Pe data de 17 martie a avut loc vernisarea Expoziţiei Naţionale de Arte Vizuale ” Brâncuşiana Copiilor”, 2011 la Muzeul Judeţean „Al. Ştefănescu”, Tg – Jiu, aflată la a IX – a ediţie. Ea încheie şirul manifestărilor omagiale din februarie-martie (simpozioane, expoziţii internaţionale, vizite la monumente de artă) dedicate părintelui sculpturii moderne – Brâncuşi şi a rămas pe simeze cel puţin două săptămâni – timp în care
mulţi elevi au avut ocazia să-şi vadă lucrările expuse şi să urmărească şi alte modalităţi de exprimare prin limbajul plastic al lucrărilor elevilor de la alte şcoli din judeţ şi din ţară.
Expoziţia a cuprins aproape 400 de lucrări în urma selecţiei făcute de organizatori dintr-un număr mult mai mare, provenite de la 4 grădiniţe, 9 şcoli primare, 19 gimnaziale şi 8 liceale – aşadar o plajă destul de mare din aria învăţământului preuniversitar, de la vârsta preşcolară până la cea liceală şi vocaţională (ca vârstă -de la cel mai mic artist, Ghiorghiu Ana-Maria, de doar 2 ani şi 8 luni până la cel mai mare, de 20 de ani). În total deci, au fost 39 instituţii şcolare conduse de 52 de îndrumători: educatoare, învăţători, institutori, profesori. Ca şi în ediţiile anterioare şi în aceasta găsim o mare varietate de reprezentare: dimensiuni, tehnică, stilistică. Altfel spus, putem vorbi despre unitate in diversitate, acest lucru asigurându-l însăşi tema de lucru propusă – „La Brâncuşi”. Cu toate acestea există în expoziţie şi lucrări care se „abat” de la regula prin apelarea şi la alte genuri artistice: peisaj, natura statică etc.
Găsim , de asemeni, o mare varietate de exprimare – de la “mâzgălelile „copiilor foarte mici, (sub şi de vârsta preşcolară), debordând de spontaneitate, la compoziţiile mari, elaborate ale elevilor de vârstă gimnazială şi liceală.
Marea majoritate din lucrări face referire la opera brâncuşiană, în mod special cea legată de ansamblul târgujian, mai mult sau mai puţin voalat, mai ales în cele ale elevilor din judeţul Gorj, cu deosebire la cele din învăţământul primar (C.N. ” T.Vladimirescu „Tg-Jiu, Sc.Gen.Nr.8 „C. Săvoiu”) dar şi în lucrările elevilor de alte vârste: C.N, “N. Titulescu”, Slatina, C.N, “Şt. Cel Mare”, Bacău, C.N “ A. Şaguna”, Braşov etc. Altele sunt cele care preiau motive brâncuşiene-romboidul, ovoidul, sfera, cilindrul etc. în interpretări compozite (Sc. Gen nr.1 Tg – jiu; Liceul de Artă, Tg – Jiu), sau apelează la forma-metaforă, ducând compoziţia spre suprarealism (Şcoala nr.1 Bumbeşti – Jiu; Liceul de Artă Tg-Jiu ; Şc. Gen. nr. 12), sau spre sinteză (Şc.Gen.nr.4, Tg-Jiu; Şc.Gen.nr.8; Liceul Teologic Tg-Jiu; Şc.nr.1 Motru) etc.
Se observă un salt calitativ în compoziţiile elevilor multor şcoli gorjene care pun accentul în mod special pe creativitate şi nu pe reproducerea, imitarea operei brâncuşiene.
Spontaneitatea, explozia de culoare rezultată din contrastele cromatice, cu accent pe cel în sine, de complementare şi de calitate fac deliciul lucrărilor elevilor de şcoli primare şi nu numai (Şc.194 „Marin Sorescu”, Bucureşti cu cei 6 îndrumători, dar şi clasele de generală de la aceeaşi şcoală; Şcolile 1,3 Rovinari, Gorj: Plopşoru Gorj, Şc. 24 „Sf .Gheorghe” Craiova; Liceul Teologic, (învăţământ primar). Pe ansamblul asistăm la o sărbătoare cromatică în care copiii şi adolescenţii se exprimă. Aceasta ar fi partea bună a lucrurilor .
Există şi o parte negativă care va trebui urmărită, monitorizată mai îndeaproape la următoarele ediţii. Aceasta se referă, în primul rând, la cantitatea mică de lucrări venite din alte judeţe, deşi lansarea concursului pe site s-a făcut încă din luna noiembrie. Apoi slaba reprezentare a formelor tridimensionale în expoziţie, gândind, mai ales, că Brâncuşi a fost mai înainte de toate sculptor. Merită amintită aici osteneala profesorilor de la şcolile – Generală 4, cu 6 lucrări mici în lut, ipsos, orientate în zona spirituală – (prescură, cuib ), prof. Ghiorghiu Iliana; Gen. 2 ” E . Teodoroiu “,cu două lucrări în tehnica “origami”, prof. Ciurea Diana şi Şc. Gen Ceauru, Băleşti, Gorj, cu o lucrare în lemn, prof. Ioniţă Ionela. Chiar dacă în programa şcolară forma spaţială ocupă un loc minor în ansamblul tematic, asta nu înseamnă că trebuie exclusă din lista de lucrări a îndrumătorului pentru expoziţie. Acest lucru ne conduce să credem că temele enunţate mai sus lipsesc cu desăvârşire din activităţile desfăşurate la clasă şi asta nu este bine. De la şcolile vocaţionale doar Liceul Teologic se prezintă la acest capitol cu 3 lucrări în lemn, decorative, profesor Nicolae Clarisa. Foarte puţin!
Şi pe lângă aceste aspecte mai puţin controlabile, mi se pare alarmant ca şcoli cu profesori titulari şi suplinitori calificaţi să nu participe la un asemenea eveniment de anvergură, care, fiind acţiune consemnată în Programul anual de activităţi, coordonată de Cercul Pedagogic al Profesorilor de Educaţie Plastică din judeţ, prin I.S.J Gorj, devine obligaţie. Cum se justifică inerţia profesorilor prin absenţa lucrărilor elevilor lor de pe simezele expoziţiei, dacă nu ca afront, ignoranţă şi nepăsare faţă de una din cele mai mari valori ale artei lumii – Brâncuşi? Sau lipsa de activitate la clasă? Un dascăl situat geografic în arealul brâncuşian, care predă o disciplină ce trebuie să insufle copilului dragostea pentru frumos, să-l orienteze spre creativitate, să-l sensibilizeze, nu are voie să lipsească de la aceste manifestări, şi numai la cele legate de şcoală. Din respect pentru şcolile respective, care altădată erau în fruntea acestor manifestări, nu dau şi numele „dascălilor”. Iată-le: C.N „Spiru Haret”, Tg-Jiu; C.N ” T.Arghezi” şi Şcoala Generală „G. Uscătescu”, Tg-Cărbuneşti ; Şc . Gen . Nr.2 Motru, Şc. Gen. Nr 11″C.Brâncuşi”(gimnaziu)” Tg-Jiu ; Palatul Copiilor Tg-jiu; Clubul Elevilor Tg. Cărbuneşti etc. Unde sunt micii artişti din şcolile din Tismana, Peştişani şi în atâtea comune gorjene, din atâtea şcoli primare care cu siguranţă au elevi creativi, cu aptitudini pentru latura estetică. Pentru aceştia – profesori mai ales şi elevi – afirmaţia – predicţie camussiană ca ”estetica va fi etica viitorului” devine grea întrebare, şi retorică” …
Un alt punct slab al acestei manifestări este şi ignorarea regulamentului de expoziţie de către unii profesori: nerespectarea termenelor de expediere a mapelor, a candidaţilor de expunere, a lipsei listelor etc.
Sperăm ca la următoarele ediţii aceste neajunsuri să nu mai apară. Va trebui, de asemeni, să ne revizuim conduita în săvârşirea actului creativ, cu elevii, renunţând la cele două extreme strategii, contraproductive: libertatea absolută, mai bine zis lăsarea la voia întâmplării a procesului creativ şi „dădăceala-dictată”, încă vizibile în lucrările elevilor. Ele nu trebuie făcute de profesori cu elevi, ci de elevi cu profesori.
Fiecare şcoală are “Brâncuşiul” ei. , Să-l căutăm şi să-l decoperim. Îmi veţi spune, probabil că marele artist s-a descurcat singur. Este adevărat în parte. Cred că geniile întotdeauna răzbesc în vicisitudinile vieţii. Dar nu întotdeauna singură. Dar dascălul!Unde era?
Şi mai e ceva:Unde sunt prietenii copiilor – adulţi: părinţii, oficialităţile, încurajatorii lor, adică. Veniţi să-i priviţi. Aveţi ce vedea! Ei au acea puritate pe care Brâncuşi o purta cu sfinţenie. Şi candoare, simplitate, sinceritate. Ei au acea puritate pe care şi Brâncuşi o purta cu sfinţenie. Şi candoare, simplitate şi sinceritate. „Suntem morţi dacă nu ştim să mai fim copii” spunea el. Şi bine spunea. La ce s-o fi referit, oare?!
Profesor, Gheorghe Plăveţi
