Deocamdată această desemnare este cea mai bună veste din acest an în care, se pare că se adoptă o strategie cumva ciudată. Românii vor să pârjolească tot în faţa năvălirii temutei crize, precum odinioară în faţa hoardelor păgâne. Vezi Doamne, probabil, dacă tot nu mai are ce să distrugă se va lămuri că nu are rost să mai insiste peste aceste tărâmuri şi slăbită de putere ne va lăsa în pace. “Bugete de austeritate” este refrenul auzit pe toate căile europei, un fel de hip-hop economic şi social se cântă cu încrâncenare la microfoanele guvernelor din ţările UE. La noi cântarea a fost mai îndelungă şi mai cu batista pe ţambal, pe al cui este la putere, cu toate că nu ştiu cât de uşor este să interpretezi în continuare aceeaşi melodie a bugetului recent aprobat având o partitură care nu prea este lizibilă. Tare mi-e teamă că orchestra Executivă va avea parte de coruri disonante pe străzile României. Tragem aer în piepturile vaccinate şi ne gândim în sinea noastră: Să dea Dumnezeu să fie bine! Numai că până la Dumnezeu avem parte de… condiţii tot mai aspre de existenţă. Să ne mai mirăm când auzim că finanţiştii de la Londra şi-au sfinţit laptopurile şi telefoanele mobile? Nu, dimpotrivă, la noi, ţară ortodoxă în care şi ateii se închină ne apucăm de dat cu mirul în stânga şi dreapta stropind cu idei de pus ca acatiste. Când lumea românească se zbuciumă că au pensii mici, că rămân fară locuri de muncă sau cu salariile neprimite ori micite domnului Silviu Prigoană nu stiu ce înger i-a şoptit că-ţi rost de mediatizare suplimentară şi hop cu trăsnaia de a transforma Palatul Parlamentului în mall expoziţional şi de a muta Legislativul în sediul destinat Bibliotecii Naţionale, clădire de mai bine de 20 de ani n-a fost luată prea mult în seamă. Aşa cum spuneam în alt articol – ce nevoie să mai ai în astfel de vremuri de cultură. Nici măcar de cultură politică nu-i nevoie pentru că aceasta se bazează pe cunoaşterea unor principii, iar în acest caz nu pot decât să mă repet – ce nevoie avem de principii când ori stânga, ori dreapta, ori centru tot una-i şi aia neclară, adică o trambulină de sărit în parlament si pe urmă numai bună, după nevoi (personale) se trece la căutat un fotoliu mai comfortabil, de orice culoare, cald să fie şi majoritar să fie.
