Educaţia…şi Lecţia de viaţă! Interviu cu doi tineri studenţi şi doi oameni de viitor! – ,,Am realizat că cel mai mult îmi place să comunic, să vorbesc cu oamenii, să empatizez cu ei, să pot să le transmit ceea ce am în suflet, ceea ce am în gând”!

1850

Cunoscând aceşti doi tineri studenţi care sunt legaţi sufleteşte de Mănăstirea «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, Gorj, am avut senzaţia că prin felul lor deschis de a fi şi de a privi lumea aceasta, dovedindu-se atât de ambiţioşi, plini de vervă şi de talent, societatea noastră românească nu poate să piară şi e tot mai bogată prin oamenii ei care se nasc dăruiţi în toată deplinătatea cu harul dumnezeiesc al creaţiei şi al detaşării de vicisitudinile acestor vremuri! Pentru că suntem în Săptămâna minunată a Naşterii Domnului, citind cu ochii minţii portretul înrămat în lumină al acestor copii tineri, gândul mă poartă la un citat drag inimii mele: ,,Fiul meu, ia aminte la înţelepciunea mea şi la sfatul meu cel bun pleacă urechea ta, căci înţelepciunea este mai bună decât pietrele preţioase şi nici lucrurile cele mai preţioase nu au valoarea ei şi să ştii că dacă o dobândeşti, ai un viitor, iar nădejdea ta nu este pierdută!” (Pildele lui Solomon V,1; VIII,11; XXIV,14), iar, între noi, fie vorba, cel care desluşeşte profunzimea spuselor vestitului Împărat şi Prooroc, poate înţelege că nu migraţia tinerilor în spaţiile ademenitoare, dar, pline de pierzare ale Occidentului sunt edificatoare, în cazul tinerilor dotaţi din toate punctele de vedere cu capacităţi intelectuale deosebite, pentru a contura imaginea tristă şi deconcertantă a a unei tinere generaţii în derivă, lipsită de repere morale şi axiologice, uitată şi abandonată de o societate condamnată să se depopuleze într-o lume dominată de interesele marilor puteri străine, ci, prezenţa lor, aici, unde ţara îi creşte şi îi formează pentru viitor! Condiţia de generaţie debusolată şi pândită la tot pasul de mirajul iluzoriu al drogurilor şi al utopiilor acroşante, poate fi depăşită prin apropierea tinerilor de Dumnezeu, Cel Care ne determină pe noi, creştinii care am parcurs o viaţă frământată, să realizăm faptul că o fată ca Măriuca Iordache şi un băiat ca Valentin Daniel Cornescu, se detaşează de vremurile noastre întunecate şi maculate de vrajbă şi degringoladă, prin evenimente care se dovedesc la tot pasul tulburate de frica pandemică, virtual contaminate de cinism şi de un egoism degradant, pentru a realiza faptul că Marea Sărbătoare a Naşterii Pruncului Iisus Hristos este şi o renaştere a speranţelor în idealurile de viaţă ale tinerilor din România!

,,Cred că am fost atrasă de cursul de fotografie și de cursul de etică și deontologie”!

-Rep. Aşadar, Măriuca Iordache, la terminarea liceului, te frământai şi te întrebai în sinea ta, încotro să te îndrepţi şi spre care orizonturi ai putea să-ţi întrezăreşti viitorul!
-M.I. Da, şi de multe ori m-am gândit la ceea ce mă pricep cel mai bine. Și am realizat că cel mai mult îmi place să comunic, să vorbesc cu oamenii, să empatizez cu ei, să pot să le transmit ceea ce am în suflet, ceea ce am în gând!
-Rep. Iar, de la gând până la faptă…
-M.I. Am înţeles foarte bine că îmi place foarte mult să scriu și, din acest motiv, cred că am ales ca să mă îndrept spre această specializare și spre surprinderea mea, chiar mi s-a potrivit foarte bine! Am rămas uimită, cât de frumoasă poate să fie!
-Rep. Foarte interesant şi foarte important ceea ce spui!
-M.I. Pentru că am descoperit o grămadă de lucruri interesante care m-au acaparat după o anumită vreme şi m-au determinat să merg înainte!
-Rep. Așadar, ai luat drumul pe Valea Oltului și ai ajuns la … Sibiu!
-M.I. Da, pot spune că la început, în această privință, a orașului, eram indecisă, numai că, atunci când eram în liceu, cu domunul meu diriginte, am vizitat la un moment dat Sibiul, într-o excursie, și mi-a trezit un sentiment de a spune: ,,Vreau să mă întorc aici! Vreau să mai vin o dată, de două ori, de mai multe ori! Îmi place tot. Îmi plac oamenii, îmi plac străzile, mirosul, tot! Copacii, frunzele! Era totul umitor! Parcă erau puse acolo special ca să te încânte, să te facă să tresari. Era totul mult prea frumos și mi-am zis că, după studiile liceale, cu siguranță, trebuie să mă întorc şi, de ce nu, ca studentă”!
-Rep. Pentru că eşti studentă în anul al II-lea al Facultății de Comunicare și Relații Publice de la Universitatea «Lucian Blaga» din Sibiu, aş dori să te întreb, cum ai început acest an universitar şi în ce condiţii se desfăşoară activitatea voastră?
-M.I. M-am bucurat foarte tare deoarece, spre deosebire de anul trecut, anul acesta, am început fizic şi a fost o experiență extraordinară! Să pot să văd profesorii în fața mea și toți studenții să fie în sala de clasă. A fost frumos! Sincer, mi-a lipsit foarte mult liceul pentru acest fapt și aveam impresia că, nu știu, facultatea este puțin diferită!
-Rep. Totuşi, cred că acum te-ai obişnuit cu oraşul, cu profesorii şi colegii, cu deosebirea dintre liceu şi facultate, alt mediu, alte cerinţe!
-M.I. Numai că, atunci când am putut să merg fizic, mi-am dat seama că este exact același sentiment. E la fel de frumos! Cred că-mi lipsise acest contact cu oamenii. Să pot să-i văd în fața mea, să pot să vorbesc direct cu ei, să port un dialog, nu știu, cred că trebuie să le simt căldura lor, privirile frumoase și tot ceea ce ține de ei!
-Rep. Se vede că eşti o fire sensibilă şi chiar poetică, iar acest sentiment înalt de siguranţă pe care ți-l conferă facultatea, înnobilează sufletul tău!
-M.I. Desigur! De multe ori, mă simt așa de bine când pot să văd că toți domnii profesori sunt mai distinşi, mai înţelepți, aş putea spune, chiar extraordinari, când poți să-i vezi în persoană. Parcă erau alţii şi eu eram altcineva! I-am văzut și am zis: „Wow!”. Erau, nu știu, pur și simplu, uimitori față de felul în care îi percepeam în mediul online, pentru că era altul sentimentul transmis!
-Rep. Dragă Valentin, să ştii că n-am uitat de tine, iar pentru că te-am solicitat mai mult la interviul trecut, am dorit să încep acum cu Maria, care ne vorbea despre această comunicare prin contactul direct cu oamenii, de aceea, în calitate de viitor teolog, aş dori să-mi spui, care crezi că este deosebirea între contactul pe care îl putem avea cu omul cel de lângă noi și contactul cu Dumnezeu?
-V.D.C. Domnule profesor, deosebirea pe care o putem avea între contactul cu omul de lângă noi și contactul cu Dumnezeu este una, spun eu, destul de interesantă, care poate căpăta valențe deosebite în diferite situaţii! Aș putea mărturisi, din propria mea experiență, că, simțindu-L aproape de mine pe Dumnezeu, Lui nu-i pot ascunde niciodată nimic și mai pot spune faptul că Dumnezeu, niciodată nu S-a apropiat de mine tăios şi nu m-a judecat, așa cum pot să mărturisesc că ar face-o un om oarecare, să mă judece direct şi să mă certe pentru anumite lucruri pe care le-aș putea face sau să mă mustre într-un mod direct, din anumite motive mai mult sau mai puţin întemeiate, făcându-mă să mă tem de respectiva persoană care se află lângă mine mai mult fizic, nu sufleteşte!

,,O mărturie a dragostei pe care Dumnezeu ne-o poartă veșnic, nouă, celor care suntem făptura și creația Sa”!

-Rep. Ca întotdeauna, răspunsurile tale sunt inteligente şi pline de substanţă, de aceea, te rog să insişti acum, asupra modului în care ne judecă Dumnezeu!
-V.D.C. Dumnezeu, într-adevăr, ne și mustră, ne și judecă, pentru că are aceste două calități, dar ne mustră și ne judecă într-un mod părintesc, într-un mod în care ajungem ca să primim această mustrare și această judecată, ca pe o mărturie a dragostei pe care Dumnezeu ne-o poartă veșnic, nouă, celor care suntem făptura și creația Sa!
-Rep. Mă impresionezi prin frumusețea cuvintelor tale! Vorbești ca un teolog de înaltă clasă şi ca un om de adâncă reflecţie! Te rog să ne spui, dragă Valentin, cum ai început acest nou an universitar 2021-2022?
-V.D.C. Domnule profesor, spre deosebire de colega mea, la Universitatea din Craiova, nu am reușit să începem fizic. Activitățile se desfășoară în continuare în mediul online și pot spune că îmi lipsește nespus de mult această prezență fizică și această interacțiune față în față cu colegii, cu părinții profesori de la Facultatea de Teologie Ortodoxă, oameni deosebiţi de la care învăţ multe lucruri interesante, sau cu domnii și doamnele profesoare de la Facultatea de Drept!
-Rep. De ce crezi că este mai dificilă această interacţiune în mediul online?
-V.D.C. Întrucât, am considerat mereu că legătura pe care o putem stabili față în față, adică, suflet lângă suflet, dacă pot să spun așa, este una destul de nobilă și de specială, de aceea, cred că în multe privinţe, cu toată tehnologia care există în ziua de astăzi, o interpunere între două ecrane, nu ar putea niciodată să-i apropie atât de mult pe profesori de studenţi şi pe studenţi de profesori, ca şi pe elevi şi profesori, atât cât o face întâlnirea aceasta directă, când stăm unii lângă alții, când ne încălzim la propriu sufletul unii altora!
-Rep. Maria, cred că m-a pus pe gânduri acest băiat, că nici nu ştiu ce mi-aş dori să-l am într-o situaţie deosebită: ca preot la biserică sau ca judecător la instanţă?
-V.D.C. Domnule profesor, oricare dintre aceste două ipostaze, trebuie să ne apropie sufleteşte unii de alţii!
-Rep. Dragă Valentine, ce bine ar fi dacă te-ar auzi, în primul rând justiţiarii!
-V.D.C. Sper să mă audă, cu deosebire, aceia care îl iubesc şi îl poartă în suflet pe Mamona, ispita şi demonul bogăţiei şi al banilor!
-Rep. Te rog să ne spui, dragă Maria, care sunt cele mai frumoase cursuri, acelea care-ți plac ție cel mai mult şi care te încântă la aceată facultate pe care ți-ai ales-o din pasiune, numai dacă tu crezi că poţi să le consideri niște cursuri care te captează, pur și simplu?
-M.I. Toate cursurile sunt foarte interesante şi am parte numai de experiențe plăcute, pentru că pot să spun că fiecare curs are ceva unic, de aceea, le iubesc în parte pentru ceea ce ne oferă și ceea ce ne destăinuie!
-Rep. Dar, cu precădere, care sunt acelea pe care le iubești în totalitate?
-M.I. În totalitate, cred că am fost atrasă de cursul de fotografie și de cursul de etică și deontologie. De anul acesta, am început să facem practică şi m-a atras foarte tare această idee, cu precizarea că am început să fac practică pentru postul de televiziune «ULB» Sibiu și este foarte interesant, pentru că este o experiență unică. Am avut șansa să văd cum funcționeză documentarea într-o instituţie mass-media, am văzut cum se montează şi cum se face o emisiune de știri! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here