Valea Cernei este una dintre puţinele văi formate în profil longitudinal din Carpaţii Româneşti. Luându-se în considerare valoarea peisagistică şi biologică deosebită precum şi necesitatea ocrotirii patrimoniului natural din aceste locuri a fost creat Parcului Naţional Domogled-Valea Cernei din care o parte importantă se află pe teritoriul Gorjului.
Acesta în suprafaţă de aproape 65000 ha este unicul parc la scară naţională ce înglobează un întreg bazin hidrografic şi un singur masiv montan. La nivelul parcului au apărut în timp o serie de arii protejate cum ar fi rezervaţiile Belareca, Domogled, Coronini-Bendina precum şi perimetrul speologic Bîrzoni. Ca particularităţi ale Văii Cernei ar putea fi enumerate: dezvoltarea carstului în forme care încântă ochiul, fenomene geologice inedite, climatul submediteranean, cadrul natural sălbatic unde la loc de cinste sunt pădurile de fag precum şi habitatul Pinului Negru de Banat.
Pe Cerna în sus
Pornind pe valea Cernei de la Orşova, denumită Dierna de romani sau Rîşova mai târziu, lăsăm în urmă golful cu acelaşi nume şi ne angajăm pe cursul inferior al Cernei. Calea ferată şi şoseaua şerpuiesc împreună cu râul zglobiu printre înălţimile domoale ale munţilor Mehedinţi şi Almaj. După un timp ajungem la Topleţ unde pot fi văzute instalaţii de morărit cu turbine de apă. Puţin mai sus în punctele numite Sub Iorgovanul şi Podul Turcilor se pot vedea încă resturile apeductului turcesc construit în anul 1739 pentru a drena apele Cernei. În imediata apropiere se poate observa silueta inconfundabilă a Sfinxului Bănăţean. Este vorba despre un bloc format din şisturi cristaline cu o înălţime de 10 m ce seamănă cu un profil uman cu capul teşit. Continuându-ne drumul ajungem în binecunoscuta staţiune Băile Herculane. Aceasta este situată la 160-170 m altitudine într-un decor montan de invidiat şi este plasată într-o îngustă depresiune, fiind închisă de Munţii Cernei pe dreapta şi cei ai Mehedinţilor pe stânga. Aceştia creează un puternic meterez, format din calcarele cretacice şi mezozoice ce se ridică brusc de la 800 la 1100 m deasupra fundului văii. Vârfurile Domogledul Mic (800 m) şi Mare (1150 m) domină staţiunea. Crestele calcaroase sunt încununate de podoaba neagră a siluetelor pinului bănăţean.
O pădure de fag cu iederă şi curpen bine dezvoltată, îmbracă poalele muntelui acoperind aproape în intregime spinările masivelor calcaroase, cu intruziuni de rocă metamorfică şi eruptivă.
Influenţa climatică
Climatul cu puternice influenţe mediteraneene constituie un element esenţial în descifrarea fenomenului de concentrare în jurul staţiunii a celui mai mare număr de plante şi animale meridionale din tot ansamblul Munţilor Carpaţi. Este binecunoscut faptul că Băile Herculane reprezintă unul din cele mai calde puncte de pe harta României. Clima blândă cu influenţe mediteraneene în combinaţie cu reţeaua hidrografică densă şi relieful variat au favorizat apariţia şi dezvoltarea unor specii sudice şi orientale foarte rare, chiar unice în ţară. Un fenomen inedit în perimetrul mai sus menţionat este Avenul lui Adam adânc de 11 m şi dificil de explorat nu atât greutăţilor cât faptului că temperatura poate ajunge la 40-50 gr C în unele galerii cu aburi. Datorită acestui fapt aburii veniţi din adâncurile Lumii lui Hades au format concreţiuni unice care pendulează la suflul aburului.
Condiţiilor de veritabilă peşteră tropicală în combinaţie cu masivele cantităţi de guano în acele locuri au format o faună cavernicolă distinctă ce conţine mai multe specii de păianjeni şi izopode trogloblonde. Avenul este protejat fiind declarat monument al naturii accesul în el fiind permis numai echipajelor special pregătite şi cu scop ştinţific.
Flora
Pădurile Domogledului cuprind specii forestiere de climă blândă, cum ar fi stejarul pufos, nucul sălbatic, mojdreanul, alunul turcesc, liliacul şi vişinul turcesc. În etajul superior creşte faimosul pin negru bănăţean (pinus negra banatica).
Locurile mai cuprind câteva rarităţi floristice de o frumuseţe deosebită cum ar fi Inul Galben de Banat, Ciuboţica Cucului Bănăţeană, Garofiţa Albă şi Pojoriţa lui Rochel, specie foarte rară ce în afara perimetrului mai sus menţionat creşte doar pe Valea Timocului.
Mugurel Petrescu
