Pentru Bulă-Boc succesul se identifică, tot mai mult, cu sărăcia şi foamea disipate în casele românilor, cu demolarea socio-economică şi deontologică a României.
Succesul, reuşita, izbânda, victoria trebuie să se conjuge cu realizări superioare pentru neam şi pentru ţară şi nu pentru tagma jefuitorilor, pentru clica linguşitorilor şi fripturiştilor, a analfabeţilor, răufăcătorilor şi bandei de şarlatani ce screm măsuri şi Ordonanţe de Urgenţă pro-domo.
Distinsul manechin Bulă – Boc cu „succesurile” lui neconstituţionale, antieconomice şi clientelare ne-a săpat groapa pierzaniei şi devenirii întru ruină şi decreptitudine. Profund şi niciodată perisabil este M. Eminescu care spunea: „Cele mai înţelepte planuri ne-ncoronate de succes se numesc nerozii”. De fapt, planurile Guvernului Bulă-Boc servesc succesul unei oligarhii autentice, unui grup de indivizi care deţin puterea politică şi economică în România. Oligarhii păstoriţi de cosaşul din Răchiţele au jefuit toate valorile materiale şi spirituale ale României, au semănat tristeţe, lacrimi, au lăsat locul viran şi pârjolit de focul hoţiei demenţiale.
Primul ministru, Bulă-Boc, a declarat că, în toamnă, impozitul minim va fi eliminat, întrucât „şi-a produs efectul pe care l-am dorit”.
„Igienizarea” mediului de afaceri
Efectul pe care l-a dorit neisprăvitul Boc, acela de a „igieniza” mediul de afaceri, a fost realizat cu preţul falimentului, al încetării activităţii a circa 150.000 de mici întreprinderi – cu şomerii de rigoare. În ce mă priveşte, nu contest ideea în sine – a „igienizării” mediului de afaceri, adică a eliminării firmelor care practicau evaziune fiscală. Numai că în realitate, măsura iniţiată de Cabinetul preamicului Bulă – Boc pe vremea când Ministru al Finanţelor era insul de tristă amintire, Pogea – a avut efecte perverse de o amploare socio-economică şi umană care putea fi bănuită şi evitată de orice om cu ştiinţă de carte şi scaun veritabil la cap.
Într-o primă atenţie, o problemă de justiţie: dacă au existat firme care practicau evaziunea fiscală, trebuia să se apeleze la justiţie pentru fiecare caz în parte şi nu să se pedepsească în bloc felurite firme nedovedite ca practicând evaziunea fiscală. De fapt, guvernul condus de specialistul în drept neconstituţional, obedientul Bulă – Boc a plecat de la premisa smintită de vinovăţie a tuturor, a acuzat fără dovezi, după bunul plac şi clientelar, aplicând şi pedepse.
În alt plan, nu avem nici o demonstraţie că acest impozit minim, absurd şi pernicios în plan economic, întrucât nu se repercutează asupra veniturilor reale, ci urmăreşte venituri din anul precedent. Acest impozit are menirea să contribuie la diminuarea evaziunii fiscale, a muncii la negru, a contrabandei şi a altor forme de infracţiuni economice. Singurele lui efecte, neprevăzute de nonspecialiştii guvernului Bulă-Boc, au fost scăderea veniturilor la bugetul de stat – din impozitele pe profit şi pe salarii – şi creşterea volumului ajutoarelor de şomaj. Mai păgubos şi degradant nici că se putea!
Birul aberant pe drepturile de autor
Ştim că nu este aceasta singura măsură antieconomică pe care a luat-o Guvernul aberant, diletant condus de omul deşucheat din Răchiţele – de la instalarea sa din decembrie 2008 şi până acum. Într-o descreierată veselie, a inventat birul aberant pe drepturile de autor. Este una dintre cele care etalează totalul diletantism economic al miniştrilor îmbuibaţi, care produc sărăcie, foame, suferinţă somatică şi psiho-socială pentru poporul român, păstoriţi de Bulă – Boc şi ghidaţi prin indicaţii catastrofale de Zeus – Băse, insul care nu are nimic comun cu binele românilor. Spre pildă, anunţând renunţarea la impozitul minim aşa-zisul prim-ministru nu este capabil să ne spună cu ce va fi înlocuit. (Caraghiosul Boc trebuie să meargă la consultaţii la Videanu, Leana din Pleşcoi, Hoară, Boureanu ori Plăcintă că ăştia au fost de mai multe ori pe la şcoală). Cred că această înaintare orbească în necunoscut este cea mai gravă acuză care i se poate aduce guvernării Boc. Accept ideea ilariantă şi infantilă că guvernul (instalat de matelot în decembrie 2008 şi reinstalat cam în aceeaşi formulă după căderea sa prin moţiune de cenzură) avea în faţă o misiune dificilă: găsirea răspunsurilor adecvate la criza financiară şi economică. Sunt gata să accept că, teoretic, Bulă – Boc a avut gânduri „bune” şi „patriotice”.
Băsescu şi PDL au profitat de criză pentru a-şi consolida poziţia
Dar obedienţa şi micimea intelectuală nu i-a permis manechinului de ocazie să le metamorfozeze în măsuri eficiente. Înclin să cred mai degrabă spre cealaltă variantă. Anume, că Băsescu şi PDL au profitat de criză pentru a-şi consolida poziţia, nu doar de moment, ci şi de perspectivă. Adică, „igienizarea” mediului economic a avut, are şi acum drept scop înlăturarea acelor firme care n-au cotizat la puşculiţa de cheltuieli a PDL şi consolidarea în mediul de afaceri a liderilor mari şi mici „centrali” şi „locali” ai PDL, cărora li s-au dat generoase comenzi de stat, în aşa fel, încât să nu simtă efectele crizei. În contextul acestor maşinaţiuni ( şi a altora la fel de infecte) s-a putut realiza şi trecerea unor lideri, de trei lulele, ai PSD în tabăra proguvernamentală a UNPR, partid constituit pe baza schimbării la faţă a câtorva lichele ale PSD.
Subliniam – reluând analizele economiştilor, finanţiştilor dar şi datele statistice indubitabile – că banda netrebnicilor B-B (Băsescu – Boc) a promovat şi cultivă o politică de orbecăială economică, şcolară, culturală, educaţională. Este aşa, fără îndoială. Numai că nu ieşirea din criză era obiectivul ei – a declarat-o răspicat şi nonşalant matelotul hă-hă-ilă-, ci consolidarea poziţiilor economice ale oligarhiei PDL. Poate că abia acum putem vorbi – la propriu şi la figurat – de o autentică oligarhie păgubitoare pentru dezvoltarea democraţiei veritabile.
M. Eminescu se întreba, aşa cum oripilant mă întreb şi eu:
„Cum nu vii tu, Ţepeş doamne, ca punând mâna pe ei,
Să-i împarţi în două cete: în smintiţi şi în mişei,
Şi în două temniţi large cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni!”.
Cred că Emil Boc, aşa-zisul prim ministru, ar trebui să vadă şi singur că este superfluu în fruntea unui guvern plin cu miniştri precum oala de lut cu castraveţi muraţi a lui numai. Boc ar trebui să memoreze că atunci când îi pronunţi numele, al lui şi al mentorului hă-hă-ilă, te agasează efigia unor smintiţi, a unor mişei, care, descreieraţi fiind au împins România în râpa sărăciei, foamei şi suferinţelor de tot felul. B-B (Băsescu – Boc) şi castraveţii lor muraţi sunt nişte parşivi care frizează demenţa.
Prof. univ. dr. Grigore DRONDOE
