– Rep. Domnule Preşedinte Adrian GORUN, iată-vă, aşadar, autorul unei alte cărţi de senzaţie, am putea spune, pentru care vă felicit sincer! E o carte semnată împreună cu fiul dumneavoastră, dl. prof. univ. dr. Horaţiu Tiberiu Gorun, poate o lucrare care priveşte «şocul trecutului» proiectat în acel controversat decembrie 1989, dar care generează efectele a ceea ce am putea numi «şocul viitorului» pe termen mediu şi pe termen lung, parafrazându-l pe Toffler, aşa că v-aş întreba, dacă sunteţi de acord cu această proiectare în viitor?
“Decembrie 1989 reprezintă un «Ianus cu două feţe» pentru români”
-Anul 1989 reprezintă, cu sau fără voia noastră, un hotar, funcţie de care s-a «desenat» în mentalul colectiv graniţa permeabilă a istoriei recente. Or, tocmai această permeabilitate a generat percepţia diferită a evenimentelor din decembrie 1989: fie percepţia circumscrisă unei serii istorice pozitive şi prospective, fie sub forma unei serii negative şi retrospective. Permeabilitatea graniţei a generat un spaţiu vast şi extrem de permisiv în observarea, interpretarea şi explicarea «miracolului» românesc!
– Rep. Totuși, de ce ați ales tocmai acest Decembrie 1989, plin de atâtea necunoscute?
-Decembrie 1989 reprezintă un «Ianus cu două feţe» pentru români, pentru că singurul aspect care nu poate fi nicidecum contestat este acela că a existat şi – în linia lui Descartes – nu putem să ne îndoim de realitatea şi desfăşurarea evenimentelor. Controversate sunt opiniile obiectivate în spaţiul public, mediate şi atent prelucrate în «laboratoare» specializate. Atât «şocul trecutului», cât şi «şocul viitorului» sunt – ca de altfel pretutindeni – cenzurate de «viclenia» istoriei. La noi, amplitudinea şi intensitatea «şocului trecutului» a populat serios efectele «şocului viitorului», sporindu-i gradual incertitudinile. E ca în basmele lui Ispirescu, privitoare la lupta dintre bine şi rău…! Doar diriguitorii acelor zile de decembrie au ştiut să valorifice fecunditatea răului pe care «Principele» lui Machiavelli a propus-o lumii încă din 1514. Toţi ceilalţi, am fost dominaţi de emoţia momentului!
“O carte în care să surprindem «câştigurile» şi «pierderile» României după 1989”
– Rep. Ce v-a determinat să vă aplecaţi cu acribia unui analist politic asupra unui asemenea subiect extrem de delicat?
-Subiectul în sine pare inepuizabil! Cum inepuizabile au fost mijloacele de manipulare grosieră. În frecvente întâlniri cu apropiaţii s-au repetat cu obstinaţie două întrebări: Ce s-a întâmplat în România, în decembrie 1989? şi Ce s-a întâmplat cu România, după 1990? Au contat mult şi studiile privitoare la legislaţia din învăţământul românesc (cele 5 volume), studii care evidenţiază constanţa vectorului involuţiei calităţii în acest domeniu. S-a conturat, astfel, un nou proiect: acela de a scrie o carte în care să surprindem «câştigurile» şi «pierderile» României după 1989. Pe toate planurile! Numai că, ne-am izbit exact de ceea ce nu putea fi evitat, anume, să ne clarificăm ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989. Atunci, ne-am dat seama că numai pentru intervalul 16 – 25 decembrie sunt necesare sute de clarificări. Noi ne-am concentrat pe aspectele de ordin sociologic, politologic, juridic şi de filosofia istoriei, fără a neglija istoria factuală. Aşa că, pe parcurs am ajuns la concluzia că detectarea şi decelarea resorturilor mersului istoriei noastre recente necesită încă 4 – 5 volume pe care le vom elabora în următorii ani.
– Rep. Vorbiţi despre intenţia de a identifica o poziţie cât mai aproape de adevăr, atunci când aveţi în vedere «România între revoluţie şi lovitură de stat», aşa că mă interesează să aflu, dacă punctul dumneavoastră de vedere este echidistant sau, eventual, mai aproape de una sau de alta dintre aceste repere teoretice şi practice din arsenalul vocabularului politic!
-Am depăşit demult paradoxul lui Taminaux, care pune cercetătorul în poziţia unei opţiuni între epistemé şi doxa, îmbrăţişând neutralitatea axiologică propusă de Max Weber. Şi acelaşi mod de abordare l-am cerut colaboratorilor, studenţilor implicaţi în cercetare. Noi nu confundăm judecăţile de valoare, cu judecăţile despre valoare şi nici judecăţile normative, cu judecăţile constatativ-descriptive. Titlul cărţii: «1989. România între revoluţie şi lovitura de stat» – spune totul!
– Rep. Ei, nu chiar «totul», pentru că înțelegerea și pătrunderea ei presupune și o lectură atentă!
-Cine citeşte această carte, constată că nu dăm verdicte, decât acolo unde evidenţa este incontestabilă. Decembrie 1989 este supus succesiv şi gradual observării, interpretării şi teoretizării, demonstrând, de ce unele mişcări sociale ample sunt apreciate drept evenimente istorice majore, adică revoluţii, şi de ce altele nu! La fel şi în privinţa contrarevoluţiei şi loviturii de stat. Aşa s-a întâmplat şi se întâmplă şi la noi, iar impunerea – în conştiinţa comună – a ideii de revoluţie a fost determinantă spre a rezolva «vidul de putere» şi a legitima «emanaţii»! Rămâne să ne întrebăm, în linia lui Anthony Giddens, cum este apreciată o lovitură de stat urmată de reforme substanţiale? Mai precis, care este termenul utilizabil?
“S-a ajuns la cea mai ruşinoasă şi primitivă manipulare din istoria modernităţii târzii a României”
– Rep. Care dintre evenimentele care s-au succedat cu o repeziciune uimitoare în acele zile fierbinţi din decembrie 1989, credeţi că a însemnat factorul decisiv în ceea ce priveşte direcţia în care s-a îndreptat România în ultimul sfert de veac?
-E un complex de evenimente produse între orele 11.30 («fuga lui Ceauşescu») şi 19.00 (umplerea «vidului de putere») din ziua de 22 decembrie. Celelalte sunt, fie antecedente, fie consecinţe ale «scenariului»! Comunismul dinastic s-a prăbuşit atunci, dar comunismul ca regim politic şi ideologie coercitivă, nu! Îndelungata şi dezastruoasa tranziţie a condus cu greu la…încheierea conturilor cu regimul totalitar!
– Rep. Extrem de interesant ceea ce spuneți! Dar, pentru că modalităţile de receptare a evenimentelor petrecute în acele zile de 22-25 decembrie 1989 privesc implicarea directă a unor diverse categorii de public din ţara noastră, nu credeţi că au fost şi o serie de factori externi care au imprimat cursului evenimentelor o anumită direcţie greu de disecat?
-Poporul român a acţionat sincer, «la vedere», mânat de ideea libertăţii. Exponenţii puterii – fie că este vorba de garda pretoriană din jurul lui Ceauşescu, fie de reţeaua «emanaţilor» – au mers pe linia discursului dublu şi comportamentului bivalent. Aşa s-a ajuns la cea mai ruşinoasă şi primitivă manipulare din istoria modernităţii târzii a României. Cu cvasi-complicitatea Televiziunii «libere»! Cartea indică seria certitudinilor, inclusiv rolul jucat de liderii mondiali! Malta este «recursul» întârziat la Yalta. Un «recurs» în care actorii sunt alţii, vectorii geopolitici şi geostrategici aşijderea, dar puterea expresiei de voinţă aceeaşi. Trocul care i-a avut ca obiect pe Ceauşescu şi pe Noriega este doar una dintre feţele ascunse ale înţelegerilor dintre actorii lumii. Doar că, de data aceasta, împărţirea sferelor de influenţă n-a mai stat în creionul roşu utilizat de Stalin!
“Studiile ulterioare vor dezvolta problemele puse în discuţie în cartea pe care am lansat-o”
– Rep. Aveţi temeri în privinţa modalităţilor de receptare a cărţii dvs şi a reacţiilor «nervoase» ale unor «specialişti», în sensul că ideile dezvoltate pot genera observaţii şi reproşuri mai mult sau mai puţin avizate?
-Nu am temeri, şi, aşa cum am spus-o cu alte ocazii, datul cu părerea nu mă interesează! Argumentele articulate şi fundamentate ştiinţific se vor bucura de întreaga atenţie din partea noastră.
– Rep. Intenţionaţi să adânciţi abordarea acestei teme şi să o extindeţi prin cercetarea unor documente inedite în viitor?
-Deja am răspuns la întrebare! Studiile ulterioare vor dezvolta şi vor întemeia multe dintre problemele puse în discuţie în cartea pe care am lansat-o!
“O nouă Lege a Educaţiei trebuie să recredibilizeze şcoala românească”
– Rep. Sunteți prolific, Domnule Președinte, pentru că de Zilele Universității «Constantin Brâncuşi» pregătiți lansarea unei alte cărți privitoare la Proiectul unei noi Legi a Educației Naționale!
-Reiterez ceea ce am spus și în această carte, pentru că elaborarea unui asemenea proiect de lege este prin sine o întreprindere dificilă, iar cu atât mai dificilă devine munca organizată în echipă, în vederea elaborării proiectului Legii Educaţiei Naţionale. Iată, Universitatea «Constantin Brâncuşi» din Târgu-Jiu şi-a asumat un rol de maximă importanţă într-un context socio-cultural complex, dominat de incertitudini şi controverse: rolul de a se situa în avangarda promovării ideilor novatoare în educaţie, construind o arhitectură legislativă necesară redobândirii identităţii învăţământului românesc în era globalizării. O arhitectură care valorifică tradiţia care a susţinut strălucirea şcolii româneşti şi încurajează, totodată, participarea noastră la circuitul de valori universale.
– Rep. Vă fascinează până la seducție această temă a educației naționale!
-Pentru că educaţia este o investiţie rentabilă pe termen lung, o investiţie certă de care depinde direct viitorul oricărei naţiuni! Începând cu anii ’60 ai secolului trecut s-au produs transformări profunde în mediul şi în modul de viaţă, ceea ce a condus la o decredibilizare a educaţiei instituţionalizate de tipul celei realizate în şcoli şi universităţi.
– Rep. Domnule Președinte, Adrian Gorun, promitem cititorilor Ziarului «Gorjeanul», că vom reveni cu prilejul Zilelor Universității «Constantin Brâncuşi», tocmai pentru a detalia ceea ce ne propuneți în aceasă nouă Lege a Educaţiei Naționale!
-Pentru că o asemenea Lege trebuie să elimine carenţele Legii 1/2011, realizând estimări consistente ale consecinţelor juridice, dar mai ales sociale produse prin aplicarea ei. În acest mod, pot fi evitate situaţiile prin care, introducând numeroase discriminări pozitive, se amplifică inegalităţile, dar şi situaţiile care amplifică tutela administrativă şi golesc de conţinut autonomia unităţilor şi a instituţiilor de învăţământ. O nouă lege a educaţiei trebuie să recredibilizeze şcoala românească şi să genereze capitalul educaţional şi social care să relanseze identitatea educaţiei noastre în contextul globalizării!(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
