Educaţia…şi Lecţia de viaţă – Inspectorul Școlar General, prof. Ioan Ișfan, face dezvăluiri despre familia sa minunată: “Familia e o «minune» cu care Dumnezeu ne dăruiește, iar copiii sunt «ofranda» vieții de familie”

235

– Rep. Domnule Inspector general, după cum sunteți de ocupat, pot spune că mă simt un privilegiat, reținându-vă atenția pentru ceva timp, în biroul acesta al dumneavoastră! Ce așteptări aveți ca om, ca dascăl, ca părinte și ca «ministru» al învățământului gorjean, după această «lungă vară fierbinte»?
-E cam lungă întrebarea și destul de dificil de dat răspunsuri punctuale pentru fiecare dintre aspectele pe care le aveți în vedere!

“O mare «așteptare» a mea s-a împlinit prin faptul că Ioana își găsește vocația și a intrat prima la medicină”

– Rep. Așa cum este lungă și anevoioasă calea formării și educării omului, domnule «ministru» al școlii gorjene!
-Recunosc întotdeauna că e o cale plină de responsabilități!
– Rep. Cu îngăduința dumneavoastră, ce vă motivează mai mult, ca să ne oferiți imaginea unui părinte fericit?
-Ca un părinte fericit și pe deplin mulțumit, pot spune că fetița mea, Ioana, a fost admisă la Facultatea de Medicină din București și mă bucură faptul că a ales ca să facă o facultate «grea», o facultate frumoasă, care o va ajuta foarte mult în viață, iar o mare «așteptare» a mea s-a împlinit prin faptul că Ioana își găsește vocația și a intrat prima la medicină, fiindcă ne-a ascultat pe noi, părinții ei, ca să rămână în România!
– Rep. Cât sunteți de ocupat în această vacanță de vară a elevilor și a dascălilor, domnule inspector general?
-Iată, organizăm atât examene în care sunt implicați elevii din învățământul preuniversitar, cât și cadrele didactice din anumite unități de învățământ.
– Rep. Deci, în această vară ați trăit emoția examenului de bacalaureat al fiicei dumneavoastră, Ioana, după care a urmat opțiunea pentru medicină, din câte ne-ați precizat.
-Așa este, am avut emoție, la fel cum cred că mă încearcă emoția pentru toți copiii pe care îi formăm și îi îndrumăm în școală, pentru că de fiecare dată, la examenele naționale îmi reîmprospătez emoția cu acei ani în care și eu am fost elev și am susținut examenul de admitere la liceu, apoi examenul «de treaptă», cum i se spunea pe atunci, pentru că la liceul de chimie din Tg. Jiu, din trei clase a rămas una singură în treapta a doua, iar în acest fel, e normal să retrăiești emoția unui examen! Mi-aș dori din suflet ca elevii de azi să aibă cunoștințele necesare pentru a trece cu succes «pragul de foc» al unui examen!

“Cea mai mare «avere» a familiei mele sunt copiii”

– Rep. Vă considerați un «părinte spiritual» pentru acești copii din școlile gorjene?
-Nu, neapărat un «părinte spiritual», dar un părinte de copii care datorează dascălilor o carieră profesională și chiar formarea lor ca oameni!
– Rep. Înainte de înregistrare, îmi spuneați că bogăția cea mare a familiei dumneavoastră sunt cei doi copii dragi, Ioana și Ștefănuț!
-Da, cea mai mare «avere» a familiei mele sunt copiii! Ei sunt «investiția majoră» în care am sacrificat și sacrificăm resursele de care dispunem, dar, de copii se mai ocupă foarte mult nevasta mea, pentru că mama lor e mai apropiată și cu mai multă dăruire, de ce să nu recunosc acest lucru!
– Rep. Dați-mi un exemplu care v-a marcat viața de elev și de copil ce și-a ascultat mereu și a respectat cu sfințenie sfatul părinților!
-Spre exemplu, într-un anumit moment al vieții mele, tata mi-a spus câteva «vorbe» care m-au marcat și care mi-au influențat destinul, pentru că tata era un om puternic, o personalitate care s-a impus în comunitatea din care făcea parte. Deci, tata mi-a spus atunci, să am grijă, cine îmi face copiii și cine mi-i crește, pentru că mi-a și motivat importanța pe care mama a avut-o în familia noastră, în formarea mea și a fratelui meu pentru viață!
– Rep. Așadar, ce v-a mai spus tatăl dumneavoastră?
-Tata mi-a spus că eu și fratele meu suntem ceea ce suntem, datorită mamei, chiar dacă mama nu a ieșit prea mult în evidență și a stat mai mult în «umbra» tatei! Dacă tata a mai lipsit de acasă, mama a fost mereu lângă noi și a avut o grijă «normală», până la urmă, într-o familie de români adevărați! Aceste lucruri m-au însoțit în viață și am avut norocul, bucuria de a întemeia o familie unită prin înțelegere, pentru că mama, fiind studentă la medicină în Timișoara și tata un student de excepție, constituiau și constituie pentru mine reperele esențiale, «dascălii» cei mai apropiați de la care am învățat foarte multe lucruri bune. De asemenea, am o soție minunată, care mi-a dăruit doi copii superbi, o soție care se ocupă zi de zi, clipă de clipă de îndrumarea și formarea copiilor.
– Rep. Familia reprezintă, prin urmare, primul vector al educației!
-Vedeți dumneavoastră, dacă de copil nu te ocupi tu, ca familie, societatea mai greu se ocupă, societatea mai greu face educație formală, iar copiii preiau mai anevoie ceea ce e frumos! De multe ori, copiii preiau din viață ceea ce le convine, și nu de puține ori, nu conștientizează cum se cuvine momentele prin care trec.

“Eu le-aș dori la toți părinții să aibă fericirea de a crește și de a se bucura de asemenea copii”

– Rep. Spuneați că vreți să-mi povestiți multe lucruri despre Ioana, acum studentă în anul I la medicină!
-Încă din clasa a V-a, Ioana a înțeles foarte bine că dacă vrei să fii cineva în viață, trebuie să iei nota zece! Pentru că 9,99 nu este echivalent cu zece! Acest lucru l-a înțeles cât a fost elevă la Școala Gimnazială «Constantin Săvoiu» din Tg. Jiu, apoi la liceu, la Colegiul Național «Tudor Vladimirescu», pentru că a înțeles de la Doamna Ana Mârșavu, o femeie deosebită, un dascăl excepțional, care a lucrat cu Ioana vreo trei ani, în perioada preșcolară, iar acum fac o mică «paranteză», mergeam la Galați la fratele meu, eu conduceam și Ioana era pe bancheta din spate, iar dacă o provocam să-mi spună o poezie, se pornea și-mi spunea la poezii vreo cinci-șase ore, până la Galați.
– Rep. Sunt și asemenea copii minunați care dovedesc precocitate, daruri native!
-De la o vârstă fragedă, ne-am dat seama că e un copil excepțional, dar, vedeți dumneavoastră, pentru că a muncit foarte mult, încă de mică, până la urmă chiar munca i-a dat o seriozitate aparte. Eu le-aș dori la toți părinții să aibă fericirea de a crește și de a se bucura de asemenea copii! Bucuria este cu atât mai mare, cu cât Ioana a reușit să obțină și la examenul de bacalaureat, la examenul «de maturitate» nota maximă, ceea ce confirmă încrederea pe care a căpătat-o în posibilitățile ei, în capacitatea ei.
– Rep. Pentru că se apropie cea de-a doua sesiune a examenului de bacalaureat, povestiți-ne ceva interesant, domnule Ioan Ișfan!
-Pot să vă spun că la proba de matematică, la bacalaureat, Ioana a terminat lucrarea în douăzeci de minute, dar, a mai rămas două ore și jumătate în sală, pentru că niciodată nu trebuie să plece din sala de examen sau de concurs decât la finalul timpului alocat probei respective. La orice examen sau concurs la care a participat, ea nu a plecat mai devreme din sală, ca să reușească să-și verifice lucrarea. Eu am avut emoție doar cu nota maximă pe care și-a propus-o încă de la început, pentru că mi-ar fi părut rău ca din grabă sau dintr-o mică eroare să nu-și atingă «visul» de absolventă de liceu! Pentru ceea ce lucrase ea în anii de gimnaziu și în cei de liceu, probele sau subiectele de la examenul de bacalaureat nu au avut un grad foarte înalt de dificultate, mai ales că a dovedit că e sigură pe ea, că e un om pe care te poți baza, care inspiră siguranță, iar în acest sens, pot spune că a lucrat ireproșabil, cu gradul de concentare la cote maxime. De fapt, după fiecare probă de la examen m-a sunat și mi-a spus: «Tati, am făcut foarte bine!».

“Familia și copiii fac parte din «Planul Lui Dumnezeu»”

– Rep. M-ați emoționat prin aceste «vorbe» și mi-am reamintit de părinții mei!
-Da, da, pentru că altfel nu se poate! Eu am înțeles de la viață această noțiune de familie, domnule profesor, pentru că familia este un factor determinant, cadrul cel mai important al viețuirii noastre pe acest pământ, iar din familie fac parte părinții, bunicii, străbunicii și așa mai departe, cât și copiii, nepoții, strănepoții! Să ne dea Dumnezeu posibilitatea să avem strănepoți, pentru că vedem că poporul român a ființat și rezistă datorită familiei și a vieții de familie!
– Rep. Recent, la praznicul «Schimbarea la Față» a Domnului, de la Mănăstirea Lainici, am avut un dialog foarte interesant cu Înaltpreasfințitul Părinte Mitropolit, dr. Irineu privitoare la familie și la așa-zisele «modele» de familie care siderează bunul simț și care oripilează reprezentanții bisericii noastre dreptmăritoare!
-Am fost și eu prezent la mănăstire, dar numai în ajunul sărbătorii, atât cât mi-au îngăduit sarcinile de serviciu! Câteva momente, am stat de vorbă cu Înaltpreasfințitul, când i-am prezentat familia mea, copiii mei dragi, iar aceasta a fost pentru noi o mare bucurie!
– Rep. De multe ori, fac referire la cuvintele Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit, dr. Irineu, care spune și faptul că «Toate fac parte din Planul Lui Dumnezeu»!
-Așa este! «Toate fac parte din Planul Lui Dumnezeu», indiferent dacă vrem sau nu vrem noi acest lucru, pentru a-l conștientiza cum se cuvine! Familia și copiii fac parte din «Planul Lui Dumnezeu», ca și întreaga noastră existență, pentru că îi juri credință «jumătății» tale, iar dacă Dumnezeu îți dăruiește copii, tot Dumnezeu le dăruiește acestor copii ceea ce le trebuie, pentru că familia e o «minune» cu care Dumnezeu ne dăruiește, iar copiii sunt «ofranda» vieții de familie! (VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here