În cadrul ediției a 33-a a manifestării cultural-religioase «FILOCALIA», organizată în perioada 9-12 decembrie 2019, de către Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români, filiala Târgu-Jiu, în colaborare cu Protoieriile Târgu-Jiu Nord și Sud și Târgu-Cărbunești, cu Școala Populară de Artă din Târgu-Jiu și cu Liceul Teologic «Sf. Cuv. Nicodim», în seara zilei de 9 decembrie, Înaltpreasfințitul Părinte dr. Irineu a conferenţiat în faţa credincioşilor, în marea lor majoritate tineri, în acordurile armonioase ale colindelor interpretate de către Corala preoților gorjeni «Nikofonis», dirijată de către Arhid. prof. dr. Nicu Lăzărică, la Biserica Parohiei «Sfinții Apostoli Petru și Pavel», din Municipiul Târgu-Jiu, județul Gorj.
Naşterea Domnului o putem înţelege din perspectiva noutăţii şi a continuităţii!
În cuvântul său de aleasă învăţătură duhovnicească, pe temeiul unei analize de o mare profunzime, Mitropolitul Olteniei a început prin a spune că a devenit o tradiţie frumoasă ca înainte de Naşterea Mântuitorului Iisus Hristos, ca şi înaintea Paştelui, să fie organizate asemenea slujiri duhovniceşti, pentru a aprofunda şi pentru a desluşi tainele unei Sărbători deosebite, aşa cum este Naşterea Domnului, pe care o putem înţelege din perspectiva noutăţii şi a continuităţii, cu precizarea că dimensiunea de noutate constă în trăirea de fiecare a unei experienţe care înseamnă şi continuitate până la sfârşitul veacurilor, deoarece: ,,La fiecare rugăciune a noastră, noi spunem «în vecii vecilor», pentru a sublinia că această întâlnire cu Dumnezeu nu se sfârşeşte niciodată, atât pe «orizontală», cât şi pe «verticală», tocmai pentru a vedea că această sărbătoare este nouă prin actul în sine al Naşterii Mântuitorului Hristos, numit de către Sfinţii Părinţi «taina tainelor», o taină pe care Dumnezeu a plănuit-o din veşnicie, deci, «taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută», cum spune Sf. Ap Pavel! Este o Taină pentru că omenirea nu putea să conceapă că Dumnezeu este atât de apropiat de om, mai ales că este o Taină care depăşeşte începutul existenţei umane, dincolo de începutul Creaţiei. Dumnezeu a alcătuit un plan în această relaţie treimică dintre Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh, prin care lumea este dusă şi condusă la existenţă. În înţelepciunea Sa dumnezeiască, Tatăl Ceresc a gândit acest lucru prin care toate sunt cuprinse în Planul Lui Dumnezeu, aşa cum suntem şi noi cuprinşi fiecare, cu ideile din mintea noastră şi care stau la baza actelor care urmează să fie duse la îndeplinire de către voinţa noastră. Dacă la noi, ideile se pot schimba, la Dumnezeu sunt existenţe veşnice, existenţe dincolo de timp, care vin la realitate când lucrurile sunt pregătite. Aşadar, Preasfânta Treime realizează acest plan veşnic în care sunt cuprinse toate raţiunile Creaţiei, pentru că Planul Creaţiei Lui Dumnezeu cuprinde întreaga făptură, cuprinde tot ceea ce există prin Dumnezeu ca existenţă veşnică”, a subliniat cu acurateţea-i cunoscută Chiriarhul bisericilor din Oltenia, prin invocarea acestui Plan fiind inspirat chiar de «filosofia primă» a lui Aristotel, prin care Fiinţa ca fiinţă se constituie ca fundament al proprietăţilor, al calităţilor şi al afecţiunilor făpturii umane, cu atât mai mult cu cât ideile şi gândurile noastre sunt de la Dumnezeu, dar, fără să fie de aceeaşi fiinţă cu Dumnezeu, a precizat Arhiereul nostru!
,,Prin Naşterea Domnului Iisus Hristos, omul devine universal, aceasta
constituind cea de-a doua reînnoire a Creaţiei”!
Aprofundând un adevărat «Logos» al devenirii divino-umane şi al înnoirii fiinţiale a omului, Mitropolitul Olteniei a reiterat faptul că Dumnezeu a primit ca să se facă om, ca şi noi, oamenii, iar felul acestei întrupări este dincolo de puterea noastră de înţelegere, pentru că a luat asupra Sa păcatele noastre în această înomenire a Sa, de unde se vede că Iubirea Sa merge până dincolo de orice imaginaţie omenească, deoarece, în opinia Mitropolitului Olteniei: ,,Dumnezeu Se face Om pentru că El înnoieşte pe toate, Întruparea Sa este o re-Creaţie a întregului Univers, este o rezidire, fără ca să diminueze ceva din zidirea existentă. Când Însuşi Dumnezeu Se întrupează, El ia firea noastră în Persoana Sa, ca să nu mai cadă niciodată! Faptul că Dumnezeu Se face Om şi uneşte firea umană cu firea divină, rezultatul este că firea umană nu va mai cădea niciodată! Firea umană este chemată pentru a fi pătrunsă de Harul divin, în aşa fel încât oamenii să devină îndumnezeiţi după har! Mântuitorul Iisus Hristos este o noutate care pătrunde din adâncul nostru, o noutate intrinsecă, o noutate ontologică, o noutate a ceea ce înseamnă adâncul fiinţei noastre. Înnoirea existenţei are o anumită vocaţie, pentru că Dumnezeu ne cheamă la El şi în acelaşi timp, El vine la ai Săi, deci, Dumnezeu primeşte în Sine ceva nou! Luând firea noastră şi unind-o cu firea divină, Dumnezeu primeşte ceva de la noi, prin Preacurata Fecioară Maria, deci, Dumnezeu săvârşeşte înnoirea cu fiecare dintre noi, cu fiecare generaţie şi chiar cu fiecare etapă a vieţii noastre. Dumnezeu, când vine în lumea aceasta, El împlineşte, în primul rând noutatea, ceva care niciodată nu s-a mai repetat, iar tot ceea ce se naşte este sfinţit prin prezenţa Lui Dumnezeu! Fiind mai presus de lume, Dumnezeu intră în lume pentru a doua oară! Prima dată, El intră în existenţa noastră prin actul Creaţiei, pentru că Atotputernicul nu poate fi cuprins în ceva din lumea noastră, dar, El iese din propria Lui eternitate, pentru a-l crea pe om după chipul Său! Creaţia Lui Dumnezeu este şi pecetea Creaţiei Sale, pentru că El Se reflectă în lumea noastră prin Creaţia Sa! Suntem atraşi de Dumnezeu, tocmai pentru că Dumnezeu se reflectă în viaţa noastră, iar existenţa noastră este concretizată după «icoana» existenţei Lui Dumnezeu! Pentru aceasta, ne apropiem de Dumnezeu, pentru că avem ceva din El! În conturarea noastră ontologică există această capacitate de a ne îndrepta spre Dumnezeu! Nu putem fi în afara Lui Dumnezeu şi să rămânem vii, pentru că prin acest «fir» al vieţii, noi rămânem în legătură cu Dumnezeu şi ne bucurăm de bucuria de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a fi în preajma Sa, iar, cu cât dorim să ne apropiem de El, vine El Însuşi mai aproape de noi, devine un «intim» al sufletului nostru. Deci, Dumnezeu Se reflectă şi este partea cea mai înaltă în actul Creaţiei, în care se arată veşnic şi Atotputernic, dar, în acelaşi timp este pătruns de o Iubire dumnezeiască, o Iubire care îl determină să creeze ceva care să fie în comuniune cu El, adică, să creeze omul! Noi, oamenii, suntem Cuvântul Lui Dumnezeu Care Se imprimă în Creaţie şi care îi conferă o anumită identitate, care nu îi dă voie să se schimbe în altceva, deci, să se risipească. Ceea ce ţine Creaţia în unitatea şi în omogenitatea ei este tocmai Raţiunea Lui Dumnezeu, de aceea vorbim despre o Creaţie raţională, cuvântătoare, mai ales că fără această Raţiune, nici nu există lucrul în sine! Ea este cea care dă nume lucrului, care îi dă strălucirea ce se regăseşte în chiar numele unui lucru, pentru că lumina pe care o degajă un lucru desemnează tocmai denumirea lui! Spre exemplu, ochiul vede ceva care are o anumită strălucire, o anumită configuraţie care dă formă unui lucru. Raţiunea pe care Dumnezeu a pus-o în lucruri a făcut ca întreaga Creaţie să aibă noutatea ei, iar lucrurile care sunt «opera» Lui Dumnezeu, chiar ne vorbesc despre Dumnezeu, au o «melodie» a lor tainică, pentru că toată lumea aceasta are o muzicalitate a ei şi care este legată de Logos, de Cuvânt! Omul este cel care pune lumea în mişcare către Dumnezeu, pentru că el însuşi se mişcă. Prin Naşterea Domnului Iisus Hristos, omul devine universal, aceasta constituind cea de-a doua reînnoire a Creaţiei şi care o împiedică spre alunecare, spre căderea în păcat, pentru că lumea avea nevoie de o renaştere! Iubirea Lui Dumnezeu trece prin toate etapele existenţei, de la cele mai înalte, până la cele mai de jos ale întunericului! Dumnezeu pe toate le întăreşte, ca niciodată lucrurile să nu mai ajungă în poziţia de cădere în păcat, iar toate sunt statornicite şi înnoite prin puterea Lui Dumnezeu”, a conchis Mitropolitul Olteniei!
,,Naşterea Domnului este înnoirea Creaţiei ce are în centrul său Omul, pe care Dumnezeu l-a ales ca să fie unul ca şi noi”!
Înaltpreasfinţitul Părinte Mitropolit, dr. Irineu a încheiat conferinţa spunând: ,,Naşterea Domnului este înnoirea Creaţiei ce are în centrul său Omul, pe care Dumnezeu l-a ales ca să fie unul ca şi noi, de o fiinţă cu noi, prin acest «mărgăritar» de mare preţ Care este Mântuitorul Iisus Hristos. În acest fel, Maica Domnului este lumina care atrage puterea Lui Dumnezeu, ea este sinteza Creaţiei, un fel de «ambasadoare» a noastră înaintea Lui Dumnezeu. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este «plinirea vremii», iar din acest moment, Dumnezeu se regăseşte în Creaţia Sa, Se identifică întrutotul cu opera Sa! Din această Taină de necuprins, Dumnezeu Se face Prunc, ca o legătură a Lui Dumnezeu cu lumea. Maica Domnului este mai mult decât o «frământătură» a pământului, iar prin firea umană a Mântuitorului Iisus Hristos, noi Îl vedem pe Dumnezeu.
Continuitatea înnoirii se regăseşte prin sărbătoare, care nu este decât o permanentizare a înnoirii, o sărbătoare proaspătă în viaţa noastră! Naşterea Domnului este o continuitate a înnoirii Creaţiei în fiecare an, iar Dumnezeu face ca noutatea să fie strălucitoare în această sărbătoare! De aceea, noi vorbim despre lumină, despre stea, despre magi, pentru că Dumnezeu face ca totul să treacă din timpul fizic în timpul metafizic, în care Mântuitorul Hristos ne apare în postura de copil, de prunc, de tinereţe şi de înnoire, într-o stare de renaştere continuă”!
Profesor Vasile GOGONEA
