O veste rea pentru cei care consumă renumita Café-frappé. Persoanele care preferă să bea cafeaua cu gheaţă, ar trebui să se gândească de două ori înainte, deoarece aceasta combinaţie conţine foarte multe calorii. Am citit şi am rămas rece la acest aspect, pentru că nu mă dau în vânt după această combinaţie, prin urmare nu m-ar interesa o ştire de genul acesta şi presupun că în aceeaşi situaţie se află foarte mulţi dintre cititorii noştri. În schimb, la porţiile repetate de GAFÉ – frappé-uri nu văd să fie nici un fel de interdicţie, porţii pe care ni le servesc fără jenă potentaţii zilelor de acum, cu care numai Dumnezeu ştie cum ne-am ales, pentru că noi nu am stat prea mult pe gânduri, ci pe sentimente, când le-am dat aripi de înălţare în funcţii.
Ştiu că este impropriu termenul de gafe, dacă ne referim la lucrurile grave, făcute cu bună ştiinţă şi, se pare, cu multe calcule, de majoritatea celor care s-au perindat pe treptele guvernului, parlamentului, preşedinţiei şi a altor instituţii statale, dar nu se poate să trecem cu vederea faptul că indiferent cum s-ar numi prostiile, emancipate ce-i drept-pentru că vin de la oameni ajunşi pe o altă treaptă existenţială, toate sunt garnisite cu un strat gros de frişcă legislativă şi presărate cu ordonanţe şi hotărări aromate, în funcţie de cel căruia îi sunt destinate. Ei le prepară, ei le consumă şi celorlalţi le vine rău.
Dacă ar fi doar conflictele verbale “Live”, cu moderator, n-ar fi mare lucru, dar atunci când te duci să votezi şi pe urmă vezi că ţi-ai făcut-o cu propria mână nu mai este de glumă, iar chestia asta se dovedeşte fără leac. Parcă mai degrabă am dori să îngurgităm Café cu gheaţă decât Gafé a là politic pe viaţă, una conţine prea multe calorii, cealaltă prea multe sforării. La una poţi să renunţi prin abţinere, iar cealalte nu renunţă ele la tine şi devin siropoase atunci când este cazul ca să te ademenească.
Ne-am servit singuri la sfârşitul anului trecut cu un cocteil politic realizat cu ajutorul a sub 40 % prezenţă la urne. De unde se vede treaba că restul de alegători nu au înghiţit ofertele virtuale ale barmanilor cu şepcuţe şi fulare care umblau şi la stânga şi la dreapta, şi la centru. Iar efectele sunt vizibile clar – nuanţa bicoloră a guvernării oferă un gust amar – 35 % PSD în amestec cu 35% PDL = 100% soluţie acidă, până în prezent, ce erodează recipientele în care sau peste care a fost turnat – Parlament, Guvern, Ministere, Agenţii, tineret-sport, turism, mediu, educaţie, economie, muncă, agricultură … şi în curând Preşedinţie, că se apropie alegerile, din nou. Atunci să vezi ce crize pe capul bietului român, ţinut în tratamente cu şocuri financiare şi sociale, numai bun de a-şi exprima opţiunile, în mod democratic, la urne, prin dreptul câştigat. Apropo, ce părere aveţi de următoarele definiţii: Democraţia e sistemul social în care face fiecare ce vrea şi-n care numărul înlocuieşte calitatea… Triumful cantităţii împotriva calităţii ( Petre Ţuţea); Democraţia nu este votarea, ci calcularea voturilor (Tom Stoppard). Subliniez că nu contest valoarea pozitivă a democraţiei într-o societate, ci modul în care ea respiră într-o anumită societate, unde prea se aplică definiţia dată de George Bernard Shaw – Democraţia este un mecanism care garantează că nu vom fi guvernaţi mai bine decât merităm.
Gheorghe MUNTEANU
