Astăzi este Sărbătoarea Înălţării Domnului şi semnificația Înălțării nu este legată, atât de fenomenul în sine, cât ca expresie a preamăririi cerești a lui Hristos care, ridicat prin Înviere la dreapta Lui Dumnezeu, domnește ca Rege, pentru că învingând moartea, Hristos a început un nou mod de viață alături de Dumnezeu, pe care l-a pregătit și aleșilor săi. La izbânda lui ia partea întreaga natură umană (cf. Ef. 2, 4-6). Spiritualitatea Înălțării se întemeiază pe speranța în Pronia divină, deoarece creștinii privesc la Împărăţia cerului care îi așteaptă, trăind încă de pe pământ în realitatea lumii noi în care domnește Hristos. Înălţarea Domnului este prăznuită la 40 de zile după Înviere, în Joia din săptămâna a VI-a, după Paşti şi este cunoscută în popor şi sub denumirea de «Ispas», motiv pentru care, începând din această zi, creştinii se salută cu «Hristos S-a Înălţat!» şi «Adevărat S-a Înălţat!». Aceasta este ziua binecuvântată în care Îl vedem pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu ochii minţii şi ai inimii, înălţându-Se la ceruri şi şezând de-a dreapta Lui Dumnezeu-Tatăl, în acest fel conturându-se o realitate duhovnicească pe care Dumnezeu şi-a dorit-o încă de la cel dintâi om, dovedindu-se, totodată şi taina în care noi trebuie să ne regăsim, spre care noi trebuie să tindem, pe care, în cele din urmă, s-o şi dobândim, deoarece sintetizează devenirea noastră duhovnicească, asemănarea noastră cu Domnul nostru Iisus Hristos şi, prin El, şederea de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, în Duhul Sfintei Treimi. Începând cu această zi, Domnul nostru Iisus Hristos, Care nu S-a despărţit niciodată de Dumnezeu Tatăl şi de Dumnezeu Duhul Sfânt, revine în sânul Sfintei Treimi şi în calitate de om, trupul Său omenesc s-a aşezat în sânul Sfintei Treimi, de-a dreapta Lui Dumnezeu Tatăl, în felul acesta, Iisus Hristos ne-a asumat, noi toţi suntem în interiorul Lui, noi, toţi oamenii, mai ales creştinii botezaţi, prin Iisus Hristos, ne-am aşezat în interiorul Lui, al Celui Care este şi șade de-a dreapta lui Dumnezeu Tatăl, în iubirea nemărginită a Sfintei Treimi. Să mai reţinem faptul că astăzi este Ziua eroilor şi se continuă slujba în preajma cimitirului eroilor neamului nostru, făcând rugăciune, aşa cum porunceşte Biserica. Mai este ziua în care îi prăznuim pe Sfinţii noştri, cu nume şi fără nume, care au presărat brazda ţării cu trupul şi sângele lor, aceia care au luptat pentru cei pe care i-au lăsat acasă, la vatră, însă, au luptat şi pentru noi, cei de astăzi, ca să fim liberi! Desigur, au luptat pentru credinţa lor strămoşească, nezdruncinată, credinţa noastră ortodoxă, au luptat pentru pământul nostru, pe care-l avem moştenire de la strămoşii noştri. În această zi, să-I spunem Lui Dumnezeu că e bun şi iubitor de oameni!
,,Poporul lui Dumnezeu ne priveşte şi aşteaptă de la noi nu numai condamnări simple şi evidente, ci şi pregătirea unor măsuri concrete şi eficace”
Tocmai pentru că suntem în Ziua Înălţării Domnului şi pentru că nu s-au stins ecourile vizitei apostolice a Papei Francisc în România, să amintim faptul că în lume trăiesc azi peste 2,3 miliarde de creştini, iar jumătate sunt ortodocşi şi jumătate dintre ei sunt catolici sau fideli ai bisericilor orientale unite cu Roma. Biserica Romano- Catolică constituie astăzi cea mai numeroasă confesiune aflată sub o conducere unică, deoarece aproape 1,3 miliarde de catolici de pe tot globul recunosc autoritatea supremă a pontifului de la Roma şi lor li se adaugă credincioşii bisericilor orientale unite cu Roma, printre care şi cei 200 de mii de greco-catolici din România. Suntem după două milenii de creştinism, de când 500 de discipoli ai lui Iisus, în frunte cu apostolii, au răspândit învăţăturile Mântuitorului în lumea întreagă, dar, a trecut şi un mileniu de când creştinătatea a suferit prima ruptură majoră, între biserica apuseană, legată de papa de la Roma şi cea răsăriteană, în frunte cu partriarhul ecumenic al Constantinopolului. Să mai precizăm că spre deosebire de lumea ortodoxă, alcătuită din mai multe patriarhii-surori, lumea catolică are un singur centru: episcopia Romei şi diferenţele nu sunt doar de ordin administrativ, ci, ele au cauze mult mai profunde. Cu prilejul vizitei apostolice şi cu parfum ecumenic, Papa Francisc, pe numele său Jorge Mario Bergoglio, născut în Argentina, la 17 decembrie 1936, într-o familie de emigranți italieni, fiind unul dintre cei cinci copii ai unui muncitor de cale ferată Italian, oferindu-ne în toată complexitatea ei o mare «Lecţie de viaţă», acest iubitor al săracilor care a fost ales papă al Bisericii Catolice la 13 martie 2013, fiind primul papă originar de pe continentul American, luându-şi numele de la Sfântul Francisc de Assisi, un preot italian născut în secolul al XII-lea, adesea amintit ca sfânt patron al animalelor. În privința sărăciei, Papa Francisc a afirmat încă de la început că își dorește o biserică săracă, pentru săraci. De aceea, de câte ori are ocazia, primește sute de oameni fără locuință și săraci din Roma la liturghia din Basilica Sf. Petru. Anul acesta, de Ziua Mondială a Săracilor, Papa Francisc i-a îndemnat pe cei prezenți să audă «strigătul celor săraci, strigătul celor în vârstă, alungați și abandonați pentru ei înșiși, strigătul tuturor celor care se confruntă cu furtunile vieții fără prezența unui prieten. Este strigătul tuturor celor forțați să-și părăsească casele și pământul natal pentru un viitor incert. Este strigătul tuturor popoarelor, lipsite chiar de marile resurse naturale de care dispun», a spus Papa Francisc, după care a continuat: «Este paradoxal faptul că o bună parte din cei peste 820 de milioane de persoane care suferă de foame și malnutriție din lume trăiesc în zonele rurale, care sunt dedicate producției alimentare», deoarece în privința refugiaților, Papa Francisc are o politică foarte clară de acceptare și ajutor al celor care caută o viață mai bună. El a donat 500.000 de dolari pentru asistența refugiaților de la granița cu Mexicul, acolo unde Statele Unite construiesc un zid, iar în discursurile sale, papa a vorbit de multe ori şi a pledat împotriva guvernelor care construiesc ziduri împotriva migranților, spunând că trebuie să le arătăm compasiune refugiaților. Nu se poate trece cu vederea peste faptul că Papa Francisc a fost subiectul a zeci de știri din întreaga lume după ce a spălat și sărutat picioarele a 12 persoane bolnave de SIDA care se aflau într-un în spital, dar, şi mai mare a fost admirația pentru Papa Francisc, atunci când a sărutat picioarele a 12 deținuți de drept comun în închisoare și a unor lideri din Sudan pentru a pune capăt suferinței care are loc din cauză că opoziția și puterea nu se înțeleg, în ciuda unui acord de pace pentru oprirea războiului civil.
,,Fecioara Maria să-și întindă ocrotirea ei de mamă peste toți cetățenii României”
Papa Francisc nu s-a sfiit să abordeze și teme mai puțin confortabile pentru Biserica Catolică, precum este tema abuzurilor sexuale înfăptuite de preoți asupra copiilor și asupra femeilor. El a declarat toleranță zero față de astfel de fapte, iar anul acesta a organizat un summit istoric la Vatican, având ca temă agresiunile sexuale săvârşite de prelaţii Bisericii catolice, la care au participat preşedinţii a 114 conferinţe episcopale, lideri ai bisericilor răsăritene şi ai unor congregaţii religioase, când a afirmat că trebuie luate măsuri concrete, fiindcă «Poporul lui Dumnezeu ne priveşte şi aşteaptă de la noi nu numai condamnări simple şi evidente, ci şi pregătirea unor măsuri concrete şi eficace», a declarat suveranul pontif, care vrea să-i convingă pe înalţii prelaţi ai bisericii catolice de faptul că au o responsabilitate la nivel personal în ceea ce priveşte prevenirea agresiunilor sexuale asupra minorilor. Sanctitatea Sa a decretat că toți preoții catolici și călugărițele trebuie să raporteze abuzurile sexuale și acoperirea lor de către autoritățile bisericești, inclusiv greșelile comise de către episcopi și cardinali. Să mai spunem că şi Suveranul Pontif este om care greşeşte, deoarece Papa Francisc s-a aflat în mijlocul unui scandal după ce biroul de presă al Vaticanului a corectat transcrierea comentariilor in italiană făcute de Papa Francisc în care spune că nu-și amintește dacă a fost informat în 2013 de către ambasadorul Vigano că ex-cardinalul Theodore McCarrick din America s-a culcat cu seminariști. De asemenea, Papa Francisc nu a clarificat poziția sa asupra căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, în schimb, Suveranul Pontif a dovedit o atitudine deschisă față de minoritățile sexuale, fiind celebră declarația sa din 2013, la scurt timp după ce a fost ales, când clama: ,,Dacă cineva este homosexual și îl caută pe Dumnezeu, cine sunt eu să judec?”, spunea atunci Suveranul Pontif. Una dintre preocupările principale ale Papei Francisc este și sănătatea, pentru că spune: ,,Aduceți compasiunea și mila lui Iisus către cei bolnavi și către cei care au nevoie cel mai mult”, iar, puțini știu că Suveranul Pontif nu are un plămân, care i-a fost înlăturat în 1957 în urma unei infecții grave. De aceea, se roagă Maicii Domnului şi spune: ,,Fecioara Maria să-și întindă ocrotirea ei de mamă peste toți cetățenii României care, în decursul istoriei, și-au pus întotdeauna încrederea în mijlocirea ei. Fecioarei Maria vă încredințez pe voi toți și mă rog pentru ca ea să vă călăuzească pe calea credinței”, a subliniat Papa Francisc. Papa Francisc a fost întâmpinat cu admiraţie şi cu simpatie de cum a pus piciorul în România, fiindcă sute de creştini l-au aclamat la aeroport, unde Sanctitatea Sa a oferit un moment istoric: a sărutat cu smerenie medalionul cu iconița Maicii Domnului de la gâtul Arhiepiscopului ortodox de Târgovişte, care venise să-l întâmpine, iar gestul, care cumva a nedumerit, s-a repetat apoi la Palatul Patriarhiei, când Suveranul Pontif a sărutat medalionul de la gâtul Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul României.
(VA URMA)
Profesor, Vasile GOGONEA
