Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu), a fost o eroină a Armatei Române din Primul Război Mondial, fiind supranumită „Eroina de la Jiu”. Ea s-a născut la 14 ianuarie 1894, în Vădeni (azi cartier al municipiului Târgu-Jiu), județul Gorj și a decedat, fiind împușcată, la 22 august 1917, în zona Muncelu din județul Vrancea.
Clasele primare le-a urmat la Vădeni, apoi la Târgu-Jiu, iar în vara anului 1916 și-a terminat studiile la un liceu din București.Prima participare a ei la viața militară a fost consemnată în 1913, când, deși era elevă în anul V de liceu, s-a înscris ca și cercetașă în asociația cercetașilor români, Cohorta „Pastorul Bucur” din București, iar din 1914 era cunoscută ca bună cercetașă în cohorta gorjeană „Domnul Tudor” de la Târgu-Jiu, condusă de Liviu Teiușanu, unde activa pe timpul vacanței.După intrarea României în război, la 15 august 1916, toți cercetașii din țară au fost chemați să intre în serviciile auxiliare ale armatei.Printre ei s-a aflat şi Cătălina, mai întâi ca și cercetașă, apoi ca infirmieră, acordând îngrijiri răniților aduși la Târgu-Jiu.În condițiile în care Armata Română inițiase o contraofensivă, la 14 octombrie 1916, trupele germane aflate în apropierea Târgu-Jiului au încercat capturarea podului de peste Jiu ce asigura accesul în oraș.Astfel, în dimineața acelei zile, în jurul orei 11.30, s-a declanșat „Bătălia de la Podul Jiului”. La aceasta a participat o companie de miliție ce apăra podul de peste Jiu, o parte a populației civile, precum și cercetașii din rândul cărora s-a remarcat, prin curajul său, Ecaterina Teodoroiu.
Pentru Ecaterina, moartea fratelui său, Nicolae, ostaș din Regimentul 18 Gorj, a reprezentat convingerea că războiul nu este o joacă, ci conștiința jertfei supreme.După mai multe încercări de a participa pe front ca soldat activ, de fiecare dată spunându-i-se că locul ei este în spital, Ecaterina a hotărât să plece pe câmpul de bătălie. Comandanții au cedat insistențelor ei și au primit-o să lupte alături de ostași, ca soldat voluntar, sub comanda locotenentului Gheorghițoiu, fostul șef al fratelui ei.Într-o zi de duminică, la începutul lunii noiembrie, Ecaterina a fost rănită ușor. Acest lucru a îndârjit-o și mai mult, devenind tot mai activă pe frontul ce parcurgea traseul Târgu-Jiu, Dănești, Florești, Rășina, Peșteana, Tunși.A fost luată prizonieră și dusă la Cărbunești de unde a scăpat, împușcând santinela de pază.
A revenit pe câmpul de luptă și la Bărbătești a fost rănită ușor la picior.În luptele din 6 noiembrie 1916 din apropiere de Filiași, un obuz i-a fracturat tibia și coapsa stângă, urmând o perioadă în care a trecut prin mai multe spitale – la Craiova, București și la Spitalul „Regele Ferdinand” din Iași. După aceste bătălii, din sudul județului Gorj, Ecaterina avea să fie cunoscută sub apelativul de „Eroina de la Jiu“.Cu prilejul vizitei Reginei Maria la spitalul din Iași, aceasta a recompensat-o cu 400 lei lunar, acordându-i totodată gradul de sublocotenent onorific, pentru a-i conferi autoritate în fața trupei. Evacuată din spital după refacere, a fost încadrată, după multe insistențe, la Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni.Pentru faptele sale de arme, Comandamentul Marii Legiuni a Cercetașilor i-a decernat Ecaterinei Medalia „Virtutea Cercetășească” de aur, iar prin Înaltul Decret nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917, domnișoara Teodoroiu Ecaterina din Legiunea de Cercetașe „Domnul Tudor” a fost distinsă cu Medalia „Virtutea Militară” de război clasa a II-a „pentru vitejia și devotamentul ce a arătat pe câmpul de luptă, s-a distins în toate luptele ce Regimentul 18 Infanterie a dat cu începere de la 16 octombrie 1916, dând probe de vădită vitejie, mai ales în luptele ce s-au dat la 6 noiembrie 1916, în apropiere de Filiași. A fost rănită de un obuz la ambele picioare”. Regele Ferdinand I i-a acordat, personal, la 19 martie 1917, Medalia „Virtutea Militară” clasa a II-a şi a fost avansată la gradul de sublocotenent (prin Decretul nr. 191 din 10 martie 1917, publicat în Monitorul Oficial nr. 292 din 16 martie 1917), primind comanda unui pluton din Regimentul 43/59 Infanterie Lupeni.Miercuri, 22 august, la ora 21,15, unitățile române au fost atacate și surprinse descoperite de unități din Regimentul 40 Rezervă german.
Ecaterina se afla cu plutonul său în tranşee, pe Dealul Secului, deasupra pârâului Zăbrăuciorul, în zona Muncelului. Observând că inamicul pregătea o ofensivă, Ecaterina a ieşit din tranşee ordonând soldaţilor din subordine să pornească la atac cu îndemnul: „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!“. În acel moment a fost lovită în inimă de două gloanţe venite dinspre poziţiile germane.Trupul rănit al eroinei a fost transportat de către brancardieri la postul de comandă al regimentului. Din păcate, Cătălina nu a putut fi salvată și în acea seară a și decedat.Trupul ei a rămas acolo până a doua zi când a fost înmormântată cu paradă militară într-o poiană din Zăbrăuţi, pe Valea pârâului Glod, comuna Fiţioneşti, lângă căpitanul Morjan Dumitru, gorjean şi el, mort în fruntea Companiei a 6-a cu o zi înainte.La 23 august, Ecaterina a fost citată prin Ordinul de Zi nr. 1 al Regimentului Lupeni, comandat de colonelul Constantin Pomponiu: „În timpul ciocnirii de ieri, noaptea, pe Dealul Secului, a căzut în fruntea plutonului său lovită în inima ei generoasă de două gloanțe de mitralieră voluntara Ecaterina Teodoroiu din Compania a 7-a. Pildă rară a unui cald entuziasm, unit cu cea mai stăruitoare energie, aceea pe care unii au numit-o cu drept cuvânt «Eroina de la Jiu» și-a dat jertfa supremă, lipsită de orice trufie, de orice deșartă ambiție, numai din dragostea de a apăra pământul Țării acesteia cotropită de dușmani.Ecaterina Teodoroiu a fost la înălțimea celor mai viteji apărători ai Țării sale și i-a întrecut prin puterea cu care, înfrângând slăbiciunea femeiască, a știut să dovedească vigoarea bărbăției de trup și de suflet și calitățile întregi ale unui ostaș îndrăzneț, neobosit și plin de entuziasmul de a se face folositoare cu orice preț.Aceea care a luptat ca un viteaz din alte vremuri la Târgu-Jiu, aceea care și-a desfășurat energia-i rară împotriva morții albe care a secerat pe camarazii ei bolnavi de tifos exantematic pornește din nou în luptă cu un avânt renăscut, cu nădejdea că va contribui și ea la opera cea mare a revanșei, la a cărei pregătire a luat parte foarte activă, conducând instrucția.A căzut înainte de a ajunge la țelul acestei revanșe. Și-a dat viața cu simplitatea eroismului adevărat, nu pentru a obține apoteoze de vorbe, ci pentru că așa cerea inima ei, pentru că așa credea sufletul ei că se împlinește datoria vieții. Aceea care în vitejia ei comunicativă a murit în clipa când se descoperea spre a-și îndemna ostașii cu vorbele: «Înainte, băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!», are drept, din clipa aceea, la cinstirea veșnică a unui nume neuitat de camarazi”.La 9 iunie 1921, cu ocazia serbării centenarului Tudor Vladimirescu, rămăşiţele pământeşti ale eroinei au fost reînhumate la Târgu-Jiu, în cadrul unor funeralii naţionale. Sicriul eroinei a fost confecţionat din oţelul unor tunuri capturate de la inamic şi a fost depus într-o criptă betonată din faţa catedralei din Târgu-Jiu. Ulterior, deasupra criptei a fost amplasat un monument din marmură, operă a sculptoriţei Miliţa Petraşcu.Pe cele patru faţete ale mausoleului sunt sculptate imagini reprezentând scene din viaţa Ecaterinei Teodoroiu. La finele anului 1918, mausoleul a intrat în renovare generală, fiind demontat, bucată cu bucată, curățit și refăcut. Dezvelirea acestuia, după renovare, a avut loc la data de 14 ianuarie 2019, cu prilejul aniversării a 125 ani de la nașterea eroinei.
Lt. col. (rtr.) Gheorghe BUȘE, A.N.C.E.„R.M.” Gorj
