Astăzi, 27 septembrie, îl sărbătorim pe Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul, Mitropolitul Ţării Româneşti, care s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi) pe la anii 1650, din părinţi dreptcredincioşi, Ioan şi Maria, primind numele de botez Andrei. Crescut în duhul tradiţiei ortodoxe, tânărul Andrei a primit de la Dumnezeu darul picturii şi al sculpturii bisericeşti. Despre originea sa georgiană vorbeşte el însuşi, când semnează pe cărţile tipărite de el: «Antim Ivireanul», «Antim, georgian de neam», «Antim ieromonahul, tipograful din Iviria» şi altele. Tânărul Andrei a fost răpit de unii compatrioţi de-ai lui, care l-au vândut ulterior turcilor şi astfel a fost scos din ţara sa natală. A fost eliberat din robie de către patriarhul Dositei Nottara al Ierusalimului, care l-a călugărit şi l-a adus egumen la Mănăstirea Cetăţuia din Iaşi. Sfântul Antim (deja călugăr, poate chiar ieromonah) a venit pe meleagurile româneşti pentru a lucra la împlinirea planului patriarhului Dosithei de a apăra Ortodoxia prin tipărirea a cât mai multe cărţi de cult şi de cultură, iniţiativă susţinută material şi de domnitorii români Şerban Cantacuzino şi Constantin Brâncoveanu. Sfântul Antim a fost susţinut permanent de domnitorul Constantin Brâncoveanu şi de mitropolitul Teodosie, nu doar la tipărirea cărţilor, ci şi la avansarea pe cele mai înalte trepte eclesiale (stareţ, episcop şi mitropolit).
A fost mai întâi numit stareţ al Mănăstirii Snagov, în vara anului 1694 (1694-1701), apoi a fost ales episcop al Râmnicului la 16 martie 1705 (1705-1708), iar la 22 februarie 1708, episcopul Antim a fost înscăunat mitropolit al Ungrovlahiei (conform dispoziţie testamentare a predecesorului său, mitropolitul Teodosie Veştemeanul), de faţă fiind şi patriarhii Alexandriei şi Ierusalimului. Sfântul Antim Ivireanul a întreţinut relaţii apropiate cu întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe din Răsăritul creştin aflat sub stăpânirea turcească (Alexandria, Antiohia, Ierusalim, Constantinopol), ajutând la promovarea învăţăturii creştin-ortodoxe în acele ţări. Scrierile Sfântului Antim arată uriaşa lui cultură teologică şi laică sintetizată în opera dedicată catehizării şi îndrumării preoţilor, în misiunea lor de păstori învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura preoţilor (1710). La 5 februarie 1713, în urma unei descoperiri dumnezeieşti, mitropolitul Antim Ivireanul se hotărăşte să clădească Mănăstirea Tuturor Sfinţilor, punând toată averea sa pentru ridicarea din temelie a acestui sfânt lăcaş. Mitropolitul Antim a fost acuzat de trădare şi arestat de Nicolae Mavrocordat (primul domnitor fanariot) în primăvara anului 1716. Forţat să-şi dea demisia şi refuzând, mitropolitul Antim este caterisit pe nedrept de Patriarhia ecumenică, urmând să fie închis pe viaţă, în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de pe Muntele Sinai. Pe drum, însă, în ultimele zile ale lunii septembrie 1716, soldaţii turci l-au omorât, aruncându-i trupul în apele râului Tungia, lângă Adrianopol. În acest fel şi-a încheiat martiric viaţa Sfântul Ierarh Antim Ivireanul. În şedinţele de lucru din 20-21 iunie 1992, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, a proclamat solemn canonizarea Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, mitropolitul Ţării Româneşti, aşezându-l în rândul sfinţilor, prin trecerea în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, cu ziua de prăznuire la 27 septembrie!
Preot Paroh, Dan DULĂMIŢĂ, Parohia Târgu-Cărbuneşti
