Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Interviu cu domnul prof. univ. dr. Andrei MARGA, Dr.h.c.mult. personalitate ştiinţifică proeminentă a vieţii sociale, ştiinţifice şi politice, fost Ministru de Externe şi al Educaţiei din România – ,,La urma urmelor, cui folosește în România, distribuirea «organizată» de minciuni”?

1093

-V.G. Domnule ministru ANDREI MARGA, de această dată, dialogul nostru despre relaţia dintre religie şi biblie va fi asociat cu unul despre politică, pentru că am aflat din surse apropiate că vă pregătiţi o platformă electorală în vederea unei posibile candidaturi la cea mai înaltă funcţie în stat, aşa că avem posibilitatea să abordăm şi unele probleme care oferă posibilitatea oamenilor de a vă cunoaşte mai bine şi de a vă acorda încrederea în viitor!
– A.M. Domnule profesor, mă gândesc serios la ceea ce spuneţi dumneavoastră, dar, mai este destul timp ca să medităm asupra acestei perspective, pentru că în reuşita unei astfel de acţiuni contează mult experienţa şi modul de organizare!
-V.G. Cred că aveţi destulă experienţă şi notorietate în planul vieţii politice, iar, în ceea ce priveşte spiritul organizatoric, modul în care aţi gestionat domeniul politicii externe româneşti şi mai ales domeniul educaţiei din România, poate constitui un argument care poate fi în favoarea excelenţei voastre!
– A.M. Sunt un om activ şi îmi place să privesc înainte!
– V.G. Am putea desluşi o conotaţie religioasă în privinţa drepturilor omului?
– A.M. Juristul Georg Jellinek a dezvăluit emergența religioasă a declarațiilor moderne ale drepturilor omului în trăirile puritanilor din coloniile Noii Anglii. El a arătat că Declarația franceză (1789) a avut ca model acele «bills of rights» elaborate în coloniile americane de către puritani, că Rousseau nu a fost model în acest sens, că dreptul natural prevalent în Europa timpului nu putea duce aici și că declarațiile au ca origine ultimă luptele pentru libertate religioasă. Așa cum Heinrich Heine a sesizat, Lafayette a fost de fapt cel care a adus ideea drepturilor omului din America în Franța.
– V.G. Bine, dar, în Europa se vorbea mai înainte despre drepturile omului!
– A.M. Europa dispunea, desigur, de dreptul natural, dar Declarația franceză a făcut un pas enorm înainte. «Abia Declarația a permis conceptului dreptului subiectiv al unui membru al statului, cunoscut doar în dreptul natural, să treacă în deplina sa cuprindere, în raport cu întregul statului, în dreptul pozitiv» («Die Erklärung der Menschen-und Bürgerrechte», Duncker& Humblot, Leipzig, 1927, p.2). Dar un pathos religios a fost cheia trecerii drepturilor dincoace de dreptul natural!
– V.G. Pentru un om politic şi un om de vastă cultură ca dumneavoastră se poate contura o imagine biblică a democraţiei?
– A.M. În fond, democrația nu a fost posibilă decât pe fundamentul imaginii biblice despre crearea omului și a eticii dreptății și iubirii aproapelui. Romano Gurdini («Damit Europa werde…», Topos, Mainz, 2003) a arătat că Europa a adus pe scena istoriei libertatea omului, dar a adus-o împreună cu grija pentru umanitatea omului. Europa a adus capacitatea omului, nu numai de a-și exercita puterea asupra altui om, care este o persoană, ci de a coopera cu el sub comandamente care au venit de sus de tot! «Imaginea europeană asupra omului este determinată profund de creștinism! Ea se bazează pe influența stării de mântuire a lui Iisus» (p.53). Europa nu este ea însăși, fără Iisus!
– V.G. Pentru că şi ştiinţele sociale au evidenţiat rolul Lui Dumnezeu în istorie!
– A.M. S-a dovedit, de asemenea, că științele sociale au fost posibile înăuntrul unei interpretări teologice, «contractarea lui Dumnezeu»! Ideea avea deja o tradiţie, de la Sohar, faimosul text cabalistic spaniol din secolul al 13-lea, trecând prin redescoperirea ei de către Jakob Böhmeşi, desigur, cu ceva timp înainte, prin Isaak Luria. Dar Jürgen Habermas («Theorie und Praxis», Suhrkamp, Frankfurt am Main, 1973) a arătat că viziunea «contractării lui Dumnezeu» a avut consecinţe în filosofia istoriei!
– V.G. Numai că istoria străbate căi profane şi de multe ori sângeroase!
– A.M. Primordială rămâne legitimarea «construcţiei» istoriei cu mijloace profane, în locul interpretării cursului istoriei ca «fenomenologie a spiritului», oricare ar fi afilierea filosofică a acesteia. Iar, în optica construcției istoriei cu mijloace profane s-au constituit științele sociale moderne!
– V.G. Cu alte cuvinte, ştiinţele sociale au avut un rol…
– A.M. Nu doar științele sociale, ci, înseși științele naturii moderne au fost posibile, abia în cadrul reprezentării iudeo-creștine a universului. Cercetarea istorică atestă, astăzi, că nu se poate separa formarea științei moderne a naturii, cu Galilei și Newton, de o anume dezvoltare a tehnicii de observație, luneta, de pildă. Dar, nu se poate separa această formare nici de asumpțiile unității lumii, cursului ordonat al evenimentelor și explicației lor cauzale, care țineau de monoteismul iudeo-creștin. Interogațiile care au dus la știința modernă au fost posibile abia înlăuntrul universului monoteist al iudeo-creștinismului!

,,Știm prea bine că, în viață, vocile pot fi sub asaltul falsificatorilor”!

– V.G. Domnule ministru, am uitat să mai abordăm şi tema politicii de la noi!
– A.M. La noi, cu regimul actual, este sesizabilă la exponenți atracția adevărului «unic»! Se operează cu penibila logică «sau accepți încropelile noastre sau ești cu rivalii» și cu obsesia monopolizării adevărului! Aceasta, în vreme ce în alte țări este pluralism al vederilor – inclusiv în chestiunea conflictului din Ucraina. Se observă, de asemenea, atracția vorbirii în locul altuia! Se crede că se știe apriori ce intenții au preopinenții și ce îi motivează. Unii cred că și alți oameni ar fi puși în mișcare de ceea ce îi pune pe ei – să înșele, să fraudeze, să parvină. Din fericire, există încă destui cetățeni cu mintea la ei și cu alte motivații!
– V.G. Dar, printr-o propagandă mincinoasă, chiar se practică atacul la persoană!
– A.M. Ca de obicei, când nu sunt contraargumente, se atacă persoana! Dacă ar stăpâni măcar logica de gimnaziu, inșii s-ar fi ferit de sofismele pe care deja Aristotel le-a combătut – invocarea bârfelor despre persoane spre a contracara susținerile lor (argumentum ad hominem), cauza falsă (non causa pro causa) și altele. Se poate întocmi deja antologia sofismelor, cu urmări oribile, cugetarea falsă fiind și ea izvor de crime!
-V.G. Mulţi ne confruntăm cu asemenea sofisme, pentru că unele voci abilitate ca a dumneavostră sunt falsificate prin mass-media aservită puterii care caută să înşele şi să parvină, cum spuneaţi anterior!
– A.M. Știm prea bine că, în viață, vocile pot fi sub asaltul falsificatorilor! Mai ales când unii încalcă ceea ce spunea la noi Mihai Ralea: inteligența este capacitatea de a distinge punctele de vedere!
– V.G. Atâtor semidocţi şi analfabeţi funcţionali, cred că le e teamă de candidatura unui om cult şi integru ca dumneavoastră!
– A.M. Zilele trecute, într-un ziar de serviciu cunoscut, unul se ostenea să extragă citate din articolele și emisiunile mele pentru a-i servi ca dovezi despre «omul lui Putin, al Rusiei» şi a găsit, însă, fragmente ce confirmă integritatea autorului. Numai că ostenitorul, nu înțelege ce este aceasta. El nu pricepe nici că primitivismul, fie el și antirus, este sub demnitatea unui om normal! Peste toate, doar minciuni de folosință propagandistică!
– V.G. Credeţi că e necesar să-i răspundeţi unui astfel de bârfitor?
– A.M. Acela mă și obligă să-i spun că numai la ignoranți a vorbi de «Rusia ca întreg» este blamabil – principiul întregului funcționând în gnoseologie, cam de la Platon, Confucius și Apostolul Pavel. Același, mă confundă, iarăși, cu cineva care călătorea la congrese de istorie în Grecia, eu nefiind vreodată, înainte de 1989, în sudul Dunării. Am lămurit demult lucrurile și nu revin! Dar, la urma urmelor, cui folosește în România, distribuirea «organizată» de minciuni?
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here