Scria cineva că, mai nou, Mircea Geoană este chemat la vorbitor. Nimic mai greşit, întrucât nu e după gratii. Apartenenţa la un partid necomunist îi dă încă voie să se exprime. Şi dacă-i chemat la judecata colegilor, dar neprimit, vezi Doamne, pentru că n-a confirmat prezenţa fizică tot n-ar fi bai. Mai are şanse să-şi expună, în apărare, punctul sau punctele de vedere. Chit că nici el nu-şi mai dă vreo şansă de scăpare.
Nici Geoană nu-i vreun mieluşel. E om ca toţi oamenii. Deci, supus greşelii. La un conclav, de acelaşi fel, dar prezidat de el, se hotăra candidatura PSDF la Primăria Generală a Capitalei. Sorin Oprescu o râvnea. Dar, cocoşul de Mircea Geoană îi bara calea. Pe motiv că doctorul Sorin Oprescu avusese curajul să candideze contra lui la preşedinţia PSD, după retragerea Tătucului Ion Ilici Iliescu. În spatele uşilor închise (mass-mediei !), se spune că ar fi avut loc un dialog nu tocmai cuşer între cei doi. Iar Geoană Mircea, mai necopt decât cel de azi, i-ar fi replicat, la auzul doleanţei: „Tu, mă ? Atâta timp cât voi fi eu preşedintele PSD, nu vei candida niciodată !” Nici Sorin Oprescu, băiat de Bucureşti şi tot fiu de general, nu s-ar fi lăsat mai prejos: „Ce spui Franţ? Uite că voi candida, acum, ca independent ! Dacă nu crezi, întreabă-ţi secretara, că i-am lăsat demisia”. Acum, nu băgăm mâna-n foc că ar fi fost chiar aşa. Deşi, la aniversarea a 65 de ani ai Poetului Naţional Adrian Păunescu, stând o bună bucată de timp la aceeaşi masă, aş fi putut să-l întreb. Pe acela care-a candidat, ca independent, şi a câştigat fotoliul de Primar General al Bucureştilor.
Mult mai tânărul lider actual al social-democraţilor are impresia că l-ar fi băgat în corzi pe fostul dinaintea sa. Indiferent dacă Mircea Geoană va fi ejaculat din PSD sau nu, prin dezbinare, se va putea înregistra o pierdere. Chiar dacă şi Tătuca azi zice una, apoi o dă la-ntors. Din aiastă luptă va câştiga numai adevărul, iar cei doi combatanţi – Victor Ponta şi Mircea Geoană – vor ieşi mai căliţi. De pierdut, eventual, va pierde doar unitatea/credibilitatea PSD. Cu sau fără Geoană în partid.
Şi uite-aşa, USL-ul va merge mai departe. Spre liniştea Crinului, despre care gurile rele susţin că ar fi la originea hârei dintre social-democraţii conduşi de Victor Ponta, lider ce apleacă prea des, uneori chiar în direct, urechea la Antonescu cel Crin. Nu cel Bătrân. Precum era Pliniu. Cândva, în trenul de Bucureşti, liderul liberalilor teleormăneni, membru al conducerii naţionale liberale, îmi povestea cum se ruga de imaculat însuşi Călin Popescu Tăriceanu. L-ar fi vrut ministru în guvernul condus de el. Numai că marele chiulangiu din Parlamentul României refuza tot timpul. Orice ofertă. Avea nevoie să-şi clocească lovitura contra Călinului cel tăricean. Vâna, ca şi acum, greşelile adversarului. În fapt, la acea vreme, coleg de partid. Cu ce-i greşise fostul „prostănac” Geoană ? Fusese în ha Americă, unde şi el ajungea, împreună cu „cârlanul” Victor Ponta ca membri ai delegaţiei conduse de Primarul General Sorin Oprescu. Invitaţia s-a amânat/contramandat. Iar Crinului îi lipseşte o viză americană de pe paşaport. Ceea ce nu se poate ierta.
Cum Mircea Geoană e niţel mai cunoscut prin USA, vizita acestuia nu-i pica bine liberalului ce se şi vede înlocuitorul preşedintelui-jucător. Alte ranchiune crinantonesciene nu cunoaştem să fi existat. Poate numai îndrăzneala lui Mircea Geoană de a fi anunţat intenţia de a mai candida la funcţia de întâiul om în stat.
Ce-i drept, la prima încercare, Geoană şi-a dat singur cu stângu-n dreptu’. Ştiţi, chestia cu vizita la Sorin Ovidiu Vântu. Şi-apoi manifestarea bucuriei, cu soaţa, la aflarea veştilor de pe exit-poll-uri, din decembrie 2009 ! Săraca Mihaela Geoană n-are nicio vină. Cum să nu sară-n sus de fericire. Şi Mihaela şi Mircea mai cred în a doua şansă.
În fond, în spatele fiecărui bărbat puternic stă totdeauna o femeie şi mai puternică. Care Mihaela s-ar părea că e mult mai norocoasă decât Dana lu’ Năstase. Aici, Victor Ponta şi Crin Antonescu – ofuscaţi pe Mircea Geoană – n-o iau în calcul tocmai pe Mihaela. Care şi ea ar putea şti ceea ce noi nici nu gândim. Ori nu vrem să gândim şi să scriem.
P.S. Apelativele din ghilimele, la adresa lui Mircea Geoană şi Victor Ponta, aparţin preşedintelui de onoare al PSD, Ion Iliescu. Căruia îi cedez, cu dragă inimă, drepturile de autor.
Ion Predoşanu
