Când ne gândim la Anul Nou, ne referim la un mod normal de a percepe trecerea timpului, poate chiar la un moment în care schimbăm câteva remarci plăcute referitoare ceea ce înseamnă trecrea noastră prin lumea în care Dumnezeu este Atotputernicul şi Cel Născut pentru naşterea noastră! Deodată, constatăm un aspect iminent şi ireversibil care se apropie de omenire, de viaţa fiecăruia dintre noi, iar, din acest motiv, fiinţele îndumnezeite ne apropie de cuvintele şi de faptele tuturor celor din această lume. În astfel de momente, ai senzaţia că fiecare lucru pe care eşti pe cale să îl dezvălui este un secret ceresc, foarte bine păzit, iar scopul principal devine acela de a li se prezenta oamenilor adevărata situaţie existentă în lumea aceasta marcată de atâtea provocări, doar pentru a li se oferi o nouă şansă de a fi salvaţi din calea dezastrului! De la creare şi până în zilele care sunt şi care vor fi, universul a trecut şi trece printr-un proces lung de timp al curgerii ineluctabile care constă în patru etape: formare, stagnare, degenerare şi distrugere sau autodistrugere. Când se ajunge la punctul final al etapei de autodistrugere, are loc, instantaneu, distrugerea completă a tuturor lucrurilor din spaţiul cosmic necuprins, care include universul în care existăm noi şi în care toate fiinţele pier la un moment dat!
,,Dacă vrei să ai vreun folos de la Anul Nou, mulțumește Domnului pentru anul care a trecut”!
Când o persoană moare este vorba doar despre deteriorarea şi descompunerea corpului său fizic, în timp ce sufletul său divin, care îl reprezintă pe omul cel adevărat şi care nu moare odată cu moartea corpului fizic, va continua să trăiască în viaţa următoare, renăscându-se în lumea cea veşnică! În acest fel, putem înţelege că la fel cum universul trece prin formare, stagnare, degenerare şi distrugere, fiinţele umane trec prin naştere, îmbătrânire, boală şi moarte, iar, acestea nu sunt decât legi ale universului, care se aplică inclusiv fiinţelor deosebite, doar că durata lor de viaţă este mai lungă, procesul fiind cu atât mai lung cu cât fiinţele sunt mai remarcate în viaţa lor pământească! Viaţa şi moartea nu sunt dureroase pentru ele, rămânând conştiente în timpul procesului care se dovedeşte ca un fel în care şi-ar schimba hainele. Spus altfel, în mod normal, vieţile sufletelor nu mor cu adevărat, dar, cu toate acestea, atunci când universul şi cosmosul se dezintegrează în etapa finală a procesului formării, stagnării, degenerării, distrugerii, vieţile nu se vor mai renaşte şi nu va mai exista viaţă şi materie, ci, totul se va transforma în praf şi se va întoarce la starea iniţială de vid şi de haos! În felul acesta, umanitatea trăieşte ultima perioadă a fazei de distrugere din procesul formării, stagnării, degenerării şi autodistrugerii! Constatăm cu stupoare că totul s-a schimbat în mai rău în aceste timpuri finale, după cum era destinat, astfel că distrugerea este iminentă, iar, acesta este motivul pentru care lumea este atât de zbuciumată şi de contorsionată. Oamenii mai au rareori gânduri bune, atât de puţine, deoarece minţile lor au devenit deformate, promiscuitatea şi abuzul de droguri sunt răspândite, iar oamenii aderă la ateism şi la secularism asociate cu consumismul deşănţat! Se pare că acestea sunt inevitabile în ultima etapă a cosmosului şi ilustrează cu pregnanţă perioada în care s-a ajuns! Dumnezeu Atotputernicul preţuieşte toate fiinţele cereşti, precum şi toate vieţile care sunt bune şi binevoitoare, precum şi toate creaţiile glorioase din cosmos, ca fiind rodul Planului său Creator! După unii autori, la începutul etapei de degenerare, Divinitatea a condus unii slujitori ai Săi către stratul cel mai îndepărtat al corpului cosmic, atât de cunoscut, în general, ca fiind: «Dincolo de Tărâmul Divin», un loc unde nu existau fiinţe divine, şi în acest fel a creat Pământul. Dar, Pământul nu avea capacitatea de a exista independent de Creatorul său, ci, avea nevoie de existenţa unei structuri cosmice corespondente cu care să poată forma un sistem circulator care să susţină viaţa şi materia care susţine viaţa!
Creatorul a destinat un spaţiu mare în afara Pământului, pe care fiinţele sfinţitoare îl mai numesc şi «Cele Trei Tărâmuri»
Din acest motiv, Creatorul a destinat un spaţiu mare în afara Pământului, pe care fiinţele sfinţitoare îl mai numesc şi «Cele Trei Tărâmuri», astfel că înainte de a veni timpul final al salvării, nici o altă fiinţă îndumnezeită, indiferent cât de importantă era, nu avea voie să intre sau să iasă din acest spaţiu fără permisiunea Creatorului. «Cele Trei Tărâmuri» cuprind trei niveluri principale: «Tărâmul Dorinţelor», care conţine fiinţele de pe acest pământ, incluzând fiinţele umane, cel de-al doilea tărâm, «Tărâmul Formelor», care este deasupra sa şi cel de-al treilea tărâm, şi mai sus, cunoscut drept «Tărâmul Fără Forme», cu precizarea că fiecare tărâm este mai înalt şi mai dominant decât cel de sub el, deşi niciunul nu se poate compara cu «Tărâmul Divin» sau cu numeroasele regate cereşti şi mai înalte. De altfel, Cerul la care se referă de obicei oamenii se află, fie în «Tărâmul Formelor», fie în «Tărâmul Fără Forme», în interiorul celor «Trei Tărâmuri», mai ales că termenul de «TĂRÂM» defineşte un spaţiu al materialităţii însufleţite! Fiecare dintre cele «Trei Tărâmuri» are zece niveluri în interior, ceea ce înseamnă un total de treizeci şi trei de niveluri, dacă includem şi cele «Trei Tărâmuri» în sine. Divina cifră «33» ne arată că fiinţele umane se află în «Tărâmul Dorinţelor», iar acesta este cel mai coborât nivel, cu cel mai dur şi cu cel mai neprielnic mediu. Viaţa este dureroasă şi scurtă aici, dar şi mai îngrozitor este faptul că în lumea umană, puţine dintre lucrurile pe care oamenii le iau drept adevăruri sunt de fapt validate şi întemeiate! Ceea ce fiinţele umane consideră a fi adevărat este, în general, văzut în mod opus în marele Univers, excepţie făcând adevărurile mai înalte pe care cei sfinţiţi le-au predat omenirii! De exemplu, fiinţele divine nu consideră că este corect ca acela care învinge într-o bătălie să devină conducător, ca un teritoriu să fie cucerit prin forţă militară sau ca aceia care sunt puternici să fie consideraţi nişte eroi, deoarece este vorba despre ucideri şi chiar despre jefuirea altor neamuri! Iar, nu aceasta este calea Universului şi nici modul în care fiinţele mai înalte fac lucrurile să fie aşa cum sunt! Totuşi, în lumea noastră pământească, ororile sunt inevitabile şi chiar acceptate, fiind căile lumii umane secularizate, dar ele sunt contrare căilor Universului. Astfel, dacă o persoană doreşte să se întoarcă în ceruri, trebuie să urmeze legile adevărate, cele mai înalte, şi în acest fel să lucreze asupra sinelui, iar, dacă unii oameni sunt mulţumiţi atunci când se descurcă puţin mai bine în viaţă decât alţii, din păcate, astfel de oameni nu fac decât să se compare cu alte fiinţe umane din acest tărâm uman, când, de fapt, toţi cei de aici trăiesc în ceea ce este considerat a fi «coşul de gunoi al universului». În fine, să apreciem că «Cele Trei Tărâmuri» au fost create în planul cel mai exterior şi mai îndepărtat al spaţiului cosmic, iar aici totul este alcătuit din particule inferioare, cele mai grosolane şi mai murdare particule, cum ar fi moleculele şi atomii! În viziunea fiinţelor divine, acesta este locul unde este aruncat «gunoiul» universului, astfel că acest plan al moleculelor este considerat drept praf sau «lut» care se găseşte în cel mai de jos tărâm. De aici provine credinţa susţinută în unele religii, potrivit căreia omul a fost făcut din «lut», iar, în felul acesta a fost creat omul prin Voinţa Creatorului, Cel Care a decis, în final, ca să fie rasele albă, asiatică, neagră şi altele, şi chiar dacă aspectele lor exterioare diferă, sufletele lor le-au fost date de către Creatorul care le-a conferit valori comune! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
