Circul şi promisiunile electorale, ca şi posibilele fraude la cele două campanii electorale prezidenţiale l-au adus pe absolventul unei şcoli postliceale de marină, abia după anii ‘90 devenită Academia Navală „Mircea cel Bătrân” în fotoliul de preşedinte al României. Nu s-a comportat ca un preşedinte şi om politic egal cu toate partidele din România.
Normal, la emisiunea preelectorală agresivă cu contracandidatul Adrian Năstase, din 2004, recunoştea că amândoi au făcut parte din PCR. Prea delicat, ca un universitar şi diplomat ce este, Adrian Năstase n-a exploatat chestia cu prezenţa locotenent-colonelului Traian Băsescu în subordinea Colonelului Silvian Ionescu, deconspirat de CNSAS, abia după ce ocupa o funcţie de demnitate publică pe care i-o oferise fostul subaltern, Traian Băsescu. Doar regretatul poet naţional Adrian Păunescu l-a încondeiat într-un Poem-Pamflet drept NERO al României, într-un număr din Flacăra lui Adrian Păunescu, apărut înaintea turului doi al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2004. Şi câtă dreptate avea. Din presa de ieri mi-au rămas în memorie măcar câteva rânduri scrise cu har şi sarcasm de poetul şi publicistul Lucian Avramescu: „Lumea lui Băsescu, extrasă din negurile anilor ’50, se lăţeşte peste camera cu glonţ numită România.” Extrapola metaforic vorbind, dar pornind de la camera în care Adrian Năstase încercase să-şi ia viaţa, apoi amintea de o altă cameră la fel în care-i pierise lui tatăl. Generalizând, şi România e o cameră cu glonţ. Din moment ce deţinutul politic Adrian Năstase nu mai poate fi apărat de niciun avocat din România aflată sub teroarea unui intrus. Ce se crede Şef de stat, deşi Constituţia cu care se laudă că-i prieten şi numai pentru că umblă cu ea în buzunarul de la piept. Nici el şi nici slugoii lui din Curtea Constituţională a României (CCR), aceia care-i dădeau doar lui drept de a merge la Bruxelles, la Consiliul European, nu şi primului ministru – aşa cum specifică alte trei articole din Constituţia citită trunchiat de Traian Băsescu şi slugile lui din CCR. Cum este posibil într-o ţară ce se pretinde a fi democrată ca avocatul Corneliu Liviu Popescu, singurul avocat ce-l reprezenta pe Adrian Năstase şi familia lui să fie sunat la telefon – de servicii!? – şi să fie ameninţat. Întrebându-l de soţie şi copii – cu nume şi prenume – pe care, dacă vrea să-i mai aibă lângă el, ar fi bine să nu-l mai apere pe Adrian Năstase la CEDO – Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Intrusul într-ale politichiei dâmboviţene, ajuns dintr-o nefericită întâmplare cu iz planetaro-oculto şi mai ştiu eu cum… ca locatar vremelnic al Palatului din Dealul Cotrocenilor pretinde a avea drept de viaţă şi de moarte asupra locuitorilor acestor meleaguri. Geaba a ajuns USL la Putere, din moment ce serviciile secrete – SRI, SIE şi celelalte -, başca DNA şi Procuratura Generală(Ministerul Public al plagiatoarei dovedite – Laura Codruţa Koveşi!) sunt la cheremul Impostorului. Care-şi dă cu părerea despre tot şi despre toate. Având numai suspiciuni. Nu şi argumente!
Ion Predoşanu
