Neobositul George Drăghescu îmi este un bun amic, actor la Teatrul „Elvira Godeanu” Târgu-Jiu, editor al unui minilunar cultural, literar, artistic CEAȘCA DE CAFEA cu o alcătuire doldora de creații extrem de inspirate.
Cel mai recent număr, al 190-lea în cei 14 ani de apariție neîntreruptă, este dedicată ciclului ,,MAHALAUA DE ALTĂDATĂ”. Majoritatea ilustrațiilor o reprezintă desenele ce aparțin regretatului pictor și grafician Constantin Piliuță. Evident, vreo trei desene ne readuc în memorie cârciumioarele de altădată ale mahalalelor bucureștene, iar unul dintre desene este un studiu închinat marelui cărturar enciclopedist și Domnitor al Moldovei Dimitrie Cantemir.
Poetul, eseistul și criticul literar Ion Popescu-Brădiceni, între altele redactor asociat al publicației CEAȘCA DE CAFEA, se dă de gol cu poemul „Gabrielei”, alcătuit din șapte strofe în tristih. Fie-ne permis să reproducem două strofe: „//Foaie albă de hârtie,/ o mie poeme-aș scris, le-aș pune-ntr-o pălărie/ să și le citesc și ție,/ preafrumoasa mea soție, și-aș mai scrie înc-o mie//. Ca orice poet furat de harul cu carul ce-l posedă, indubitabil, recunoaște că și Muza și soția sunt una și aceeași.
În ton cu minilunarul CEAȘCA DE CAFEA, reputatul critic de teatru George Banu scria un minieseu. Firesc, dedicat teatrului pe care-l sacrifică atunci când vrea să se odihnească: „Căci chiar dacă iubești teatrul, e bine să te îndepărtezi din când în când de el. Și de cel social, și de cel artistic.”
Din vasta experiență și înțelepciune a poetului, eseistului și criticului literar Gheorghe Grigurcu, cititorul se poate bucura de două păginuțe – 8 și 9 – de minipovestioare, adevărate chintesențe ale drumului spre aforisme. După Ion Popescu-Brădiceni, alți doi poeți marcanți cu obârșii brădicenene ne desfată cu, desigur, minipoeme: Mircea Liviu Goga cu „Brumă” și Ion Căpruciu ne spune în „Deocamdată” că: //„Timpul va spune/ cât e iubirea de necesară/ pentru oameni//.
Tot în vers liber, poetul Ioan Moldovan are un titlu de poem: „Proiect european”, ales la derută, din moment ce autorul, dacă e să-i dăm crezare, ar vrea ca „La pensie visez să lucrez într-o/ imprimerie depășită”, iar finalul ne scutește de comentarii: „Și la chenzină/ să le trimit bănișori/ băieților mei din America”.
Îmi cer scuze, dar nu puteam să nu remarc și poemul „Portret”, semnat de Geo Dumitrescu – care-a crescut numeroși poeți, îndrumați de domnia sa prin pagina/rubrica Atelier din România literară a anilor 60-70. Spre finalul Ceștii de cafea, ne răsfățăm cu poemul „Psalm” al poetului clujean Horia Bădescu și chiar cu poema bijuterie „Îndrăgostita”, de Paul Eluard, în traducerea clujeanului Aurel Rău, fost Redactor șef al revistei STEAUA.
Felicitările mele scrise se cuvin din belșug omului plin de gust, de har și de generozitate – Directorul și fondatorul acestei minunate CEAȘCA DE CAFEA.
Ion PREDOȘANU
