„George Drăghescu întruneşte două trăsături, la fel de importante şi complementare, pe cea de poet, care caută fenomenologic esenţa poeziei, şi pe cea de cugetător, căutând esenţa vieţii. El pune semnul egalităţii între cele două dimensiuni, artistică şi existenţială. Scrisul său, elegant, este rafinat şi plin de iluminare”.
Paul Aretzu
OARECUM PSALM
Iartă-mă, DOAMNE
Dacă tind spre perfecţiune!
Nu vreau altceva
Decât să mă-ntâlnesc
Cu TINE pe o cărare.
*
CEREMONIE
Se logodeşte floarea de tei
Cu floarea de cireş.
Inelul de logodnă
E un curcubeu
Şi naşul sunt eu.
*
POVESTEA PROSTULUI
Tot încercând
Să bage soarele
Cu găleata în casă,
Soarele a rămas
Pe fundul găleţii.
Aşa că, omul nostru
Stă în casă liniştit.
Cu găleata pe cap.
*
NEPUTINŢA DE A COMUNICA
(Reflecţii)
* M-am făcut actor dintr-o neputinţă: neputinţa de a comunica. Să faci o profesie din asta, ce ruşine!
* Între vanitatea de a fi bun şi umilinţa de a fi rău, o aleg pe ultima.
* Jarul din sobă se stinge mai încet ca viaţa!
* Există sentimente care se pierd printre degete.
* Nu-mi plac petrecerile; mă înstrăinează de fiinţa mea.
* Un descurcăreţ nu străluceşte de inteligenţă, străluceşte de mediocritate.
* Fără demonul teatrului, pe scenă eşti doar un funcţionar artistic. Mă tem că asta sunt şi eu.
* Un paradox al gratitudinii: să regreţi că ai fost ajutat de un individ josnic.
George Drăghescu
