In memoriam – Profesorul Ion Gr, Dădălău – 15 ani de eternitate – „Când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt al vieţii…”

1008

Există o ţară, o ţară minunată în Europa, pentru care străbunii s-au jertfit s-o facă dodoloaţă şi să-i poată spune România, o ţară frumos aşezată pe fruntarii de Carpaţi, înspre şi dinspre toate împrejurimile acestor munţi străvechi, de la Dunăre la Tisa, de la cele trei Crişuri până la Nistru, o ţară blagoslovită zi de zi de mângâierea de val a Mării Negre, o ţară în care Mioriţa a rămas acasă şi-n care mai trudesc spre înălţarea-i perpetuă români cu dragoste de neam, oameni trăitori pentru ţară, oameni straşnici, cu credinţă şi spirit strămoşesc. Aici, în acest ţinut ocrotit de Dumnezeu, undeva, prin inima Olteniei, în arealul geografic al Văii Jilţurilor, a ales să-şi urmeze destinul, cu trăirile, împlinirile, încercările şi bucuriile unui drum bine croit prin viaţă, profesorul Ion Gr. Dădălău, cel care avea să se dăruiască întru luminarea şi trimiterea pe calea afirmării în carieră şi în societate a generaţiilor de tineri din localitatea sa natală, Mătăsarii Gorjului.
S-a întors acasă cu aproape trei decenii în urmă, să sădească lumină în mintea şi sufletul copiilor, ca profesor şi director, timp de 17 ani, al Grupului Şcolar Industrial Minier Mătăsari. Era omul-lumină, omul format pentru a se dărui cu toată fiinţa semenilor. Purtător al unui caracter durabil, bine structurat pe o conduită morală ireproşabilă, Ion Dădălău este profesorul care, chiar din etapa debutului la catedră, respectă cu sfinţenie şansa fiecărui elev de a se afirma prin învăţătură şi educaţie, stăruind să modeleze cu măiestrie pedagogică viitorii cetăţeni ai locului. Este pasionat şi dedicat profesiei, un mare iubitor de şcoală, cu convingeri valoroase, stabile şi generoase pentru rostul şi influenţa educaţiei asupra copiilor frumoşi şi cuminţi din satele aşezate pe aceste văi mai puţin prospere în resurse ale dezvoltării materiale pentru sătenii care s-au născut şi au crescut aici. Constant în preocupări, fără resentimente, cu simţăminte pline de umanism şi idei dătătoare de satisfacţii şi încredere, deţine mereu puterea de a nu se opri în loc, de a lucra pentru binele cetăţii şi al oamenilor ei, de a curge ca un fluviu, nepăsător şi sigur, spre împlinirea năzuinţelor de mai bine şi prosperitate pentru oamenii de aici, pentru cei care multă vreme au îndurat nevoile şi sărăcia.
S-a dedicat şcolii şi localităţii, spre cinstită şi aleasă urcare în viaţă a celor pe care i-a cunoscut şi i-a educat, cum frumos spunea cândva pe imprevizibilul crug al vremii: „Viaţa unei şcoli este ca alunecarea unei nave care, în locul apei, trece printr-o mare de oameni cu privirile aţintite asupra luminilor ei. Fie pe cârmă, fie pe punte, ofiţerii şi călătorii se schimbă rând pe rând … Drumul e numai înainte, doar uneori e un scurt răgaz, când pânzele amintirilor poposesc pe catargul înalt…” Câtă sensibilitate, cât adevăr în aceste cuvinte rare, care oglindesc statura spirituală a profesorului de fizică Ion Gr. Dădălău. De aceea l-am numit omul-fluviu, pentru că aidoma undei de apă care curge mereu, profesorul se dăruieşte pe sine, înnobilând oameni, întărind aşezări, zidind cu trudă noi temelii de ţară. Mai mult de un secol de învăţământ s-a petrecut la Mătăsari. Peste douăzeci de promoţii de liceeni au plecat de aici pe cărările misterioase ale vieţii. Din 9 noiembrie 2000, prin însăşi prezenţa ministrului educaţiei de atunci, se certifică înfiinţarea Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, prima unitate de învăţământ de acest rang din ruralul românesc. Efervescenţa ştiinţifică, dimensiunea educativ-spirituală, cât şi cea emoţional-artistică şi creativă, sunt sistematic susţinute aici şi de revista „Murmurul Jilţului”, operă de suflet a fratelui distinsului director, profesorul de limba şi literatura română Dumitru Dădălău, cel care a înfiinţat aici şi Muzeul Jilţurilor – matrice inconfundabilă a tradiţiilor populare şi valorilor etnofolclorice din această zonă a Gorjului. Precum fluviile, primenindu-şi mereu calea, profesorul Ion Gr. Dădălău a construit mereu, respectându-se pe sine şi asumându-şi misiunea de a oferi totul în folosul elevilor şi al societăţii. Îl animau spiritul inovator, dorinţa de autodepăşire, crezul de a răspunde nevoilor comunităţii, exigenţelor viitorului. Ştia prea bine că misiunea profesorului este aceea de a făuri caractere, dimensiune de maximă relevanţă pentru oamenii temeinic implicaţi în treburile obştei, responsabili civic şi bine pregătiţi profesional. Şi iarăşi îl citez, căutând în arhiva scrierilor sale:”Gândirea noastră (a profesorilor, n.n.) trebuie să fie liantul care să unească generaţiile, să fie ancoră statornică în timp a naţiei, să preluăm şi să transmitem experienţa generaţiilor, tradiţiile, acumulările culturale şi psihice, felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne.” Cred că profesorul Ion Gr. Dădălău s-a gândit şi a muncit pentru foarte multe lucruri şi idealuri, spre a le transforma în obiective reale, folositoare oamenilor. Acaparat de profunzimea obiectivelor sale, a uitat că toate adevărurile sunt imuabile, precum şi acela cu „flacăra care arde intens se stinge mai repede”. Eforturile intense şi multiple, obstacolele mărturisite şi nemărturisite din savârşirea responsabilă a trudnicei şi nobilei sale misiuni au şubrezit starea de bine a eruditului profesor. Dăruit profesiei şi uitând de sine, distinsul şi devotatul dascăl a sfârşit tragic, fulgerător şi mult prea devreme. Acum 15 ani, în ziua de 23 august 2008, profesorul şi directorul de colegiu trecea în lumea fără dor lăsând în sufletul şi conştiinţa celor care l-au cunoscut şi apreciat „felul de a fi şi îndrăzneala de a rămâne”. Felul de a fi – reflectat prin imaginea memorabilă şi profilul omului-lumină, omului-cetate şi omului-fluviu. Îndrăzneala de a rămâne – oglindită prin tot cea a înfăptuit pentru oameni, pentru comunitate, pentru ţară. Este firesc să amintim în finalul acestor rânduri evocatoare că, după moartea imprevizibilă şi zguduitoare a fratelui, la doar câţiva ani, profesorul Dumitru Dădălău preia conducerea Colegiului Naţional Tehnologic Mătăsari, reuşind să menţină aici acelaşi parcurs eficient şi valoros pentru învăţământ, educaţie şi cultură, păstrând la loc de cinste atât la nivel judeţean cât şi la nivel naţional renumele acestei instituţiei şcolare situate în inima unui important perimetru minier al ţării.
Ion Elena

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here