Un îndemn vechi, din domeniul începuturilor literaturii în limba română, firesc, pe la noi, zicea „scrieţi, numai scrieţi”. Erau alte vremuri. Şi în vremea noastră se scrie literatură, cu toate greutăţile economico-financiare şi sociale, plus inexistenţa unei reţele naţionale – nici de stat, dar nici private – pentru distribuirea cărţilor. Şi dacă, de regulă, ministerul Culturii este condus – ca un făcut, aproape numai de reprezentanţi ai UDMR – se înţelege că are prioritate la subvenţii cartea în limba maghiară. Nici măcar Editura Academiei Române nu primeşte vreun sfanţ din banul public. În aceste jalnice condiţii, autorii de carte scot operele lor din puţinele lor economii, iar tirajele acestora sunt, evident, simbolice.
Eugenia-Liliana Ştefănescu: „Interdisciplinaritatea în viziunea muzicii”
Nu mă întrebaţi prea multe despre autoare pentru că n-o cunosc şi n-am avut onoarea să discut măcar cu domnia sa. Bănuiesc că este o distinsă profesoară de muzică şi una chiar foarte pasionată de profesia domniei sale.
Am primit volumul apărut la foarte onoranta Editură Muzicală, Bucureşti, 2014. Nu ştiu nici regimul apariţiei, dar din moment ce tirajul anunţat este de numai 50 de exemplare e trist. Bine că există încă o asemenea editură, fie ea şi săracă deşi s-ar putea ca această operă ştiinţifică şi pedagogică nu-i exclus să fie tipărită pe cheltuiala autoarei.
Cartea interesează profesorii de muzică şi… muzichie, cum ar spune poetul Şerban Foarţă, şi el pare-mi-se gorjean, textierul începuturilor formaţiei PHOENIX. Bine structurată, cartea cu pricina are cinci capitole: Conceptul de interdisciplinaritate; Muzica – limba universală şi punctul de legătură cu „lumile” celorlalte discipline; Cercetarea interdisciplinară comparată (tratată într-o viziune modernă); Educaţia artistică interdisciplinară în şcolile generale; Educaţia artistică interdisciplinară în şcolile şi liceele vocaţionale.
Mă voi mărgini la o recenzie de întâmpinare, informativă, eu fiind ca formaţie profesor de matematică şi nicidecum de muzică. Doamna Eugenia-Liliana Ştefănescu are nu doar pricepere şi talent de profesor specialist în muzică, har pedagogic şi ştiinţific, dar mai este şi vizitată de inspiraţie lirică, ba chiar poetică, după cum ne-am dat seama dintr-un fel de cuvânt înainte semnat de autoarea ce ne îndeamnă să citim această carte pe care o consideră fără sfârşit. Ca şi muzica, am adăuga noi.
Prefaţa e semnată de lector univ.dr. Grigore Cudalbu, iar un Argument are două motto-uri alegându-l spre citare pe acela aparţinându-i marelui poet Nichita Stănescu, preluat din volumul „Respirări”: „Muzica este un răspuns căruia nu i s-a pus nicio întrebare”.
Extrem de bine alese sunt şi aforismele ce deschid fiecare capitol, iar cartea se află sub înţelepciunea celebrului filozof grec din antichitate PLATON: „Muzica este o lege morală. Ea dă suflet universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec tinereţii şi veselie tuturor lucrurilor. Ea este esenţa ordinii, înălţând sufletul către tot ce este bun, drept şi frumos.”
Gândindu-mă la importanţa volumului recenzat aici pentru cadrele didactice ce predau muzica în şcolile generale şi în liceele vocaţionale îmi permit o propunere. Ce-ar fi ca autoarea să încerce a scoate o a doua ediţie la Editura Didactică şi Pedagogică. Cu un tiraj substanţial mărit.
ION PREDOŞANU
