La dezordinea zilei – „Şi înseamnă că a fost o mare greşeală să se formeze o coaliţie în decembrie 2008”

Ştiţi ce-o să fie cel mai curios lucru care se va întâmpla în perioada următoare? După atâtea experienţe de campanii electorale – ne-am aştepta, nu-i aşa, să înceapă să curgă cornul abundenţei promisiunilor. Din păcate sau din fericire, nu se mai ştie bine, nu cred că este cazul în acest moment al întortocheatului destin al ţării noastre.

De remarcat că am spus – „al ţării noastre”, nu al lor, cu toate că impresia lăsată de realitatea afumată de arderea răbdării noastre până la cenuşă e alta. De fapt, destinul celor care ne conduc ţărişoara este pe prim-plan, poporul, aşa cum se spune în democraţie, a trecut în rol secundar, are calitatea de figurant, bun doar să susţină scutul de protecţie sau să plimbe tava prin decor. Mă şi întreb – ce lucruri extravagante pentru existenţa noastră de cetăţeni vom auzi ca ofertă până la numărarea voturilor? Dar în privinţa asta cred că este foarte simplu, dacă până mai ieri în lista profeţiilor se regăsea mult lapte şi greţos de multă miere, acum, se pare că această listă va conţine, ca pozitiv, doar eventuale măsuri negative mai blânde, şi astea fără prea mare garanţie, că de criză nu se vede scăpare prea curând.

Ultima noutate, veche de când s-a născut, pe această scenă a perspectivei alegerilor este intenţia de rupere a alianţei de guvernare, un fel de recuperare a ce se mai poate recupera. Conştienţi că vor avea parte de o şi mai mare absenţă la vot, politicienii cu abacul în mână, pentru că doar acest instrument mai ştiu să-l folosească în mod ştiinţific, cred că au ajuns la concluzia că este mai bine să mizeze pe revigorarea propriilor armate încartiruite în partid dându-le o motivaţie de luptă – spargerea pactului cu prietenul de conjunctură.

Pe de altă parte, însă, se caută, vedem bine, şi o motivaţie pentru zilele negre, care stau să răsară. Ceva în genul hamletian, cu craniul României în mână – Eu am vrut, voi n-ati dorit, acesta este răspunsul!!, “ŞI CHIAR NU MĂ AFECTEAZĂ!!”, zice Premierul, cu toate că nu cred în această detaşare, concluzionând apoteotic: “Şi înseamnă că a fost o mare greşeală să se formeze o coaliţie în decembrie 2008”, şi tot el – „Consider că orice tentativă de tergiversare face rău României şi pune în pericol sistemul de finanţare al acestei ţări, asigurarea investiţiilor pentru mediul privat, plata salariilor şi a pensiilor, de aceea cei care mă ameninţă cu căderea Guvernului nu au la mine trecere deoarece, chiar în poziţia asta, o asemenea ameninţare nu-şi mai are rostul şi chiar nu mă afectează. Stai puţin – cine pe cine ameninţă domnule? Chiar nu vedeţi că din turnirul vostru politic, cei afectaţi de aşchiile lancilor voastre suntem afectaţi doar noi, spectatorii, mica-mare masă de cetăţeni români şi năpăstuiţi de galopul cailor voştri.

Şi ca să fie treaba oablă, nu pot să nu iau în considerare şi cealată parte a baricadei care ciripeşte doar pre limba intereselor ei: “Acelaşi reproş este adus încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată: de ce a fost nevoie de atâta grabă şi de angajarea răspunderii pe texte care, în mod evident, mai au nevoie de un anumit finisaj?”, a încheiat Mircea Geoană ot PSD la o întâlnire cu liderii sindicali.

Încă o dată, şi încă o dată, şi încă o dată … păi de 20 de ani tot asa o ţinem, tot într-o finisare, măi Mircea, de ne-a ajuns din urmă criza şi nu vrea sa ne depăşească, iar ţara este aproape de finiş!!! Oare chiar nu se vede?