Anotimpurile copilăriei sunt anotimpurile de dor ale sufletelor noastre în care ni se rostuiesc primele vise, prima speranţă şi din care ne luăm puterea necesară pentru lungile căutări de mai târziu.Aceste irepetabile anotimpuri vor rămâne pentru totdeauna închise în cămările secrete ale amintirii fiecăruia dintre noi şi la ele ne vom întoarce mereu, atunci când, maturi fiind vom încerca să măsurăm ceea ce suntem cu ceea ce am dorit să fim.
Ele nu pot fi trăite decât o singură dată, de aceea mi se pare important felul în care ne ajutaţi să le străbatem, să le percepem dimensiunea şi să le descoperim semnificaţia.
În copilărie, anotimpurile sunt de partea noastră şi ele par a se succede numai pentru a ne aduce bucurie.
Vă aplecaţi cu căldură şi răbdare asupra noastră, dărunidu-ne în fiecare clipă picătura binefăcătoare a cunoaşterii şi sub semnul înţelepciunii şi al iubirii ne învăţaţi să retrăim mereu şi mereu miracolul anotimpurilor, pentru ca trecerea lor să nu bată la tâmpla noastră albindu-ne potecile gândurilor şi desfrunzindu-ne pădurile de vise.
Învătându-ne să păşim cu sfială în lumea frumuseţilor adevărate şi trainice, stând de veghe cât mai aproape şi purtându-ne prin labirintul plin de taine al devenirii, sunt tot atâtea steluţe călăuzitoare pe cerul chemărilor către viaţă.
Datorită dumneavoastră învăţăm semnificaţia iubirii, bunătăţii, înţelepciunii, altruismului, înflorindu-ne aura de lumină şi puterea omenească.
Poate nu vom eşua în larg sau în porturi neprimitoare, ci datorită dumneavoastră vom acosta în primăverile noastre înflorite, în verile jocurilor nesfârşite, în toamnele cu fructele făgăduite generos şi în iernile fulgerate de scânteierea zăpezilor dintâi, devenind o posibilă trecere….
Laura Lupu – Şcoala generală nr. 12
