Încă de la apariţia sa pe piaţa cărţii din România şi din clipa în care a ajuns în atenţia opiniei publice din întreaga lume, cartea Domnului prof. dr. Ion MOCIOI a surprins şi a stârnit vii comentarii şi aprecieri elogioase, poate a nedumerit, dar în acelaşi timp a confirmat munca unui om dedicat studiului aprofundat, prin excelenţă un brâncuşiolog care şi-a câştigat meritul şi prestigiul prin tot ceea ce a scris şi încă mai păstrează pentru a scrie pe masa de lucru şi în mintea iscoditoare a domniei sale! Marele merit al cărţii şi al autorului său constă în faptul că ne revelează o realitate pe care nu o putem ignora nicicând şi pe care ne-a dezvăluit-o în toată splendoarea ei, cel care a făcut cu mult curaj acei «paşi pe nisipul eternităţii», adevărate clepsidre care măsoară trecerea timpului şi succesiunea într-un şirag de mărgăritar al veacurilor.
“Lucrarea noastră va fi sprijinul celor care aprofundează sensurile artei moderne şi ale românului Constantin Brâncuşi”
Aşa cum ni se precizează dintru început, lucrarea a fost tipărită la Editura Academica «Brâncuşi», cu sprijinul Sfintei Mănăstiri Lainici, a distinsului şi apreciatului cărturar întru cele duhovniceşti, Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Craiovei, Preacuviosul Părinte Stareţ Ioachim Pârvulescu, dar şi cu aleasa Binecuvântare a Înaltpreasfinţitului Părinte Acad. dr. IRINEU POPA, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei! Catalogul operelor marelui Constantin Brâncuşi merita o astfel de ilustrare de excepţie, izvorâtă din truda neobosită a unui om care poate fi socotit, pe bună dreptate, «un Om între oameni», un om de cultură pe care îl cunosc de aproape 45 de ani ca un condeier de excepţie, un spirit care a ştiut să facă din valoarea culturală pe care o promovează cu mult curaj un adevărat «crez» şi un suport ancestral demn de genialitatea moştenirii brâncuşiene, poate şi un iscoditor al posibilităţilor şi al oportunităţilor pe care aceasta le poate da generaţiilor de astăzi şi mai ales generaţiilor de mâine. Desigur, se pot spune multe lucruri despre meritul şi chiar despre limitele lucrării de faţă, motiv pentru care însuşi autorul ţine să ne precizeze că: “Sunt mai multe cataloage ale artei lui Brâncuşi, dar nici unul dintre ele nu este complet, pentru că s-au descoperit continuu opere ale părintelui sculpturii moderne…După o lungă perioadă de cercetare a patrimoniului brâncuşian, completăm şi îmbunătăţim lucrarea noastră iniţială, gândind că ea va fi sprijinul celor care aprofundează sensurile artei moderne şi ale românului Constantin Brâncuşi (1876-1957)”, de aceea, rămâne mereu posibilitatea ca să mai apară asemenea lucrări în viitor, tocmai pentru a înţelege mai bine că se face încă insuficient şi incomplet pentru a fixa opera sculptorului și a gânditorului ridicat din Hobița Gorjului în geografia spirituală a lumii și în patrimoniul țării sale. Cartea de faţă ne ajută a desluşi coeziunea lăuntrică a operei brâncușiene, dincolo de anvergura intelectuală a reflecțiilor și maximelor autorului, pentru a completa, pe cât posibil, profilul de artist al genialului sculptor. Orice om cu mintea limpede, care citeşte sau pur şi simplu răsfoieşte această carte, destul de grea de dus în braţe, şi cu atât mai grea de scris, vede că Ansamblul monumental de la Târgu-Jiu, parcă te face să te minunezi, chiar şi pentru moment, conştientizând faptul că cele trei capodopere exprimă într-un alt fel lumea, că nu trebuie să fii neapărat un specialist pentru a percepe, oricâte piese (desen, pictură, sculptură) ai putut vedea, dintre cele 720 inventariate până astăzi, ale lui Constantin Brâncuși, că ele angajează o privire proprie unui singur autor asupra lumii. Cu delicateţe şi chiar cu declarată sinceritate, autorul ne informează că ilustraţiile privesc operele importante ale marelui sculptor, «integrate în cicluri de creaţie», pentru a sugera efortul titanic al marelui sculptor şi «sugerând eforturile acestuia pentru modernizarea artei plastice.
“Catalogul operelor lui Brâncuşi devine un instrument necesar iubitorilor de artă”
Prin imaginile prezentate, drumul parcurs pentru conceptualizarea realităţii şi esenţializarea ei în artă», ne transmite tuturor un mesaj mesianic şi acroşant, că opera lui Constantin Brâncuși este o probă solidă că întotdeauna sculptorul a vrut să ajungă la sinele propriu, fiind ispitit de altceva, dar, niciodată nu s-a abătut de la drumul creaţiei desăvârşite! În profunzimea ei, cartea de faţă demonstrează cu prisosinţă că în ansamblul său, creația sculptorului a urcat continuu cu piese uimitoare, chiar dacă autorul nu s-a caracterizat prin rapiditatea execuției, ci, mai curând, prin obsesia formelor proprii proiectate în fundalul absolutului. De multe ori, această obsesie l-a făcut să stăruie îndelung și să reia unele lucrări finalizate prin mai multe variante, dar, cum mărturisea el însuşi, nu “pentru a face altminteri, ci pentru a merge mai departe” (citat de către d-na Sorana Georgescu-Gorjan). În fapt, în cele aproape 1.300 de pagini sunt ilustrate în catalog şi sculpturi care desfășoară propria viziune a sculptorului asupra eliberării de sine, motiv pentru care paginile ilustrate ale acestui catalog pot fi considerate adevărate aspecte susceptibile de a ni-l apropia și mai mult pe Constantin Brâncuși de frământările lumii de astăzi şi de mâine! În concluzie, ca să-l cităm chiar pe prof. dr. Ion Mocioi: “Catalogul operelor lui Brâncuşi devine, astfel, un instrument necesar iubitorilor de artă, pentru cunoaşterea patrimoniului lui Brâncuşi…”, tocmai pentru ca posteritatea să poată înţelege că la Brâncuşi, sculptorul s-a însoţit cu gânditorul şi profund cugetătorul asupra lumii, mai ales că şi liber cugetătorul se află pe un postament propriu și este original şi genial prin tot ceea ce gândeşte, că reflecțiile și maximele sale sunt pline cu metafore de sine stătătoare care întrevăd multiplele ipostaze și repere pe care și le-a luat marele artist. Pentru că mulţi oameni vor vedea că ultima imagine prezentată în acest catalog este…valiza unui călător spre veşnicie, vom înţelege şi faptul că, dacă sunt mulţi dintre cei care privesc lucrările lui Constantin Brâncuși, ca niște monade închise în sine, răspândite în diferite locuri, totuși, marele sculptor a urmat stăruitor teme distinct, cum ar fi: sărutul, păsările, coloanele, peștii, și a vorbit adesea despre «eliberarea de povara absurdului», ca o dovadă certă că întreaga operă a «părintelui sculpturii moderne» se subsumează intuiției eliberării de contingent, de condiționat, de material, de efemerul care fixează clipa, în vederea atingerii unei alte trepte a creaţiei, treapta Absolutului, ca o anvergură deschizătoare de noi orizonturi a unei opere inegalabile pe care Brâncuşi ne-a lăsat-o moştenire în veacuri!
Profesor, Vasile GOGONEA
