Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Sfântul Chiril al Alexandriei şi viaţa pilduitoare a unui minunat slujitor al Lui Dumnezeu! – ,,Trebuie să avem grijă de totul ce este de trebuinţă şi de nevoie pentru zidirea popoarelor şi ceea ce contribuie spre slava sfintei Biserici”!

925

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Biserica Ortodoxă îl cinsteşte în fiecare an, în ziua de 9 iunie, pe Sfântul Ier. Chiril, Arhiepiscopul Alexandriei, care s-a născut în anul 378, în Alexandria Egiptului şi care provenea dintr-o familie înstărită şi cu bune calităţi educaţionale, lucru care va influenţa în cele din urmă râvna sa duhovnicească şi arhierească. Sfântul Chiril a beneficiat şi de ajutorul duhovnicesc-moral al unchiului său, Patriarhul Teofil al Alexandriei, pentru că alături de acesta va participa la Sinodul Ecumenic din anul 403, cunoscut sub numele de «Sinodul de la Stejar», tocmai acolo unde Sfântul Ioan Gură de Aur a fost «depus» din treapta ierarhică din motive presuspus politice, ca de multe ori şi în zilele noastre! Peste un timp, însă, mai exact, în anul 412, va deveni Patriarh al Alexandriei, dar, din păcate, lucrurile s-au acutizat în jurul anului 428, când Nestorie, Patriarhul Constantinopolului, răspândeşte erezia care considera că în Mântuitorul Iisus Hristos sunt două persoane distincte: una umană şi una divină, pretinzându-se că Maica Domnului nu poate fi numită «Născătoare de Dumnezeu» («Theotokos»), ci, cel mult Născătoare de om. Ca urmare, se consumă o aprinsă corespondenţă între cei doi ierarhi, care se încheie, totuşi, fără efectul scontat, iar, ca urmare a răspândirii ereziei nestoriene, are loc un sinod local la Roma, unde se condamnă cu vehemenţă învăţătura lui Nestorie şi se admite cea a Sfântului Ier. Chiril al Alexandriei. În cele din urmă, în anul 431 are loc la Efes Sinodul care va rămâne cunoscut în tradiţia Bisericii creştine sub numele de cel de-al III-lea Sinod Ecumenic la care, sub conducerea Sfântului Chiril, va confirma credinţa ortodoxă, fiind proclamat cu acest prilej termenul de «Theotokos», un cuvânt ce susţine cu temei Preacinstirea Maicii Domnului, precizându-se prin aceasta că Acel ce S-a născut din ea este Fiul lui Dumnezeu ca om, şi nu un om deosebit de Fiul lui Dumnezeu. În contradicţie cu ceea ce a însemnat concluzia acestui Sinod şi nemulţumit de faptul că nu a fost chemat să participe la lucrările lui, Patriarhul Ioan al Antiohiei (429-441) a convocat un sinod local, dar, cu ecou mai larg, la care va obţine excomunicarea lui Chiril. Ca urmare, Împăratul Teodosie al II-lea (408-450) va lua o măsură surprinzătoare şi debusolantă, hotărând depunerea din treaptă, atât a lui Chiril, cât şi a lui Nestorie. Însă, în anul 433, după ce a cumpănit cu atenţie situaţia, Ioan al Antiohiei a acceptat doar condamnarea lui Nestorie. În anul 444 Sfântul Chiril al Alexandriei s-a mutat la viaţa cea veşnică în Împărăţia Lui Dumnezeu Cel Atotputernic, pe care a încercat să-L facă îndeaproape cunoscut tuturor oamenilor!

,,Sfânta Fecioară este «Theotokos», căci a dat naştere Cuvântului lui Dumnezeu Întrupat”! (Sfântul Ier. Chiril al Alexandriei)
Se spune că la moartea Sfântului Chiril a stat lângă el însăși Doamna și Stăpâna Născătoare de Dumnezeu și l-a cercetat pe robul său cu sârguință; căci și el, în viața sa, a slujit ei cu credință și mult s-a nevoit, de trei ori fericitul, pentru cinstirea ei. Adâncim şi completăm datele biografice ale Sfântului Chiril, marele învățător şi destonic sjujitor al Bisericii Lui Dumnezeu, cel care s-a născut în anul 378, la Mahalla, în Egipt şi era fiul unui părinte nobil și credincios cu numele de Theodosiou, iar, mama sa era originară din orașul politeist Memphis, străvechea capitală de pe Valea Nilului. Bunicii după mamă ai Sfântului erau creștini, care au murit, lăsând în urmă pe fiul adolescent Teofil și pe sora sa mai tânără (mama lui Chiril). În anii 362/363, în timpul domniei împăratului Iulian, Teofil avea în jur de 16 sau 17 ani, când şi-a luat pe sora mai mică și a părăsit Memphisul, ducându-se în Alexandria. Teofil s-a înrolat în catehumenat, adică, în ritualul pregătirii pentru primirea Tainei Botezului, după care a intrat în atenția Arhiepiscopului Atanasie. Atunci, Marele Arhiepiscop, nu numai că i-a botezat pe cei doi orfani, dar i-a și luat sub protecția sa, după care copila a fost încredințată unei comunități de fecioare, unde a rămas până ce a atins vârsta măritișului, când s-a căsătorit cu tatăl lui Chiril. Cât despre inteligentul şi înţeleptul Teofil, Atanasie l-a luat în casa lui, iar, sub supravegherea lui Atanasie, Teofil și-a încheiat studiile și a intrat în rândul clerului. În ultimii trei ani de viaţă pământească ai Sfântului Atanasie, Teofil i-a slujit ca secretar, după care, avansând pe treptele ierarhice, într-un târziu, Teofil a urcat pe tronul Sfântului Marcu, pe 20 iulie 385. La vremea respectivă, nepotul său, micul Chiril, avea doar șapte ani, dar era pregătit pentru școală. Să mai precizăm faptul că micul Chiril avea mai multe surori, iar, pe una dintre ele o chema Isidora. Aşadar, Teofil l-a chemat la Alexandria pe fiul surorii sale, Chiril, cel pe care îl sărbătorim astăzi, pentru ca să înainteze cu studiile și să-l inițieze în treburile Bisericii, intrând sub tutela unchiului său, de la vârsta de 12 ani. A primit o educație aleasă şi deschisă, devenind foarte priceput și apreciat în filosofie și în cultivarea virtuţilor alese! Era pe deplin iniţiat în cărțile grecești și latinești, după care, încheindu-și cursurile școlii primare, adolescentul Chiril și-a continuat studiile gimnaziale cu un grămătic aflat în slujba bisericii. Programul materiilor cuprindea: studiul detaliat al literaturii clasice, incluzând și matematicile, muzica și astronomia, motiv pentru care, după această perioadă a studiat retorica și filologia, așa cum o demonstrează greaca sa pe deplin elaborată cu care își împodobește discursurile. Cu multă sârguinţă, în afara studiilor profane, el era dedicat și învățăturii duhovnicești, astfel că după studierea gramaticii și a retoricii la școala din Alexandria, sub faimosul exeget Didim cel Orb (†. 398), a început ciclul de studii avansate în dogma creștină, dovedind faptul că stăpânea foarte bine Sfânta Scriptură. Şi-a însuşit o cunoaștere profundă a tradiției Bisericii primare, fiind el însuși un tutore al unei asemenea moșteniri şi printre primii slujitori ai lui Dumnezeu care au inițiat metoda teologică şi de folos creștină de a cita scriitori patristici anteriori, deoarece îşi dedica mare parte din timp cititului și meditației la cele dumnezeiești.

,,Nu te teme de gândurile cele moarte, ci fugi de cele vii, și străduiește-te mai vârtos la rugăciune; prin cele moarte să înțelegi amintirile cele vechi, iar prin cele vii, vorbele cele de față”! (Sfântul Ier. Chiril al Alexandriei)
La îndemnul unchiului său Teofil, timp de cinci ani, Chiril a locuit în muntele Nitria, unde a practicat asceza și s-a curățit de patimi. Astfel, în cartea intitulată «Everghetinos», ne este relatată următoarea povestire despre ava Chiril: «Un frate, fiind bântuit de gândurile curviei, a întrebat pe ava Chiril, zicând: Ce să fac, părinte? și i-a răspuns Sfântul Chiril: ,,Dacă gânduri nu ai, ai faptă, adică, dacă nu stai împotriva gândurilor, este dovedit că le faci pe dânsele, și nu te mai superi cu dânsele. Că cel ce împlinește cele ce-l sfătuiesc gândurile, cum va fi supărat de dânsele?”. Şi a zis ava Chiril către fratele: ,,Nu cumva obișnuiești să vorbești cu femeile?”, după care a răspuns fratele: Nu, dar gândurile mele sunt vechi și noi, adică sunt amintiri care mă supără și idoli ai gândurilor! Şi i-a zis Sfântul: ,,Nu te teme de gândurile cele moarte, ci fugi de cele vii, și străduiește-te mai vârtos la rugăciune; prin cele moarte să înțelegi amintirile cele vechi, iar prin cele vii, vorbele cele de față”! De bună seamă că unchiul său, Teofil, intuind gradul de înțelepciune și virtute al nepotului, a decis ca să-l introducă în clerul Bisericii şi a fost sfințit arhidiacon. Prin urmare, Sfântul a fost sădit în ogorul roditor al Bisericii lui Hristos ca un preafrumos și preaminunat buchet de flori mirositoare, loc în care a înflorit prin curăție și toate celelalte virtuți omeneşti şi duhovniceşti. El revărsa către toți credincioșii dulce mirositorul parfum al înțelepciunii dumnezeiești, fără termen de comparaţie în lumea profană! După trecerea la Domnul a unchiului Patriarh Teofil, pe 15 octombrie 412, tot clerul și poporul, după trei zile de deliberări, cu o singură voce l-au socotit vrednic de scaunul episcopal pe Sfântul Chiril, care era în vârstă de treizeci și patru de ani. A fost ca o alegere bine gândită şi bine cumpănită pentru noul Patriarh al Alexandriei, însă, administrația Bizanțului a încercat să împiedice alegerea lui Chiril, fiindcă aceasta îl sprijinea pe arhidiaconul Timotei, în timp ce Chiril se baza pe sprijinul larg al Bisericii locale. În pofida faptului că Timotei era susținut de către membrii garnizoanei locale, cel ales a fost Chiril, aşa că în ziua de 18 octombrie 412, Sfântul Chiril a fost sfințit Patriarh. În acest sens, chiar Socrate Scolasticul scrie în «Istoria bisericească» următoarele: «O crâncenă luptă s-a ivit în privința numirii succesorului: unii doreau să-l așeze pe scaunul arhiepiscopal pe Timotei arhidiaconul; alții îl doreau pe Chiril, care era nepotul lui Teofil. Izbucnind o revoltă în rândul poporului din această cauză, Abundantius, comandantul armatei din Egipt, s-a alăturat lui Timotei, dar, cu toate acestea, au triumfat susținătorii lui Chiril». Așadar, în cea de-a treia zi de la moartea lui Teofil, Chiril a devenit episcop, beneficiind de o susținere mai mare decât avusese unchiul său vreodată. Începând de atunci, tronul episcopal al Alexandriei și-a depășit limitele îndatoririlor sacerdotale şi uneori și-a asumat administrarea treburilor lumești! La scurtă vreme după înscăunare, Chiril, urmând linia unchiului său, i-a alungat din Alexandria pe neliniştiţii eretici și schismatici novațieni, mai ales că însuşi Teofil evacuase Templul lui Mithra și a dezvăluit ritualurile sale sângeroase. Statuia lui Serapis a fost și ea distrusă cu un topor, iar fortăreața păgânilor disperați a fost ocupată cu forța. Dar, nu rareori, adepţii idolatriei din Alexandria săvârșeau atacuri violente asupra cartierelor creștine, capturând creștini și supunându-i la torturi, când nu vroiau să sacrifice ofrande! Astfel, Chiril a închis clădirea novațienilor, le-a confiscat tezaurul nelegiuit și l-a deposedat de proprietăți pe episcopul lor, Teopempt cel îndărătnic! Novațienii sunt de cele mai multe ori asemănați cu fariseii, deşi, ei se dădeau chiar modele de conduită și se intitulau cei puri și drepți în faptele lor! În mod ostentativ, ei purtau veșminte albe imaculate, care simbolizau puritatea vieții lor. Printre preceptele lor eretice era și dogma potrivit căreia, dacă cineva a căzut într-un păcat de moarte, un astfel de om nu ar trebui să mai vină la biserică. De asemenea, ei susțineau că un păcat de moarte nu poate fi iertat decât printr-un botez nou şi nu permiteau cea de-a doua căsătorie, considerând-o adulter. De asemenea, săvârșeau din nou botezul celor care părăseau Ortodoxia și se alăturau sectei lor! (VA URMA) HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here