“Domnul Ravi Agarwal a reușit să facă tangibile, mental, rezultatele idealizării sau abstractizării constructive de tip matematic”
În cadrul festivității de acordare a titlului de Doctor «Honoris Causa» al Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, putem spune că «lecția de viață» a tumultului vremii care vremuiește a prilejuit «ochilor minții» evidențierea faptului că paradigmele prin care oamenii și-au explicat și au gândit lumea s-au schimbat și s-au succedat ca urmare a ascensiunii științei, așa cum sublinia domnul prof. univ. dr. Adrian Gorun, în introducerea la tradiționalul moment «Laudatio», mai ales că tehnologiile și inovațiile aplicate au schimbat fundamental matricea existențială a omului. “Universul științei este un univers al cunoașterii specializate, esențializate, abstractizate, axiomatizate, a explicat președintele Senatului UCB Târgu-Jiu, deoarece reprezintă o luare la cunoștință, în planul raționalului, despre macrounivers sau despre microuniversuri, a căror ființare nu este condiționată de prezența subiectului cunoscător. De aceea, nu mai reprezintă o noutate, azi, ca Senatul Universității «Constantin Brâncuși» din Târgu-Jiu, începând cu anul 2006, așa cum fac universitățile respectabile, și-a însușit principiile academice universale, apropiindu-și marile personalități prin gesturi simbolice de recunoaștere și apreciere a valorii lor. Putem, deja, vorbi de pleiada selectă a comunității noastre universitare, reprezentată de nume cu veritabilă rezonanță mondială sau europeană: Gheorghe Zamfir, Dumitru Fărcaș, Tudor Gheorghe, Nicolae Manolescu, Stock Gűnther Stock, Andrei Marga, Î.P.S. Părinte dr. Irineu Popa, Ecaterina Andronescu, Ioan Alexandru, Mihai Golu, Iosif Chiuzbaian Ion Dogaru, Walter Leal, Bogdan Cuza, Alexandru Boboc, Miguel Barnet ș.a.m.d. Azi, completăm această «echipă de aur» cu unul dintre marii matematicieni ai lumii, domnul Ravi Agarwal, din SUA, profesor la «Texas University Kingsville», căruia îi urez bun venit în citadela noastră academică, patronată spiritual de cel mai mare sculptor al modernității, genialul Constantin Brâncuși. Fie ca onoarea pe care ne-o face, să reprezinte simbolul și imboldul colaborării pe tărâmul științei, puse în slujba condiției umane! Domnul Ravi Agarwal este un matematician de prestigiu, reușind să se impună, prin investigațiile sale într-un domeniu atât de dificil, în conștiința cercetătorilor de marcă de azi. Pentru el, ca de altfel pentru orice teoretician rafinat, cunoașterea științifică, rezultat al unor specializări crescânde și al folosirii unor mijloace, tehnici și metode de mare eficacitate, trece dincolo de aparențe, descoperind legi și teorii pe care le formalizează în limbaje simbolice. Formându-și un nivel critic reflexiv și supunându-și descoperirile unor exigențe înalte, domnul Ravi Agarwal a reușit să facă tangibile, mental, rezultatele idealizării sau abstractizării constructive de tip matematic. Reținând toate acestea, mă consider îndreptățit să vorbesc, deși nu sunt un specialist în acest domeniu de marcă, despre o veritabilă filosofie a matematicii la profesorul Agarwal. În arhitectura acestei filosofii, laureatul nostru pornește de la o idee fundamentală: aceea că forma esențială a dezvoltării cunoașterii științifice contemporane este teoria. El face distincția între teoriile logico-matematice și teoriile factuale, pornind de la deosebirile epistemologice și metodologice dintre ele. Întrucât teoriile logico-matematice studiază structuri abstracte, care în forme generale reflectă anumite relații și legități alte realității obiective, ele își au sursa primară în ceea ce psihologia genetică numește experiența matematică., iar domnul Ravi Agarwal a înțeles pe deplin menirea matematicii și implicit a sa, ca matematician de elită, însușindu-și o meditație de o mare profunzime intelectuală” a încheiat domnul Adrian Gorun.
“La aproape șaptezeci de ani ai mei, fiecare an suplimentar mi se pare a fi un «bonus» de la Dumnezeu”
Adresându-se cu aleasă delicatețe și cu o înaltă competență științifică, într-o engleză impecabilă, în cuvântul său de mulțumire, Domnul Profesor matematician de origine indiană, dr. Ravi Agarwal, a pornit de la faptul că distincția acordată este o recunoaștere a faptului că se consideră un militant pentru democratizarea vieţii ştiinţifice mondiale, prin deschiderea sa fără rezerve spre centre universitare şi de cercetare din zone mai puţin favorizate şi prin facilitarea accesului matematicienilor de pretutindeni la publicaţii şi schimburi de idei. În alocuțiunea sa, eminenta personalitate din domeniul matematicii a spus multe lucruri interesante, dintre care am spicuit următoarele: În profesia noastră este lipsit de sens să vrea cineva să fie bogat, dar, cu toate acestea, să fie sănătos este cea mai potrivită opțiune, când, la aproape șaptezeci de ani ai mei, fiecare an suplimentar mi se pare a fi un «bonus» de la Dumnezeu! La un om de știință, chiar și o recunoaștere mică funcționează ca un catalizator pentru el, ca să continue cercetările sale, cel puțin pentru ceva mai mult timp. În ultimii ani, teoria numerelor a fost împărțită în: teoria numărului elementar sau clasic, teoria numerelor algebrice, teoria numerelor analitice, teoria numărului probabilistic și teoria numerelor de calcul, aceasta din urmă găsindu-și diverse aplicații. Un important aspect al teoriei numerelor este acela că problemele dificile pot fi formulate în termeni foarte simpli. Cu toate acestea, simplitatea lor este de o mare complexitate. Unele dintre aceste probleme au avut un rol esențial în dezvoltarea unor mari părți ale matematicii. Amatori și profesioniști, mulți sunt pe picior de relativă egalitate în acest domeniu. Aș avea în vedere, spre exemplu: Geometria Cuvântul provine din două cuvinte grecești care înseamnă «pământ» și «măsură», cunoscut acum 5000 de ani ca «sulba», «sulva» sau o regulă de coarde. Considerând un obiect oarecare, geometria analizează forma, măsoară dimensiunea sa, în special lungimea sa, suprafața și volumul, și face un raport vizibil al relației sale spațiale cu alte obiecte și cu proprietățile sale înconjurătoare din spaţiu. Geometria este baza studiului Pământului și al cerurilor, cunoscută în astronomie, în cele mai multe legi în fizică, artă, arhitectură, și pictură, precum și în domenii ale ingineriei și tehnologiei, astfel că utilitatea sa este de necontestat. Studiul geometriei își află originea în India, cu scopul de a construi și a măsura cu precizie altare pentru sacrificii rituale. Geometria a fost studiată în mod sistematic de către preoții egipteni în prevederea și cunoașterea inundațiilor Nilului. Mulți dintre istoricii matematicii au considerat în mod fals că «înainte de anul 600 î. Hr. geometria lipsea», printr-o analiză deductivă ce rezulta din faptul că nu au existat rezultate teoretice, nici reguli generale de procedură. Aceasta furniza doar calcule, uneori aproximative, pentru problemele pe care au avut importanță practică în construcții și topografie. Încă de acum 5000 de ani se vorbea la indieni despre «Sulvasutras», o elaborare care folosea construcții geometrice pentru pătrate, dreptunghiuri, paralelograme și trapez. De asemenea, geometria ne arată cum se poate construi un pătrat de «n» ori la pătrat, un pătrat de suprafață egală cu suma a două pătrate, un pătrat a cărui suprafață totală este egală cu diferența dintre cele două pătrate, un pătrat egal cu un dreptunghi, un triunghi egal cu un dreptunghi, un triunghi egal cu romburi și un pătrat egal cu suma a două triunghiuri sau două pentagoane. Aș spune că mai multe tipuri de teoreme sunt menționate în mod explicit: diagonala unui dreptunghi se împarte în părți egale, diagonalele unui dreptunghi care se intersectează între ele și se află în zone opuse sunt egale, perpendiculara din vârful unui triunghi isoscel, pe bază, împarte triunghiul în două părți egale, un dreptunghi și un paralelogram pe aceeași latură de bază și paralele între ele sunt egale, iar diagonalele unui romburi bisecte formează fiecare un unghi drept.
“Matematica este acumularea de înțelepciune umană într-un efort de a înțelege și de a valorifica realitățile fizice, sociale și economice ale lumii”
Adaug faptul că în Europa, problema tangentei prefigura calculul diferențial, un alt termen care a fost inventat de Leibniz, în 1684, problemă care a fost creditată numai la Newton și Leibniz. Pentru Newton, calculul a fost geometric, în timp ce Leibniz a luat spre analiză calculul diferențial, însă conceptul său derivat a fost dezvoltat cu aproape 1200 de ani, mai înainte de Newton și Leibniz, prin Bhāskara II, care a furnizat diferențierea funcțiilor trigonometrice! În concluzie, matematica a fost definită în diferite moduri, dar, în esență, ea este o creație umană, o parte naturală a patrimoniului cultural al omului! Matematica este acumularea de înțelepciune umană într-un efort de a înțelege și de a valorifica realitățile fizice, sociale și economice ale lumii! Matematica este o «limbă» care poate fi învățată doar în mod continuu, folosind-o continuu, fiindcă este un instrument care permite în mod ideal minților mediocre de a rezolva cu promptitudine probleme complicate, reprezintă un studiu cantitativ și structural, într-un spațiu în continuă schimbare! Matematica este un mijloc de măsurare a proprietăților și a relațiilor exprimate cantitativ și în seturi, utilizând numere și simboluri. Prin aceasta, matematica este ceva ce omul însuși creează, iar tipul de matematică ce se folosește este în funcție de cerințele culturale ale vremii, ca oricare dintre celelalte mecanisme de adaptare. Matematica este știința care folosește cuvinte simple pentru idei dure, iar prin matematică se caută regularități și modele de comportament, de mișcare, de număr sau de formă, chiar în substraturile de haos. Pentru mine, matematica este o varietate de butade și «»cliches» (clișee, banalități, stereotipuri n.n.), dar, dincolo de toate acestea, matematica este o artă, o știință! Este «regina și slujitorul științei», un joc prin care ne jucăm cu reguli noi, pentru că ea dă viață descoperirilor noastre, ea trezește mintea și curăță intelectul, ea aduce lumina ideilor noastre intrinseci, ea desființează uitarea și ignoranța, care sunt ale noastre prin naștere. (Proclus Diadoh, 410-485 AD), iar neglijarea matematicii cauzează un prejudiciu tuturor cunoștințelor, fiindcă, așa cum spunea Galileo Galilei, natura este «scrisă» într-un limbaj matematic.
Profesor, Vasile Gogonea
