Aşa cum se întâmplă, cam peste tot şi cam întotdeauna, organele administraţiei de stat, în mod deosebit primăriile, încadrate cu personal fără calificarea necesară, încadrări făcute pe criterii politice, relaţii de rudenie sau alte criterii, toate în afara normelor legale, comit greşeli grave în aplicarea legilor ţării, mai ales în domeniul instituirii terenurilor sau ale altor bunuri naţionalizate în perioada socialistă.
Asemenea isprăvi s-au petrecut şi în comuna Săcelu judeţul Gorj. Tratând cu uşurinţă modul de a întocmi şi elibera titlurile de proprietate, la presiunile şi puzderia de reclamaţii din partea unui jelbar, pus pe îmbogăţire prin înşelăciune, primăria a eliberat un titlu de proprietate, care potrivit celor înscrise în acest titlu, jelbanul trebuia să ia din curtea şi grădina unui consătean o bucată de teren să dărâme curtea şi construcţiile existente. Greşeala celor din administraţie a constituit în faptul că nu au consultat vecinii spre a nu comite ilegalităţi. De altfel, la primăria Săcelu nu a existat un specialist în domeniu, adică un inginer cadastral, acest post ocupându-l un inginer cu profil zootehnic.
Cel legat de aceste greşeli are proprietatea vecină cu terenurile nule şi eu cunosc situaţia reală încă din anul 1943 când ne-am căsătorit şi am primit acel teren, vecin cu cel legat în prezent.
Martor într-un proces
Aşa stând lucrurile, cel bazat, care are dreptatea de partea lui, m-a rugat să-l susţin ca martor în procesul cu acaparatorul mincinos.
La început, având în vedere vârsta şi starea societăţii, l-am refuzat. Informându-mă mai bine cum stau lucrurile, am primit propunerea lui, m-a pus martor, am primit citaţia şi joi, 7 oct. 2010, m-am prezentat la judecătoria Novaci, unde am relatat situaţia reală a terenurilor respective.
Nu mai trecuse de mulţi ani pe la Judecătoria Novaci.
Am găsit-o total schimbată. Mobilier nou, aparatură electronică în plină funcţionare şi mai ales comportamentul personalului de specialitate, judecător – grefier.
Am rămas profund impresionat de modul civilizat al comportamentului judecătoarei şi grefierului faţă de împricinaţi – reclamanţi sau acuzaţi, de modul civilizat al relaţiilor dintre judecător şi avocaţi.
Nu-mi venea să cred că au dispărut tensiunile pe care le-am surprins în perioada 90-99, când avocaţii ţipau unii la alţii sau la judecători sau judecătorii le dădeau avertismente avocaţilor sau împricinaţilor care depăşeau bunul simţ în comportamentul lor.
Personalităţi are oraşului Novaci
Meritul aparţine preşedintei de şedinţă, doamna judecătoare – nu ştiu cum se numeşte, dar care merită toată stima şi respectul, atât al celor care câştigă cât şi al celor care pierd procesele, precum şi al tuturor cetăţenilor din oraşul Novaci.
Îmi amintesc, cum şi în trecut, trecutul mai îndepărtat nu apropiat, localitatea Novaci s-a bucurat de prezenţa unor personalităţi deosebite în toate domeniile de activitate: justiţie, învăţământ, silvic, electricitate, administraţie. Îmi amintesc cum în perioada 50-60 la Novaci, printre judecători era şi Nicolae Câlniceanu, ajuns apoi vicepreşedinte la Tribunalul Gorj, fiind un model demn de urmat pentru cei din lumea sa.
În anul 1999, am intrat la Judecătoria Novaci, din curiozitate să văd ce necazuri îi pun pe drumuri pe cei amărâţi.
Printre altele, se judeca un proces de divorţ. Judecătoarei nu-i cunosc numele, aşa de bine a purtat discuţiile cu cei doi soţi, încât a reuşit să-i împace, fapt relatat de mine într-un articol mai vechi.
Am fost impresionat de numărul mare de împricinaţi, oameni simpli, amărâţi, care umblau pe drumuri pentru o bucată de pământ.
O bătrână se plângea că de 14 ani umblă pe drumurile judecătoriei. Numărul mare de dosare parcă nu mai încăpea pe masa judecătoarei. Multe lucruri bune şi frumoase s-au făcut la Judecătoria Novaci. Dar mai sunt încă, multe de făcut, pentru a putea spera că suntem cu adevărat într-o ţară civilizată.
Cea mai strictă şi urgentă necesitate mi s-a părut existenţa unei toalete chiar în interiorul curţii judecătoriei. Este foarte riscant, mai ales pentru oamenii în vârstă ca mine, să cobori nişte costişe, să treci pe terenul de sport, şi abea după aceasta să găseşti un loc pentru toaletă.
Procesul în care eu am fost citat ca martor era la nr. curent 13. Dar s-a trecut peste 13, de zeci de ani. Stimaţi avocaţi, făceam doar un mic semn grefierului şi dosarul intra în discuţie.
Şi ceea ce m-a mai impresionat peste măsură a fost, aşa mi s-a părut mie, numărul extraordinar de mare al avocaţilor.
După aprecierea mea, poate prea exagerată, mi s-a părut că numărul avocaţilor avea tendinţa să-l întreacă pe cel al audiaţilor. Majoritatea pricinilor erau din domeniul retrocedărilor. Poate se vor găsi mijloacele necesare de a se ajunge la o situaţie normală şi în acest domeniu. Am siguranţa că la Judecătoria Novaci există forţele şi dorinţele necesare.
Emanoil Cinteză
