Inima Târgului

202

În zilele de târg, în localităţile-târguri, precum şi Târgul de pe Jiu, deopotrivă orăşenii şi ţăranii erau prezenţi, fie să vândă ceva să mai facă un ban, fie să cumpere produse, de preferat cât mai bune şi cât mai ieftine.

Uneori, cumpărătorii se mai înşelau, din neatenţie sau datorită abilităţilor comerciale ale negustorilor. După ce beau adălmaşul, condiţie obligatorie de încheiere a tranzacţiei, cumpărătorii se retrăgeau la casele lor, cu marfa obţinută după intense negocieri, categorisite drept „tocmeală”. Acasă, membrii familiei evaluau achiziţiile cu ochi critic, puneau întrebări şi îşi formau o părere asupra reuşitei. „O luaşi bine”, era concluzia aşteptată de cumpărător, „face banii şi este exact ce ne trebuia”. Nu întotdeauna negociatorul primea aprecierile cunoscătorilor, un caz total nefericit era să primească o remarcă dură, directă şi ireversibilă: „luaşi inima târgului!” Cumpărătorul cădea pe gânduri şi înregistra în minte paguba care avea să îl chinuie mult timp de atunci înainte.
Toate întâmplările acestea cu tocmeli şi rezultate bune sau rele, conform alegerii cumpărătorilor, mi-au venit în minte de curând, într-o seară fierbinte de vară, când mă ascunsesem de arşiţă, în casa unui veteran de război, dintr-un sătuc gorjenesc de sub munte. Moşul Iacob, aşa cum îi spun sătenii, a cunoscut mari grozăvii în decursul celor 93 de ani de viaţă, are o minte limpede şi o memorie de invidiat, îşi aminteşte de partidele de la guvernare din perioada interbelică, de perioada comunistă şi de toate episoadele post revoluţionare. Nu a lipsit de la vot niciodată, chiar dacă a trebuit să parcurgă pe jos câţiva kilometri de fiecare dată când a avut dreptul să aleagă.
În timp ce îl ascultam cu mare interes pe bătrânul veteran, la televizor se derulau ştirile de seară, motiv pentru care am întrerupt pentru câteva minute discuţia. Ştirile despre călătoriile şi concediile prelungite ale preşedintelui îl puseră pe gânduri pe bătrânul de la care aşteptam o remarcă, o părere personală pe care ţineam neapărat să o aud. Şi aceasta veni, după o pauză scurtă, în care moşul mă cântări din priviri: „ehei, taică, scăparăm de dracu şi luarăm inima târgului!”
Un număr tot mai mare de români care, pentru o clipă, au avut în mână pâinea şi cuţitul, regretă alegerea făcută şi încep să îşi manifeste nemulţumirile. Să nu uităm, fostul preşedinte pe care l-a iubit doar un grup restrâns de cetăţeni interesaţi, a fost huiduit în stradă abia după patru ani de domnie. Predispoziţia noului Şef pentru concedii, plimbări, apatia sa, lipsa de opinie faţă de evenimentele internaţionale, neimplicarea în luarea unor obligatorii pentru o democraţie europeană care situează România undeva în linia a doua, reprezintă tot atâtea motive de nemulţumire pentru români.
Ce să mai vorbim, din nou luarăm nima târgului!
A.Pop

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here