Marii scriitori, precum Mihai Eminescu şi Ion Luca Caragiale, sunt mai totdeauna contemporanii noştri. Primul în creaţia poetică şi, mai ales, în publicistica atât de actuală. Cât despre comediile lui Nenea Iancu, ce să mai vorbim. Ba mai suntem şi în Anul Caragiale. Nu degeaba ne raportăm tot timpul la ei. Are dreptate Victor Ponta când bine-i zice Coanei Zoiţica: „Udrea este un personaj de Caragiale – curat tupeu şi superficialitate!”
Nu greşesc deloc atunci când îl consider pe marele meu învăţător, adică Magistru într-ale gazetăriei, şi chiar amic, cum însuşi îi declara altui mare scriitor – Augustin Buzura. Căruia, fiind întrebat ce face, i-a spus că stă la o parolă cu amicul Ion Predoşanu. Dar nu voi vorbi aici despre marele român şi gazetar patriot Adrian Păunescu. Ci despre Poetul naţional ăl mai mare pe care l-a avut Neamul Românesc de la Mihai Eminescu încoace. Un văr de-al meu, Vasile Blendea, fost coleg la Facultatea de litere cu Adrian Păunescu, îl aprecia pe poetul Adrian Păunescu drept „un clasic în viaţă”. Şi vor trece anii, iar opera poetică a lui Adrian Păunescu se va revărsa asupra conştiinţelor noastre. De buni români. Ei bine, între turul întâi şi turul al II-lea al alegerilor prezidenţiale din decembrie 2004, Adrian Păunescu a scris un formidabil Poem-Pamflet „Nero”. Publicat în revista săptămânală „Flacăra lui Adrian Păunescu”! V-aţi dat seama şi singuri că se referea la candidatul Traian Băsescu. Şi tot singuri aţi priceput câtă dreptate avea. Şi atunci, fie-i ţărâna uşoară şi somnul lin, cum să nu-l considerăm contemporanul nostru? Suntem în al doilea an fără un Adrian Păunescu printre noi, pământenii. Şi totuşi, el ne este atât de aproape! De parcă-ar fi trăit şi la înlocuirea aghiotantului Boc cu spionul Şef SIE, Mihai Răzvan Ungureanu, un surogat sadea, putem prelua un citat din fulminantul său poem FIGURANŢII. Aşa sunt paparudele pe posturi grase ale aşazişilor demnitari portocalii – în fapt „figuranţi” ai jupânului din Dealul Cotrocenilor, precum i-a botezat clarvăzătorul mare Poet Naţional – Adrian Păunescu, şi domnia sa, de-acolo unde se află, un vajnic contemporan al nostru. Şi uite-aşa, Prim Figurantul Mihai Răzvan Ungureanu se-ntâlni cu unul din FMI. Care FeMeI este o instituţie nedemocratică, ba chiar obtuză, adusă pe capul României de Zeus. În realitate o societate financiară a unui grup de interese restrâns, probabil israeliano-american, care n-a fost capabilă să prezică marea criză în care se scufundă Uniunea Europeană şi o parte a lumii, mai puţin China, Brazilia şi Germania. Suntem într-un rahat imens, numit eufemistic criză pe care, cum ziceam, FMI n-a prezis-o dar nici nu-i în stare s-o rezolve. Cumplit e că deciziile FMI au agravat-o!
Ion Predoşanu
