Cu aproape două decenii în urmă, în calitate de inspector şcolar cu munca educativă, m-am deplasat la Mătăsari, la un liceu de excepţie, condus de către domnul prof. Dumitru DĂDĂLĂU, constatând cu surprindere şi cu mare plăcere că aici se desfăşoară o activitate didactică bine organizată la nivelul întregii instituţii şcolare, iar, managerul şcolii a ţinut foarte mult să-mi prezinte Revista şcolară «Murmurul JILŢULUI», despre care auzisem numai cuvinte frumoase şi multe aprecieri pozitive, concretizate în premii la nivel judeţean şi naţional, elemente care au confirmat pe deplin munca stăruitoare şi plină de profesionalism a unor cadre didactice cu înaltă vocaţie pedagogică! Omul şi dascălul desăvârşit care a fost şi este profesorul Dumitru Dădălău, cel care în acest interval de timp şi-a păstrat dragostea de muncă şi pasiunea pentru ceea ce este frumos şi nobil în viaţa unui mentor, face mărturisirea testamentară cu semnificaţie simbolică: «Las vouă moştenire!», ca o profesiune de credinţă a unui profesor împătimit şi cu vocaţia apostolatului, adică, dăruirea şi creativitatea, iar, în acest fel, cu ceva timp în urmă mi-a amintit faptul că va scoate o ediţie jubiliară a a revistei, cu sprijinul unui colectiv de redacţie valoros şi inspirat, alcătuit din profesorii: Paliţă Grigore Constantin (redactor şef), Scurtu Valentin (prim redactor şef-adjunct), Alin Dobromirescu (redactor şef adjunct), Gorduza René (secretar de redacţie), împreună cu Dima Elena, Bouleanu Alecsandra, Ceauşescu Cosmina, Purcel Flavius, Ceauşescu Ion, Popescu Mugurel şi Cătălin Bănică (redactori), pe care ne străduim s-o prezentăm cu modesta capacitate de intruziune , asociată cu abilitatea de a pătrunde în paginile unei publicaţii cu un titlu acroşant, prin conţinutul unor articole bine alese şi bine gândite, care merită a fi cunoscute pentru multitudinea resorturilor informaţionale şi pentru varietatea abordărilor semantic care demonstrează faptul că mai există şi izvoare de iluminare a spiritului veacului, prin personalitatea emblematică a unui om care şi-a deschis drumul cu demnitate, cu mult curaj asociat cu spiritul de iniţiativă, tocmai în aceste vremuri în care spaimele de tot felul şi mediocritatea copleşesc viaţa societăţii!
,,Şcoala a devenit pentru mulţi facultativă, iar învăţătura inutilă”!
În această primă prezentare a Revistei şcolare «Murmurul JILŢULUI», ne vom rezuma la evidenţierea unor aspecte de ordin general care privesc ţinuta grafică excepţională realizată prin tehno-redactarea computerizată a doamnei Mariana Jdeică, faptul că redacţia s-a constituit sub auspiciile Fundaţiei «MURMURUL JILŢULUI», EDITURA «RENE», LICEUL MĂTĂSARI – GORJ, pentru ca operaţia să fie finalizată de către PRE-PRESS & TIPAR: TIPOGRAFIA PROD COM S.R.L. Târgu-Jiu, cu precizarea de rigoare că, în viitor, intenţionăm să detaliem şi unele materiale publicate, despre al căror conţinut nu se poate îndoi nici cel mai cârcotaş căutător de «nestemate» literare! E foarte adevărat că în anumite situaţii inedite, generalizările dizolvante privitoare la starea unei reviste literare de astăzi indică pierderea lucidității critice, ignorarea naturii disociative a opiniilor exprimate, mai ales că a scrie despre arta cititului și patima scrisului la gorjeni şi chiar la români, dar nu numai la români, înseamnă şi oportunitatea de a beneficia de colaborări remarcabile, publiciştii şi scriitorii atrași de revista mătăsăreană făcând din aceasta o publicație literară și de artă de nivel zonal şi chiar de nivel național. Pentru că se respectă şi ne fascinează la o înaltă ţinută intelectuală, Revista şcolară se deschide cu un scurt articol al Preşedintelui Academiei Române şi Rectorul Universităţii «Babeş-Bolyai» din Cluj-Napoca, domnul academician şi prof. univ. dr. Ioan Aurel Pop, despre faptul că: ,,Şcoala a devenit pentru mulţi facultativă, iar învăţătura inutilă”, un aspect ce poate să fie invocat ca un argument că în ultimii ani, de cele mai multe ori copiii sunt pasaţi şi debusolaţi de măsurile nepăsătoare şi de natură politicianistă ale ministerului de resort, de la «şcoala prin prezenţă fizică» spre «şcoala online» şi invers, învăţăcei disciplinaţi prin decizii abracadabrante de la obligativitatea de a purta în clasă numai un anumit tip de mască, la vaccinarea aproape obligatorie, de la regulamente discutabile la discuţii interminabile, spre disperarea firească a copilului căruia i se spune să nu-şi mai numească mama mamă şi tatăl tată, pentru că aşa s-a încetăţenit în unele ţări comunitare, a copilului proiectat încă de la vârsta cea mai fragedă în dilema incertitudinii sexuale, a unei educaţii agresive care îl orientează spre actul sexual contra naturii, spre negarea autorităţii părinteşti, spre manifestarea unei independenţe pe care nu o înţelege nicidecum, nefastă pentru oricare copil normal şi ale cărei adevărate consecinţe nu le cunosc nici autorii deciziilor! În spaţiul extrem de cuprinzător şi de generos al celor 64 de pagini ale revistei se derulează într-o succesiune firească o serie de condeieri care îşi prezintă ideile şi preocupările, o pleiadă de profesori, inspectori şcolari care ilustrează tabloul despre «Generalii Gorjului la Mătăsari – Ierusalimul României», oameni politici, poeţi, foşti absolvenţi ai primului colegiu tehnic din mediul rural din Româna, o confesiune emoţionantă din pridvorul «Cetăţii Luminii» a regretatului prof. Ion Gr. Dădălău, director al Grupului Şcolar Industrial Minier, Mătăsari (1980-1997), un demers de autocunoaştere a propriului caracter din partea domnului Dragoş Drăghescu, Subsecretar de stat în cadrul Ministerului Dezvoltării Lucrărilor Publice şi Administraţiei, pentru a completa cu o serie e reflecţii profunde ale unor cadre didactice de la Universitatea «Constantin Brâncuşi», din Târgu-Jiu.
«Omul demnităţii umane este uşor de identificat după faptele sale..»!
Desigur, nu ar fi posibil să prezentăm toate personalităţile care semnează articolele din paginile revistei şi tilurile acestor articole, pentru că acest lucru ar însemna redactarea unui text cât o pagină întreagă din Revista şcolară «Murmurul JILŢULUI», de aceea, recomandăm ca după lecturarea revistei cu pricina, fiecare doritor s-o aibă în faţă ca să-şi formeze o opinie proprie în legătură cu frumuseţea de înaltă ţinută academică a publicaţiei mătăsărene! Personal, pot să afirm că după ce am intrat în posesia unui teanc de reviste dăruite de către domnul prof. Dumitru Dădălău, prin intermediul nepotului domniei sale, pentru a le înmâna unor prieteni şi cunoscuţi din Ţicleni şi chiar din Târgu-Jiu, în faţa Teatrului Dramatic «Elvira Godeanu», m-a oprit un domn pe care nu îl cunoşteam, dar, care m-a rugat să-i dau voie să răsfoiască revista pe care o aveam la subsuoară, pentru ca în final, să mă întrebe, dacă e de vânzare şi care este preţul revistei! I-am spus domnului respectiv că nu sunt vânzător de reviste, iar, această revistă este de nepreţuit în plină stradă, după care domnul respectabil m-a rugat cu multă insistenţă şi prin cuvinte frumoase ca să-i ofer măcar un un exemplar, lucru pe care l-am şi făcut! Poate că eseistul și comentatorul literar avizat, va descoperi multe comentarii foarte personale, cu interpretări pertinente legate de o legitimă forță polemică izvorâtă din maxima atât de dragă bunului cititor prin porunca: «Iubește cărțile şi revistele valoroase mai mult decât pe tine însuți. Dăruiește-te lor!», acesta fiind, poate şi un îndemn cu atât mai măreț și mai bine inspirat pentru zilele de astăzi! Multe articole publicate în revistă, în care sunt descifrate simbolurile esențiale ale muncii de educator, înmănunchează numeroase cronici literare și recenzii de carte, amintind faptul că demersul fiecărui autor este unul extrem de complex, care implică atât redarea unor imagini vii a ceea ce a însemnat și înseamnă cultura tradiționbală din unicele şi frumoasele zone ale Gorjului şi ale Mătăsariului, cât și implicațiile transformărilor în bine sau în mai puţin bine care survin odată cu trecerea ineluctabilă a timpului! În temeiul supoziţiei că nu trebuie făcută eroarea de a se confunda criteriul aprecierilor critice cu regimul ontologic al materialului publicat, acesta din urmă fiind în mod necesar elucidat, considerăm că indiferent la ierarhiile literare şi fidel propriei grile interpretative, cel care a publicat un articol în această revistă percepe şi «murmurul» timpului, un veritabil vitraliu al ferestrei spre cer şi al deschiderii spre absolut, spre taina duhului sfânt care izvorăşte din glasul mlădios al Înaltpreasfinţitului Părinte Mitropolit TEOFAN, prin care străbate cu o sublimă subiectivitate lumina egală a spiritului creator, consistenţa criteriilor estetice şi, nu în ultimul rând, frumuseţea scriiturii, pentru că în momentul în care spui cu deplină convingere că: «Omul demnităţii umane este uşor de identificat după faptele sale şi aşezat în rândurile multor asemenea personalităţi din toate domeniile de activitate: profesorul şi fostul director al Colegiului Tehnic din Mătăsari, TICĂ DĂDĂLĂU, de al cărui nume se leagă o istorie vie a învăţământului mătăsărean», aprecierea respectivă poartă pecetea inconfundabilă a unei personalităţi intelectuale de excepţie! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
