Am fost prin Izvarna de nenumărate ori fie vară sau iarnă pentru peisajul de-a dreptul idilic pentru a surprinde imagini din diverse anotimpuri cu puzderia de izvoare ce ies la suprafaţa pământului sub forma unor fierbători de nisip ori a unor bolboroase.
Acestea îţi încântă privirea şi te fac să-ţi dai seama (dacă este să te iei după determinările cu trasori clasici ori speciali făcute de reputate institute naţionale ce se ocupă cu apele subterane) de fascinantul circuit al apelor subterane prin carst şi zbaterea acestora de a străpunge din întunericul Lumii lui Hades la lumină pentru a răcori cum spunea un cunoscut naturalist „atât suflarea pădurii, cât şi pe tine drumeţule atunci când ostenit fiind vei întinde căuşul palmei pentru a te răcori cu apa ce a răzbit pe sub greutatea muntelui”.
De fiecare dată când am trecut prin acest veritabil ţinut al izvoarelor am observat la unul dintre acestea faptul că veşnic era lume cu tot felul de recipiente în care luau apă. Fie vară ori iarnă la respectivul izvor localizat undeva la marginea drumului ce leagă 
Costenii de Izvarna lume adunată din tot ţinutul după cum recent îmi mărturisea un localnic pe care l-am întrebat de ce umplea tot felul de recipiente cu apa de la respectivul izvor. Cu toate că în acel perimetru se aflau o mulţime de surse similare de apă (de fapt se spune că numele de Izvarna ar veni chiar de la izvoare, aici existând menţiuni ale reputatului I. Conea în urmă cu mai bine de opt decenii asupra bogăţiei de ape ce ies la suprafaţa pământului în cum sunt numite popular bolboroase ori fierbători).
Spre ruşinea mea în acest an doar prin primăvară am ajuns pe la Izvarna şi de acolo „glonţ „la izvorul pe care îl ştiam pentru o gură de apă rece. Am fost surprins să constat că perimetru izvorului fusese amenajat. Acesta arăta altfel, fusese construit un veritabil diguleţ, se putea lua apă mai lejer ceea ce dădea locului un pitoresc aparte. În acest veritabil ansamblu făcut de o mână de creştin trecătorul chiar ocazional nu poate decât să trimită un gând bun către creatorii acestei lucrări de ispravă.
Creatori care sunt consemnaţi pe o placă de marmură spre amintire veşnică.
Dar iată că zilele trecute când iarăşi mă aflam prin ţinutul izvoarelor gorjene cum a fost denumită acum mai bine de opt decenii Izvarna, am constatat că alt grup de oameni inimoşi creştini în toată puterea cuvântului conduşi de Popescu Constantin Neamţu lucrau de zor la amenajarea unui alt loc de reculegere şi de ce nu relaxare în apropierea izvoraşului amenajat de care vă spuneam într-o relatare de prin primăvară că, fusese schimbat ansamblul din temelii. Creştini adevăraţi care probabil au dorit să dea un pic de confort localnicilor ori de ce nu drumeţilor ocazionali ce poate vor întinde mâna după un strop de apă rece în lunile caniculare. Am dorit să consemnez în modestele mele cuvinte truda acestor creştini adevăraţi ce fără a-şi face mare reclamă de multe ori apelând la materialele ori banii din propriu buzunar, au dorit până la urmă aşa cum spune şi Biblia să facă o faptă plăcută Domnului iar dacă nu mă aflam ocazional prin acele locuri mediatizarea lucrării lor ar fi trecut probabil cu vederea. Poate doar vreun drumeţ însetat după ce şi-o fi potolit setea să se uite pe plăcuţele de pe troiţă şi să aducă un gând bun pentru ctitorii acestor lucrări religioase veritabile.
La final trebuie să-i îndemn pe doritorii de a gusta o apă de munte, o adevărată apă vie aflată în spaţiul gorjean ar purcede grabnic pe acele meleaguri de un pitoresc fără egal.
Fie că o vor lua pe la Costeni, fie pe la Pocruia în apropierea staţiei de apă ce duce lichidul vital vieţii spre Craiova, vor vedea pe marginea drumului un izvoraş amenajat chiar în acest an aşa cum spuneam prin grija unor localnici cu suflet mare. Iar în apropierea acestuia cei curioşi mai pot vedea o multitudine de mici izvoraşe ce fac parcă să fiarbă fundul apei râuleţului care trece prin apropiere (de unde şi denumirea de fierbători de nisip) care aduc la rândul lor firişoare de apă încărcate aşa cum vă spuneam cu energiile telurice subterane la suprafaţă spre desfătarea ori de ce nu meditaţia celor ce au câteva minute la dispoziţie ca să urmărească fascinantul joc al apei cu firele de nisip ce se desfăşoară aproape mistic ochiului.
Mugurel Petrescu
