Interviurile „GORJEANUL” – Dialoguri esenţiale – Dan Adrian Popescu de vorbă cu Ion Popescu-Brădiceni despre cea mai importantă antologie de literatură gorjeană contemporană: „Serile la Brădiceni”/2020

1065

I. Scriitorii din Gorj
1. Domnule prof. Ion Popescu-Brădiceni, deşi aţi ţinut secret un anumit proiect legat de cea de-a XXIV-a ediţie a Atelierului Naţional de Poezie şi Critica Poeziei „Serile la Brădiceni”, vă rog, în numele cititorilor prestigiosului cotidian „Gorjeanul”, iubitori de cultură, literatură şi artă, dezvăluiţi-ne, totuşi, în premieră, câteva, măcar minime „detalii luminoase” (Ezra Pound).
2. La ce nivel estetic şi axiologic credeţi că se situează în prezent literatura gorjeană?
3. În confruntare cu Istoria se poate ca această mişcare literar-artistică să se constituie, paradigmatic, într-o „Şcoală de Literatură”? S-ar putea bucura de acest de invidiat statut şi pe viitor?
4. Cu ce criterii aţi elaborat „Anuarul de Literatură şi Artă a Cuvântului SERILE LA BRĂDICENI”/2020? Sunt corecte, sunt suficiente ca să nu se işte eventuale nemulţumiri, contestări, discuţii pe la colţuri?
5. V-aţi gândit la o axă valorică a acestei „monumentale antologii”. Cu ce diferă ea de alte întreprinderi similare din România de azi?
DAN ADRIAN POPESCU

1. Apropo de Ezra Pound, el este cel care a conceput curentul literar numit vorticism. I-am recitit recent opera şi-aş putea intra în „detaliile ei luminoase”. Dar n-o fac, ci doar îţi precizez că, da, oarecum viziunea mea asupra „Anuarului de Literatură şi Artă a Cuvântului «Serile la Brădiceni»” (prescurtat A.L.A.C.S.L.B.) derivă din ideea lui Ezra Pound că orice scriitură actuală trebuie să se ancoreze într-o istorie de relaţii, ca să-şi dobândească stabilitate, identitate, grefată pe un modus vivendi revoluţionar. Or, eu am mizat şi continuu să mă bazez pe aşa-numita stare de „eternă transmodernitate” de după Iisus Hristos a fenomenului estetico-artistico-literar. În centrul transmodernismului, iradiază transarhetipal, un miez incandescent, o lumină ce va birui întunericul: mă refer la revelarea sacrului din profan, ci nu din transcendenţa lui. E o nuanţă fundamentală, cu oarecare raportare la Eliade, Guénon, Girard, Wunenburger şi alţii. Al doilea aspect pe care ţin să-l relev repune în relief „columnismul” anilor 1960-2010, care l-a avut ca mentor pe magistrul, de tip maiorescian, te rog să mă crezi, Titu Rădoi. Un moderator şi un modulator de destine scriitoriceşti, un autentic istoric şi critic literar al epocii sale. Iată, i-am scos, în acest sens, o carte postumă, care-i redă integral acest patternalist proiect editorial şi vizionar: „Titu Rădoi: Restituiri necesare”, Edit, Scrisul Românesc, Craiova, 2012, 165 p.).
Totodată, instituţia la care lucrezi, de ceva timp, a publicat, în 2015 monografia mea intitulată „Cenaclul Columna” Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu. Generaţia columnistă după cinci decenii; Ed. C.J.C.P.C.T. Gorj, Târgu-Jiu, 684 p.) cu aderenţa programatică a directorului în exerciţiu, scriitorul Ion Cepoi. Şi tot prin altruismu-i exemplar, acelaşi mare prieten, mi-a tipărit şi lansat pe 15 ianuarie volumul dedicat Evenimentului anual din 1997 până în 2019 „Serile la Brădiceni” despre care a şi semnat, în „Gorjeanul”, în cursul lui ianuarie 2020 un semnal editorial, pentru care îţi mulţumesc.
2. Literatura gorjeană are în prezent câteva vârfuri incontestabile de nivel naţional şi european. Nuvelişti, romancieri, dramaturgi, poeţi, critici şi istorici literari, cercetători ştiinţifici în ştiinţele filologicohermeneutice. Alcătuiesc un veritabil front de asalt necruţător asupra prostocraţiei, mediocrităţii, pornografiei, textualismului vid, falsului postmodernism al douăjumiiştilor de îndoielnică vocaţie creatoare. N-aş da, deocamdată, nume, dar vin cu-o informaţie seacă şi cam lichidatorie. Cenaclul „Columna” a fost un fenomen specific unor împrejurări fericite. Azi el nu mai este. În actuala formulă, acest simulacru cenaclist, încă susţinut de nişte impostori, nu promite absolut nimic. Moda cenaclurilor a trecut, în prezent eu vorbesc de o „Şcoală de Literatură de la Târgu-Jiu” – cea ce-i cu totul altceva şi care are în spate un număr considerabil de cărţi cu impact resurecţionist, înnoitor şi deloc amendabil ca „utopie neacoperită”.
3. Ei, da, Şcoala de Literatură de la Târgu-Jiu e net superioară Şcolii de la Târgovişte. E incomparabil mai rotundă, mai complexă, mai aşezată teoretic, întrucât are un program particularizat, dinspre un trecut cert spre un viitor virtual garantat prin cele câteva elemente care-l definesc stătător şi… ireversibil: numărul de „cărţi nemuritoare” intrate în Biblioteci, istorii literare, dicţionare, volume de comentarii critice şi de cronici literare semnate de personalităţi remarcabile ale metaliteraturii române de după 1970 precum: Alexandru Piru, Laurenţiu Ulici, Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Eugen Negrici, Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Theodor Codreanu, Constantin Cubleşan, Adrian Dinu Rachieru, Alexandru Sfârlea, Marian Drăghici, Paul Aretzu, Şerban Foarţă, Vasile Spiridon, Horia Gârbea, Alex. Ştefănescu, Valentin Taşcu, Gabriel Chifu, Ion Hirghiduş, Adrian Alui Gheorghe, Ion Pachia Tatomirescu, Constantin Zărnescu, Lucian Gruia, Dumitru Augustin Doman, Mircea Bârsilă, Ioan Lascu, Aurel Pantea şi alţii de calibrul lor refutabil. Beneficiind de libertăţile democratice, garantate prin Constituţie, actuala generaţie s-a bucurat de context şi şi-a promovat, în regim de receptare imediată, produsele ecriturale. Edituri de largă audienţă şi-au deschis pentru ei larg uşile: Tipo Moldova, PIM, Napoca Star, Limes, Convorbiri Literare, Şcoala Ardeleană, Scrisul Românesc, Măiastra, Universitaria, Academica Brâncuşi, Eikon, Dacia, Serile la Brădiceni, Editura C.J.C.P.C.T. Gorj, ş.a.
4. Anuarul de Literatură şi Artă a Cuvântului „Serile la Brădiceni” se bazează doar pe scriitorii din Gorj (Târgu-Jiu, Motru, Brădiceni, Arcani, Târgu-Cărbuneşti, Glogova, Leleşti). Criteriile sunt trei: talent, imaginaţie, voinţă. Unii autori sunt membri ai U.S.R., alţii al L.S.R.. Câţiva dintre ei au doctorat în litere. Alţii au publicat cărţi cu oarecare proeminenţă fenomenologică ori cu trăsături doctrinare intratextuale (vezi de pildă Adrian Frăţilă: „Dodikai” şi Lazăr Popescu: „Fachirul de scai”). Oricum criteriul estetic e prioritar, dar şi cel secundar: transmodernismul asumat din conştiinţă de cauză sau involuntar. Alt criteriu este cel de grupare columnistă, de ipso et de facto fundamental. Următorul criteriu care contează în egală măsură este vizibilitatea în revistele literare care mai apar azi în România (precum: România literară, Convorbiri literare, Argeş, Constelaţii diamantine, Confesiuni, Portal Măiastra, Miracol de Brădiceni, Familia, Steaua Tribuna, Viaţa Românească, Ceaşca de cafea, Mozaic, Ramuri, Literatura şi Arta de la Chişinău, Nord Literar, Conta ş.a.).
5. Acest Anuar „Serile la Brădiceni” posedă o tehnoredactare deosebită, care-i aparţine lui Bogdan Chirimbu. Arată grafic excelent, fotografiile fiind toate color. Machetarea e oleacă mai sofisticată ca să-i dea, desigur, intenţională unicitate. În interior reflectă fenomenul literar-artistic „Serile la Brădiceni”, ajuns la cea de-a XXIV-a ediţie în acest 2020. Câţiva autori îşi publică producţiile literare în premieră absolută. Colegiul de redacţie îi are în componenţă pe reputaţii şi redutabilii scriitori Gheorghe Grigurcu, Mircea Petean şi Emilian Marcu, şi ei laureaţi ai A.N.P.C.P. „S.L.B.”. De semnalat şi rubrica „Dimensiuni europene” cu traduceri din franceză şi engleză în română şi cu altele din română în engleză şi italiană. Cam atât deocamdată.
Despre cei doi laureaţi ai „S.L.B.”/2020 vom convorbi cu altă ocazie (va urma).
Ion Popescu-Brădiceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here