În apropierea mea, pe o bancă, se afla un tânăr, care la un celular, vorbea cu un prieten, căci astăzi asemenea aparate sunt la modă. La un moment dar mi-a atras atenţia ceea ce îi comunica prietenului său. Ambii erau elevi la un liceu din Tg-Jiu: „Măi, handicapata aia de profesoară m-a trecut absent că am lipsit de la oră.” Lucrul acesta m-a determinat să nu mă pot stăpâni şi am reacţionat pe loc: „Măi elev, tu aşa te afirmi faţă de o profesoară a ta, care se străduieşte să te formeze ca om? Ce, trebuia să nu te treacă absent, sau să-ţi fi trecut nota 10 în catalog? Foarte prost din partea ta, pentru că ai un asemenea comportament faţă de dascălii tăi, care se străduiesc să te modeleze, pentru ca să ajungi în viaţă un om împlinit.” Am observat cum s-a înroşit la obraz şi n-a reacţionat în nici un fel. Asemenea manifestări de comportament se pot întâlni la tot pasul, dar ele nu trebuie să rămână nesancţionate, ci trebuie combătute cu fermitate. A sosit autobuzul şi am plecat spre locul de destinaţie. Aici, un alt caz reprobabil s-a petrecut. În faţa mea, pe o banchetă se aflau doi tineri; o fată şi un băiat, iar după fizionomie păreau a fi tot liceeni, ce nu depăşeau vârsta de 16-17 ani. După puţin timp de la punerea în mişcare a autobuzului, atenţia mi-a fost atrasă de o altă manifestare, de altă natură. Cei doi au început să se îmbraţişeze, să se sărute, fără să le pese de cei din jur, care-i priveau cu dispreţ. Asemenea cazuri şi situaţii se pot întâlni tot mai des. Oare, un asemenea comportament trebuie să-i caracterizeze pe tinerii zilelor noastre? Pretutindeni se întâlnesc tineri care se droghează, care fumează de la o vârstă destul de mică, care devin alcoolici, ca după aceea să săvârşească fel şi fel de fapte josnice; se dedau la furat, la violuri, la scandaluri, la accidente rutiere, ba chiar şi la omoruri şi tâlhării la drumul mare. Îmi amintesc destul de bine că pe timpul când am fost şi eu elev, cu circa 70 de ani în urmă, ştiam să ne apreciem şi să ne preţuim dascălii noştri. Nu pot da uitării pe cei care au contribuit la formarea mea ca om, ca dascăl, din rândul cărora amintesc pe: învăţătoarea Ciocău Ana, pe profesorii din ciclul gimnazial:Căsculescu Andrei, Vatau Gheorghe, Popescu Nicolae, Solomon Nicolae;de la şcoala normală:Dragomir Ion, Cîrsoiu Cornel, Cancer Numitor, Panaitiu, Galaci, Daimaca, Breazu, Raita, Stratan, Paralescu, Racoţy, Atena Dumitrescu, Vîlcu Ion, iar din învăţământul superior:Gh. Bulgăr, Ion Zamfirescu, M.Bistriţeanu, I.Chiţu, M-Dolinescu, Octav Păun. Tuturora le port o vie şi neştearsă amintire. Despre tinerii zilelor noastre ma făcut să cred şi-s convins de acest lucru, că un asemenea comportament nu trebuie să-i caracterizeze. S-ar impune, ca atât în familie, în şcoală, cât şi în mediul social să fie statornicit un comportament civilizat, iar toţi aceşti factori implicaţi în formarea tineretului să acţioneze, în baza unui statut comun, la combaterea tuturor manifestărilor negative din ţinuta şi atitudinea lor moral comportamentală, dat fiind faptul că la tot pasul se întâlnesc elevi care nu-şi respectă educatorii, săvârşind acte iresponsabile, de felul: vorbesc murdar cadrelor didactice, nu ştiu să-şi salute educatorii, se manifestă spre a imita unele comportamente ale dascălilor lor ş.m.a.
