Fenomenul depopulării mediului rural din România este unul care poate fi privit şi analizat mai bine printr-o raportare la situaţii concrete, iar, cu acest prilej, vom evidenţia modul cum se manifestă acest fenomen îngrijorător într-una dintre comunele gorjene cele mai interesante şi mai dinamice ca ritm de dezvoltare, având la timona sa cel mai longeviv primar din din Gorj şi poate printre cei mai longevivi din ţară, domnul Emilian Cătănoiu, un gospodar desăvârşit şi un mare iubitor de sat şi de cultură! Din punct de vedere administrativ, COMUNA CĂPRENI este alcătuită din satele: Aluniş, Brăteşti, Bulbuceni, Căpreni (reşedinţa), Cetatea, Cornetu, Dealu Spirei şi Satu Nou. Este situată în sud-estul Gorjului, pe valea râului Amaradia, în zona considerată colinară, o zonă de trecere spre câmpie, cu un relief constituit şi din culmi care despart satele componente și teritoriul administrativ al comunei Căpreni de alte comune învecinate.
Unele documente istorice fac referiri la existenţa satelor în această zonă cu mult înainte!
Putem spune că prin aşezarea sa geografică, teritoriul comunei Căpreni este situat pe un podiș piemontan străbătut de unele văi paralele, zona având un climat blând, cu veri ploioase şi cu temperaturi medii în care apar unele influențe ale păturilor de aer ceva mai rece care vin de la nord înspre sud. Agricultura din comună se raportează la o suprafaţă de aproximativ 1331,5 ha teren arabil, practicată de către mici fermieri, ca urmare a aplicării legilor fondului funciar, prin cultivarea cerealelor și a plantelor furajere. Creşterea animalelor este o activitate cu adânci rădăcini în trecutul localităţii, constituind un domeniu care valorifică potenţialul floristic al păşunilor în suprafaţă de 1.117 ha, ca şi o mare parte din produsele agricole necesare. Se pare că apicultura a fost odinioară şi pe alocuri mai este o ocupaţie de bază a unor locuitori pasionaţi şi foarte interesaţi, deţinători a peste 1000 de familii de albine care reprezintă baza meliferă a comunei, având ca sursă păduri de salcâm, de tei şi plante din flora spontană. În comună există un Centru de sănătate care arondează următoarele comune: Dănciulești, Hurezani, Căpreni, Cruşeţ şi Stejari. În comună, de o bună bucată de vreme, se desfăşoară şi activităţi de morărit și de confecționat bolțari, unele activități de comerț, legate de desfacerea produselor alimentare și a produselor nealimentare, a materialelor de construcții și a unor produse farmaceutice. Cu ani în urmă, pe aceste meleaguri s-au efectuat şi descoperiri arheologice care arată că pe teritoriul comunei au locuit oameni încă din perioada dacică şi daco-romană, dacă nu chiar cu mult înainte de vremea geto-dacilor. Unele documente istorice fac referiri la existenţa satelor în această zonă cu mult înainte de secolul al XV-lea, existând condiţii naturale şi economice care s-au dovedit întotdeauna favorabile vieţii şi activităţii oamenilor vremii. După cum se deduce din înscrisuri mai vechi şi din documente oficiale, între anul 1835 şi până la începutul secolului al XX-lea, prin sporul natural, populaţia localităţii s-a înmulţit cu peste 30%, ajungându-se în scurtă vreme la o densitate medie care a fost apreciată ca fiind între 80 şi 100 de locuitori pe km pătrat. Se pare că în secolul al XX-lea s-a înregistrat un ritm de creştere a populaţiei mult mai lent faţă de cel din secolul al XIX-lea, fapt care se explică prin migrarea unei părţi a populaţiei spre anumite zone industriale din ţară. După anul 1912 şi până în anul 1965, creşterea numărului locuitorilor a fost în legătură cu elementele specifice ale dezvoltării social-economice, pentru că în anul 1966, populaţia cu domiciliul stabil în comuna Căpreni se cifra la 2.150 de locuitori, iar în anul 1975 era de aproape 2.512 locuitori. Comparativ cu nivelul din anul 1975, faţă de anul 
1966, se înregistrează o creştere demografică de 11%, un lucru important care plasează comuna Căpreni în dinamica unei creşteri demografice substanţiale la nivel de ţară la vremea respectivă. În aceeaşi perioadă s-a produs o creştere mai pronunţată a numărului locuitorilor bărbaţi, deci, de sex masculin, iar dinamica diferenţiată a ponderii locuitorilor pe sexe a dus la modificarea structurii populaţiei, cu substanţiale şi semnificative schimbări în raport cu situaţia consemnată la recensământul efectuat în data de 15 martie 1966. În acest fel, în anul 1966, populaţia feminină care deţinea 58% din totalul populaţiei, în anul 1975 era în jur de 52,5%, pe când populaţia de sex masculin cunoştea o creştere evidentă de la 42% în anul 1966 la 47,5% în anul 1975. În perioada respectivă s-a constatat că un echilibru relativ care era diferenţiat pe sexe, nu reprezenta efectul unor măsuri ale decidenţilor pentru a dirija mişcarea naturală sau pendularea migratorie a populaţiei, ci, constituia rezultatul unei evoluţii naturale, concretizată prin mariajul femeilor care aveau bărbaţii cu domiciliul în afara localităţii, în cadrul unui proces facilitat de evoluţia economică accelerată.
Populaţia a scăzut de la 2810 locuitori în anul 1992, la 2011 persoane în 2020
Pe baza datelor recensământului din anul 2011, populaţia comunei Căpreni se cifra la 2.233 de locuitori, deci, un rezultat în scădere faţă de cel înregistrat la recensământul din anul 2002, când fuseseră consemnaţi 2.563 de locuitori, iar dintre aceştia, 97,93% sunt români, iar pentru 1,98% dintre locuitori, nu este cunoscută apartenenţa etnică. Sub aspect confesional, marea majoritate a locuitorilor s-au declarat ortodocşi, aproape 97,52%. Pentru 1,98% din populație, apartenența confesională nu este cunoscută. Din documentele oficiale se reţine faptul că în comună se află 893 de familii ale populaţiei şi 1.249 de locuinţe. În cele ce urmează, subliniem faptul că după 1991, se constată o scădere, de la un an la altul, a numărului populaţiei localităţii, ceea ce confirmă ipoteza privitoare la depopularea mediului rural din Gorj, deci, şi a comunei Căpreni, unde populaţia a scăzut de la 2810 locuitori în anul 1992, la 2233 persoane în 2011 şi la 2042 persoane la 1 ianuarie 2018, în cadrul unui proces care s-a accentuat şi se continuă şi astăzi! Analiza statistică permite constatarea faptului că în ultimii douăzeci şi cinci de ani, comuna Căpreni s-a depopulat apreciabil, cu aproape 800 de locuitori, de la 2805 locuitori în anul 1992 la 2526 locuitori în anul 2002, iar în ultimul deceniu, cu aproape 300 de persoane, în medie, cu aproximativ 33 de persoane anual, între 2015-2017, în pofida faptului că şi în această comună, ca şi în celelalte două, Bustuchin şi Hurezani, de pe Valea Amaradiei, pe care le-am supus analizei, încă se desfăşoară activităţi economice importante în domeniul extracţiei petrolului. În final, să spunem că factorii care influențează dinamica populației sunt speranța de viață, rata fertilității, urbanizarea și migrația, iar, declinul mediului rural este un proces inevitabil, generat de tranziția societății umane de la economia agrară la cea urban-industrială, apoi la cea bazată pe cunoaștere, în general cu beneficii nu întotdeauna pozitive. România însă este un caz aparte în care depopularea rurală nu are loc în favoarea urbanizării interne, ci a migrației internaționale, mai ales că în Europa se estimează că unele țări vor pierde chiar și peste 15% din populație până în 2050, iar România este una din ele! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA
