“Fosta-i lele cât ai fost”, zice o veche vorbă populară. Ce i se potriveşte ca o mănuşă fostului Senator Ion Ruşeţ, ex-preşedinte al PDL Gorj şi lider de sindicat. Nu l-a auzit mai nimeni plângându-se de situaţia actuală a domniei sale – după ce „nu s-a ales” şi a rămas fără coledzi!
L-am cunoscut cândva, în perioadele domniei sale de glorie, şi se arăta tot numai zâmbet. Zărindu-l, vreo două zile la rând, ba fiind la o bericioaică răcoroasă cu doi amici, pe terasa Simigeriei centrale, ba pe strada Victoriei, ieri, răcorindu-se cu o îngheţată, l-am observat total schimbat. I-a dispărut exuberanţa, a mai slăbit, suita îi este mai mică numericeşte şi se fereşte să mai salute. De regulă, trenul trece o singură dată prin gară. Şi dacă nu urci se cheamă că l-ai pierdut. Scurta asta poveste n-are nicio legătură cu Ion Ruşeţ! Deşi, forţând niţel lucrurile, o cât de mică legătură ar exista. Vremurile când ciripeau porumbeii din Piaţa Prefecturii că era cât pe-aci să treacă în barca PSD s-au dus. Precum trenul prin Gara Târgu-Jiu!
