Am ajuns, aşadar, la ultima parte a prezentării materialului legat de evenimentul din ziua de joi, 20 octombrie 2022, când Comuna Bărbăteşti, din judeţul Gorj, s-a aflat la ceas de sărbătoare, prin dezvelirea bustului ilustrului învăţător Ioan I. Popescu (1855-1929), o legendă a învăţământului gorjean şi chiar naţional, o personalitate emblematică a localităţii de pe malul drept al Gilortului, în cadrul unui cuprinzător ciclu de manifestări consacrate celei mai mari personalităţi autohtone din prima jumătatea a secolului al XX-lea, care a desfăşurat o vie şi prodigioasă activitate la clasă, în viaţa comunităţii sale, prin înţelepciunea sfaturilor date copiilor şi părinţilor acestora, putem spune că aşa cum au apreciat aproape toţi vorbitorii, numele său a fost pus în evidenţă prin demersurile doctorului Cornel Munteanu, un mare iubitor de cultură şi medic de înaltă valoare profesională, care a reuşit să amplaseze, cu sprijinul Primarului Adrian Mangu şi al Consiliului local al comunei Bărbăteşti, un bust din bronz în faţa şcolii care îi poartă numele strălucitului om de şcoală! După ce am redat cu un gen de propedeutică jurnalistică alocuţiunea doctorului Cornel Munteanu şi pledoaria patetică şi plină de emoţie a doamnei inspector şcolar general, Marcela Mrejeru, iar, în cea de-a doua parte a fost redat cuvântul interesant şi plin de conţinut al profesorului Gheorghe Nichifor, în strânsă legătură cu un contrast de viziune faţă de opiniile doctorului Cornel Munteanu!
,,Străbunicul meu, dascăl cu mustaţă «în coadă de rândunea cu cărare pe mijloc şi cu costum schileresc, să-şi găsească liniştea în micul cimitir unde copilaşii, cum îi numea el, îi vor aprinde, sperăm, câte o lumânare”!
De această dată, vom începe cu Ion Longin Popescu, bunul meu prieten şi fost coleg de liceu, acum redactor la «Formula A.S.», strănepot al Învăţătorului Ioan I. Popescu, care a pornit de la faptul că: ,,În «Grupul voluntarilor», primul care a militat pentru readucerea în memorie a Învăţătorului Ioan Popescu a fost medicul scriitor Cornel Munteanu, cunoscut ca unul căruia îi pasă de tot ceea ce se întâmplă în sat! A încercat cu vechiul primar, cu vechiul consiliu, cunoaşteţi «povestea» că nu s-a putut! Abia Primarul Adrian Mangu, Consiliul local, fostul director al Şcolii, Gheorghe Ghimpău, urmat de actualul director, Ionuţ Daniel Troacă, au demarat lucrurile! Lor li s-a adăugat regretatul meu văr, Adrian Popescu, iar, acestor aspecte li s-au adăugat nişte coincidenţe benefice! Primarul Mangu, un tânăr educat provenit dintr-o familie de profesori şi preoţi, împreună cu directorul şcolii, profesor de religie şi un om al performanţei, cu ajutorul Consiliului local actual care este dominat de intelectuali! Despre Testament s-a vorbit şi nu este timp ca să-l citim acum, dar, sunt unele lucruri care ar merita să fie cunoscute! După cum a amintit distinsul meu coleg Vasile Gogonea în «Gorjeanul», dascălul Ioan Popescu a făcut parte din delegaţia care a reprezentat Gorjul în 1912 la festivitatea dezvelirii la Iaşi a statuii Domnitorului Alexandru Ioan Cuza! Profesorul I. D. Lăudat, un intelectual al Bărbăteştiului a prezentat un episod petrecut în sângerosul an 1907, când s-a prezentat la cancelaria şcolii de la Bărbăteşti un căpitan cu doi soldaţi cu baionete la arme! Căpitanul l-a întrebat pe învăţătorul Ioan Popescu: «Dumneata ştii cum stă ţara în momentul de faţă»? Învăţătorul a răspuns: «Da, domnule căpitan, sub dictatură militară» sic!!)! După aceea, căpitanul a perchiziţionat arhiva şi biblioteca şcolii, dar, nu a găsit nici un act compromiţător! I-a mai spus învăţătorului că boierul l-a reclamat că răscoală poporul, însă, acum s-a edificat că nimic din cele reclamate stăpânirii nu este adevărat şi l-a felicitat că nu a găsit nimic compromiţător! Căpitanul i-a mai comunicat învăţătorului că acelaşi boier mai pârâse doi ţărani din satul Socu, că se opun stăpânirii şi că merită să fie împuşcaţi! Şi acestor ţărani le-a luat învăţătorul apărarea, asigurându-l pe căpitan că nici în acest caz nu este ceva adevărat! Boierul nu făcea altceva decât să-i pârască pe ţăranii care nu-i munceau pământul! În aceeaşi situaţie au mai fost şi alţi doi ţărani, care au fost salvaţi de la moarte, chiar în momentul în care erau gata să fie împuşcaţi! Învăţătorul Ioan Popescu le-a spus că le garantează viaţa ca martor, că nu era nimic adevărat din cele spuse de către cei care îi pârâseră pe amărâţii de ţărani nevinovaţi! Spusesem înainte despre cuvântarea pe care a rostit-o primul învăţătorul Ioan Popescu la festivitatea de la Iaşi: «Domnilor, Cuza Vodă, salvatorul poporului românesc este viu între noi, cât va fi neamul românesc! După cum Iisus îl învie pe Lazăr din morţi, aşa Cuza Vodă deşteaptă din somn pe ţăranul român! Ceea ce a rămas neterminat de la Tudor Vladimirescu s-a terminat sub Cuza Vodă! Voi, muncitori cu palma bătută de cornul plugului şi sapă, cu spinarea dogorită de arşiţă, îmi daţi vocea voastră nevinovată şi înăbuşită de nevoi către Cel Preaînalt, ca să deschidă porţile cereşti şi să-l trimită pe Cuza Vodă în formă de duh sfânt, ca să intre în acest corp de aramă şi să stea de vorbă cu cei dezrobiţi! Pentru toate aceste şi alte multe fapte ale mele şi marile fapte ale lui Cuza Vodă, zic: În veci să fie pomenit de neamul românesc şi de istoria ţării»! Acesta este, aşa cum l-am prezentat desprins din frânturi, străbunicul meu! Sper că acum, la 93 de ani de la moartea lui, primul dască cu mustaţă «în coadă de rândunea cu cărare pe mijloc şi cu costum schileresc, să-şi găsească liniştea în micul cimitir în care vară de vară copilaşii, cum îi numea el, îi vor aprinde, sperăm, câte o lumânare! Ei ar trebui să-l privească drept un exemplu de o sută de ani al învăţământului gorjean! Ridicăm din acest sat o strălucire naţională! Învăţaţi la şcoala zidită de el, urmsaţi-i iubirea de şcoală şi de carte”, a încheiat patetic Ion Longin Popescu!
,,Pentru toate aceste şi alte multe fapte ale mele şi marile fapte ale lui Cuza Vodă, zic: În veci să fie pomenit de neamul românesc şi de istoria ţării”!
La rândul său, actualul director, prof. de religie Ionuţ Daniel Troacă a spus: ,,Vreau să-i mulţumesc domnului Primar Adrian Mangu, pentru că de un an de când sunt aici, nici măcar o dată nu am primit un refuz! Sigur, sunt ca un «scai», mă duc peste dumnealui şi găsesc de fiecare dată înţelegere! Vreau să-i mulţumesc în numele cadrelor didactice pentru că ne bucurăm de toate bunurile materiale pe care le avem şi nu numai, pentru că ne bucurăm de ele, nu doar noi, profesorii, ci, elevii! Acesta este cel mai important aspect, pentru ca să punem în faţa elevilor acele condiţii pe care le au şi şcolile din Târgu-Jiu! Vreau să cred că se poate şi mai mult decât atât”, a încheiat vorbitorul, care a şi coordonat manifestarea în calitate de gazdă! Printr-un răspuns adecvat la «provocare» (fără supărare!!), Primarul Adrian Mangu a spus: ,,Mă simt flatat de vorbele frumoase pe care mi le-aţi adresat, pentru că în general, primarii au altfel de vorbe către dumnealor, cereri, injurii, asta n-aţi făcut şi se putea şi mai bine, şi aşa mai departe! Am venit ca primar al comunei Bărbăteşti ca să încerc să fac lucruri frumoase, pentru că fac asemenea lucruri doar alături de dumneavoastră, alături de factorii decizionali! Doresc să le mulţumesc: doamnei inspector şcolar general, domnului vicepreşedinte Nichifor, iar, nu în ultimul rând, să-i mulţumesc aparatului de specialitate din Primăria Bărbăteşti, care de fiecare dată au cuplat la cele hotărâte, mulţumesc Consliului local, şi mai ales, vă mulţumesc dumneavoastră, pentru că datorită dumneavoastră exist şi eu! Pentru că mă uitam la dumneavoastră şi mi-am adus aminte de o doamnă profesoară, doamna Dumitraşcu, şi mă gândeam că dacă sunt bun sau rău, un factor important a fost şi dumneaei, fiind profesoara mea de limba română! Mulţumesc, doamna profesoară, sărut-mâna! Încerc să trec peste emoţii, iar, dacă despre trecut s-a vorbit, aş vrea să vorbesc puţin despre prezent! Să nu uităm că Şcoala Bărbăteşti, la examenul de capacitate, la examenul care a trecut au absolvit 93% dintre copii şi cred că suntem clasaţi printre şcolile de frunte din Gorj, ceea ce înseamnă că se poate şi «la ţară» ceea ce se poate şi la oraş! Să nu uităm că nu cu mult timp în urmă, cred că prin anul 2012, am avut un campion naţional la sport, pe domnul Gheban, care ne-a reprezentat la nivel naţional la 1000 şi la 1.500 de metri, cred că a luat medalie de aur! Să nu uităm un lucru important, că acum doi-trei ani, un copil de la noi, mai precis, Iordache Alexandra, dintr-un sat mic, aşa cum este Socu, dar, un copil cu inimă mare şi cu minte sclipitoare a reuşit şi a luat la capacitate media zece, iar, pentru acest lucru trebuie felicitaţi educatorii, învăţătorii, profesorii şi domnii directori care au făcut totul şi au pus umărul la formarea copiilor, la formarea noastră! Încă o dată, vă spun că sunt onorat pentru cuvintele frumoase pe care mi le-aţi adresat, pentru că nu am făcut decât ceea ce am simţit, vă mulţumesc pentru prezenţa dumneavoastră şi să ne vedem sănătoşi”, a încheiat edilul localităţii! Un alt strănepot al învăţătorului Ioan I. Popescu, domnul întreprinzător Titus Gabriel Popescu a spus cu o voce de stentor:,,Vreau să-i mulţumesc doctorului Cornel Munteanu, şi am să-i spun un lucru pe care nu i l-am spus niciodată! Domnle doctor Cornel Munteanu, tatăl dumneavoastră a avut dreptate, pentru că eu am auzit de doctorul Hasnaş, că sunt fiu de dascăl, iar, fratele lui a fost doctor! Dumneavoastră aţi fost la 35 de ani, cel mai bun doctor de inimă din ţară! Am cunoştinţe care veneau şi spuneau că între ei şi Dumnezeu eraţi dumneavoastră! Era o emisiune pe vremea comuniştilor, că era imposibil să faci un cuplet ca să «dărâmi» un doctor, pentru că sunt greşeli pe care le fac mulţi oameni în zilele noastre! Străbunicul meu, învăţătorul Ioan Popescu a făcut o şcoală! În Târgu-Jiu, fata mea, care învaţă la «Numărul 4», o am cu mine aici, şi, văd că au plecat doamna inspector şcolar general şi domnul Nichifor, dar, să vă spun că pe locul sau pe terenul Liceului-auto din Târgu-Jiu se va construi o procuratură, domnule doctor, ştiaţi? Una uriaşă! A intrat poliţia în renovare, că se face mai repede o judecătorie, iar, în loc să facem spitale, şcoli, lăcaşe de cult, construim la ora aceasta puşcării, procuraturi şi aşa mai departe! La fel a fost şi în perioada de dinaintea celui de-al doilea război mondial, când bunicul meu a fost acuzat de un coleg că l-a înjurat pe Antonescu în câmp la Bărbăteşti, nu vreau să-i spun numele! Vă mulţumesc pentru că aţi rămas acelaşi doctor care face minuni! Aţi fost un doctor foarte mare şi noi vă mulţumim pentru acest lucru! Sunteţi produsul şcolii de la Bărbăteşti, ca mulţi alţii”, a încheiat Gabriel Titus, iar, pentru că e bine să încheiem cu capitolul «strănepoţi», seria vorbitorilor s-a încheiat cu stră-strănepotul Mădălin Motorgeanu, care a ţinut să precizeze că:,,Împreună cu tatăl meu, Nelu Motorgeanu, am fost cei care am adus tabloul pe care l-am donat şcolii, fiind cei care am păstrat arhiva de fotografii, deci, tabloul şi amintirile dascălului Ioan I. Popescu! Discursul, testamentul şi toate celelalte au fost păstrate de familia Motorgeanu, de la Ion Popescu, acesta fiind fiul dascălului Ioan Popescu, iar, după cele spuse acum, vă mulţumesc”, a menţionat în final tânărul vorbitor! În încheirea festivităţii de la Bărbăteşti, a avut loc un program aristic prezentat de către elevii şcolii, program care a cuprins recitări de poezii, cântece şi dansuri populare!
Profesor dr. Vasile GOGONEA