Ca nişte simpli trăitori ai unor vremuri complicate, fiecare dintre noi, cred că ne confruntăm la tot pasul cu impostura şi cu «sindromul impostorului», cu acea acțiune, faptă, atitudine de impostor, un fel de înșelătorie sau chiar minciună care se leagă de fraudă, chiar dacă stabilirea intenției nu e lipsită de unele ambiguități, la surprinderea imaginii unei persoane care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor, mai ales că pentru un asemenea șarlatan, diletantismul și impostura fac parte din banalul fapt cotidian! Cele mai multe dicţionare definesc, aşadar, impostura ca însemnând înşelătorie, minciună, şarlatanie, escrocherie, potlogărie, coţcărie, manifestându-se în toate domeniile şi în toate vremurile, pentru că uneori ne trezim sufocaţi de impostură! Oriunde ne aruncăm privirea, impostura poate foarte uşor să devină prefăcătorie, devenind calea prin care epatarea supradimensionată a eului se ascunde sfioasă, drapată de bune intenţii şi de şubrede argumente, dar, dacă devoalăm veşmântul aparenţei, vom vedea impostura în toată splendoarea ei! De exemplu, există o impostură culturală, când vorbim frumos în faţa publicului, la televizor, iar, elocinţa ne este însoţitoare, dar, de multe ori, vorbele ascund o mare goliciune, ne ştergem broboanele de pe frunte, oftăm artistic şi pretins autentic, ne mirăm că «manierele» sunt la modă şi devenim suspicioşi în privinţa multor exemple, preferând simplitatea în locul unei virtuozităţi suspecte, când simţi că trebuie să fii omul potrivit la locul potrivit, să ai curaj în opţiuni şi să cauţi să nu te prefaci, pentru că va veni o vreme când simulacrul şi demagogia discursurilor pot lăsa loc analizei tenace şi directe!
,,Ei (interpreţii români – n.r.) cântă «Aşa-i românul» ca şi cum ar fi melodie românească, dar e ungurească”!
În concretizarea unei astfel de abodări, să ne referim la folcloristul şi dragul Grigore Leşe, în legătură cu cântecul: «Aşa-i românul», deoarece renumitul artist a spus că melodia care este cântată cu precădere la manifestările de 1 Decembrie, provine, de fapt, din folclorul maghiar, susţinând în alegaţia sa că melodia «Noi suntem români», nu e reprezentativă pentru muzica românească, şi «Este un marş. Ca şi cum ar spune bulgarii: «Noi suntem bulgari», iar ungurii: «Noi suntem unguri» (sic?!), pentru că astfel s-a pronunţat dumnealui artistul, atunci când a răspuns la emisiunea «Insider politic», difuzată la un post de televiziune, pentru a ne convinge, dacă melodia «Noi suntem români» este reprezentativă pentru muzica românească şi pentru poporul român. Repetăm spusele sale, pentru a ne lămuri şi mai bine: „Este un marş. Ca şi cum ar spune bulgarii: «Noi suntem bulgari», iar ungurii: «Noi suntem unguri»! Sau «Aşa-i românul»! Eu, până una-alta, sunt muzician. Eu ştiu bobiţele, am făcut asta în şcoală, în academie! Dacă o melodie sare la cvintă, e folclor maghiar. Dar ei (interpreţii români – n.r.) cântă «Aşa-i românul» ca şi cum ar fi melodie românească, dar e ungurească! Ei nu ştiu, pentru că n-au ştiinţă! Ei sunt oportunişti! Şi încă ceva! «Mă rog fierbinte», spune textul, «pentru a mea ţară şi pentru tine scump poporul meu!». Nu! Mă rog fierbinte pentru a mea ţară şi pentru tine scump pologul meu», adică pământ. Dar popor sună mai pompos, mai triumfal”, a spus Grigore Leşe. Desigur, situaţia a fost şi este îndelung comentată, dar, credem că prin etalarea cunoştinţelor sale din domeniul folclorului muzical, Grigore Leşe ar fi criticat semantica şi semiotica unui cântec de o mare sensibilitate în cadrul sărbătorilor noastre tradiţionale, pentru că domnului Leşe i se pare că un anumit cuvânt «sună mai pompos, mai triumfal», pentru a incrimina şi falsul patriotism, manifestat în special de Ziua Naţională! Pentru că lui Grigore Leşe, îi place să marşeze prin dialoguri imaginare cu el însuşi, ne serveşte «porţia» şi de această dată spunând că: „Vine de 1 Decembrie îmbrăcat în haine ţărăneşti. Bun, te-ai îmbrăcat. Şi-l întreb: Ale cui sunt hainele? Le-am împrumutat pentru 1 Decembrie, că aşa ne-au spus de la primărie”, a specificat Grigore Leşe. Ca să nu mai lungim vorba, să reiterăm faptul că melodia «Așa-i românul», despre care rapsodul clujean Grigore Leșe arată că ar avea origini maghiare, chiar dacă e vorba despre un cântec patriotic românesc, a fost descoperită la Cluj, pentru că aşa cum arată preotul Doru Gheaja, indicat şi recunoscut de mai mulţi artişti de muzică populară, drept persoana care a cules cântecul «Aşa-i românul», Preacucernicul Părinte afirmă că a auzit prima dată acest cântec în anul 1954 în timp ce studia, în primul an, la Seminarul Teologic din Cluj. De altfel, publicația «Turnul Sfatului» a luat legătura cu preotul Doru Gheaja (82 de ani), cel despre care se știe că a lansat melodia «Așa-i românul» cu ajutorul poetului Adrian Păunescu.
,,Vreau să amintesc doar de cântecul patriotic care a fost şi mi-a rămas în suflet cât timp voi trăi”!
În acest fel, respectabila faţă bisericească afirmă destul de clar faptul că a auzit melodia de la un coleg cu doi ani mai mare originar din Valea Hârtibaciului şi este de părere că nimeni nu trebuie să-şi aroge meritul pentru muzică, întrucât ,,meritul este al celor care ascultă şi le intră în suflet”, arată Preacucernicia sa cu deplină elocinţă: ,,Nu vreau să amintesc nume, nu vreau să dau nume, vreau să amintesc doar de cântecul patriotic care a fost şi mi-a rămas în suflet cât timp voi trăi! Originea melodiei – eu nu sunt muzician, sunt preot – eu am auzit-o atunci, iar, eu cânt asta, am învăţat-o în ’54. În ’54 am dat admitere la Seminarul Teologic din Cluj. Pe timpul ăla se făceau doar şapte clase. După terminarea acestor şapte clase, am dat admitere la seminarul din Cluj şi aveam un coleg mai mare ca mine cu doi ani, Ionaş Nicolae, care era din Chirpăr, de loc, de lângă Agnita, judeţul Sibiu, de pe Valea Hârtibaciului şi pe el îl auzeam fredonând melodii mai multe, probabil de la bătrânii satului le-a auzit el şi le-a învăţat. De atunci, din ’54, eu știu melodia aceasta auzită de la acel coleg originar din Chirpăr. În acel sat, din câte știu eu, pentru că sunt născut lângă Mediaș și am fost preot lângă Sighișoara, în drum spre Agnita, cunosc acea zonă și eu știu că acolo nu au fost unguri, au fost sași. Că al meu coleg o fi auzit-o de la bătrânii din sat, că bătrânii de la altcineva, nu știu! Eu o știu din ’54”, a declarat preotul Doru Gheaja! Pentru a se completa pe sine însuşi, preotul a mai povestit cum a ajuns melodia la televizor și de ce i-a fost schimbat finalul: „În ’80 o cântam eu la Agapia, la mese, așa când eram cu episcopul Emilian. O cântau toți preoții, pentru că o învățaseră toți! Într-una din dăți, eram la masă cu Adrian Păunescu la Mănăstirea Râmeț. El era cu familia și i-a plăcut melodia «Aşa-i românul»! Dimineața, mi-a spus: «Părinte, mai cântă-mi o dată cântecul ăla de aseară» și i-am cântat acolo pe prispă, la Râmeț. Și l-a chemat pe Alexandru Căpușneac, de la Televiziunea Română, care era cu el, și i-a spus: «Înregistrează-l pe părintele cu cântecul acesta în bisericuța monument istoric»! Și după aceea, mă îmbrăcasem în costum național și mă filmase acolo sub stâncă, deasupra mănăstirii! Și din anul următor a fost dat acest cântec la Televiziunea Română chiar de «Sfântul Ilie», iar, adevărul este că înregistrarea, așa cum am învățat-o eu, este așa cum se cântă acum, ultima strofă fiind «O rugăciune către Dumnezeu», dar în înregistrarea de atunci, Păunescu a spus: «trebuie să o schimbăm, părinte. Trebuie să cânți spre Zamolxe Zeu, că altfel ne-o taie la cenzură»! Vă dați seama că anii ’80, la cenzură putea fi tăiat tot cântecul”, a mai povestit preotul! Pentru a concluziona, Preotul Gheaja spune: ,,Mi-a rămas în memorie, imprimată, melodia «Aşa-i românul», dar, aşa cum o cântau atunci, cum am învăţat-o de la colegul meu, originală! Linia melodică e aceeaşi, dar asupra textului s-a intervenit după ’90, când s-a înregistrat de unii şi de alţii, la alţii a rămas acelaşi text, dar trebuie să reţinem că «Aşa-i românul» este un cântec patriotic, nu este un cântec legat de familie, de mamă, este un cântec legat de ţară”, spus venerabilul preot. Aşadar, dincolo de ceea ce poate însemna «sindromul impostorului» folclorist, preotul Doru Gheaja, cel care a descoperit melodia, i-a dat o replică interesantă şi destul de vehementă în legătură cu originea compoziției pe care a descoperit-o în 1954, interpretului de muzică tradițională românească, Grigore Leşe, ca să nu mai vorbim şi despre o serie de reacții din partea unor intepreți de muzică populară și nu numai! În final, preotul Doru Gheaja a spus că regretă că s-a recurs la astfel de declarații pe care nu le înțelege, că s-a ajuns la astfel de polemici, Preacucernicia sa fiind singurul preot care a cântat pe scena Cenaclului «Flacăra», atât de cunoscut înainte de 1989.
Profesor dr. Vasile GOGONEA
