Aşa cum este scris în Biblie: Romani 6:23: «Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Iisus Hristos, Domnul nostru», acest lucru înseamnă că iadul nu a fost creat pentru oamenii necredincioși, păcătoși, ci, era pregătit pentru diavol și îngerii căzuți. Iisus Hristos însuși a spus acest lucru în Matei 25:41: «Apoi va zice celor de la stânga lui – „Plecați de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, pregătit diavolului și îngerilor lui”. Deci, în Matei 25:41 se spune că Iadul este pregătit pentru diavolul și îngerii lui, şi acesta a fost scopul original al Iadului. Apoi se ridică întrebarea: Dacă iadul a fost creat pentru diavol și îngerii căzuți, atunci, de ce nu numai diavolul și îngerii căzuți, ci și poporul ajunge în iad? Pentru a răspunde la această întrebare, este necesar să aflăm, care dintre oamenii vor merge în Iad. Se ştie că Mântuitorul S-a pogorât la iad și a adresat mesajul mântuirii sufletelor celor răposaţi de la Adam şi până atunci, „duhurilor ţinute în închisoare” (I Petru 3, 19). Hristos a dus vestea cea bună către toate sufletele, de la Adam până la venirea Domnului, deci nu numai la cei din Vechiul Testament, care au trăit conform Voii lui Dumnezeu, ci şi la cei dintre neamuri sau la păgâni (Matei 8, 10). Domnul s-a coborât la iad cu sufletul, ca să binevestească şi acolo împlinirea profeţiilor mesianice, începutul prăbuşirii puterii diavolului şi a morţii (Efeseni 4, 9; I Pt. 3, 18-20; 4, 6), şi ca să se arate şi acelora care n-au crezut în venirea Lui şi L-au respins. Făcând referire la omorârea morții și la zdrobirea puterii iadului, condacul din Sfânta și marea Duminică a Paștilor, compus de Sfântul Ioan Damaschin glăsuiește atât de frumos despre acest adevăr: «De Te-ai și pogorât în mormânt, Cela ce ești fără de moarte, dar puterea iadului ai zdrobit și ai înviat ca un biruitor, Hristoase Dumnezeule, zicând femeilormironosițe: Bucurați-vă! Și Apostolilor pace dăruindu-le, Cela ce dai celorcăzuți ridicare” (Penticostar, Condacul, glasul al VIII-lea, Utrenia din Duminica Învierii). Chiar dacă toți – drepţi şi păcătoşi – au luat cunoştinţă de venirea şi de opera Lui răscumpărătoare, precum și de propovăduirea Lui acolo, n-au putut beneficia toţi de ea, ci numai cei drepţi. Referința Evangheliei despre drepți nu se mărginește, aşadar, numai la cei din Vechiul Testament, care au trăit conform voii lui Dumnezeu, căci Hristos Domnul extinde sfera dreptății la drepții din întreaga lume, deci și la cei dintre neamuri, sau păgâni, care deși n-au lege, din fire fac ale Legii (Romani 2, 14). Aceştia, chiar dacă nu L-au cunoscut pe Dumnezeu şi n-au auzit de Mesia, au cultivat însă virtuţile naturale: credincioșia, dreptatea, înțelepciunea, curajul sau bărbăția, cumpătarea sau înfrânarea, mila, curăția inimii şi altele! Precum prin venirea Sa în trup Hristos a vorbit cu cei de pe pământ și cei ce au crezut s-au folosit, tot astfel și prin pogorârea la iad, El a slobozit din legăturile morții numai pe cei ce L-ar fi cunoscut și ar fi crezut în El. Căci sufletele care au trăit în idolatrie și în neîngăduite desfrâuri, ca și cum ar fi fost orbite de poftele lor trupești, nu puteau privi spre strălucirea arătării Lui. De aceea nu puteau să recunoască în chip real pe Cel care i-a eliberat pe toți cei drepți, căci Domnul a propovăduit iubirea de oameni, dar arătând și dreptatea. Prin urmare, Hristos coboară la Iad ca un Împărat, ca un biruitor, vesteşte victoria morţii şi a diavolului şi îi eliberează de acolo pe cei drepţi:
,,Spune oamenilor că iadul este real, că iadul există”!
-V.G: Doamne, Te-aş ruga să dialogăm, astăzi, despre iadul din cer şi despre iadul de pe pământ, dacă binevoieşti!
-IISUS: Fiule, din tinereţele tale ai ales învăţătura şi până la cărunteţele tale, vei afla înţelepciunea. Precum cel ce ară şi seamănă, apropie-te de ea şi aşteaptă rodurile ei cele bune”! (Sirah, 6,17-18).
-V.G: Mântuitorule, mă tem pentru ceea ce se întâmplă în vremurile acestea în lume, pentru că sunt mijloace de manipulare prin care se induce frica în sufletul oamenilor, mai ales frica de iadul de pe pământ!
-IISUS: „Dar Eu m-am rugat pentru tine ca să nu scadă credinţa ta” (Luca 22, 32).
-V.G: Mulţumesc, Doamne, Slavă Ţie! Prin urmare, ce trebuie să facem, noi, oamenii, în condiţiile acestea?
-IISUS: „Mărturisiţi-vă păcatele unul altuia şi rugaţi-vă unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea dreptului în lucrarea ei”! (Iacov 5, 16).
-V.G: Doamne, ce se întâmplă cu viaţa noastră? Iată, acum cad în genunchi înaintea Ta şi te rog, ajută-mă să înţeleg!
-IISUS: Nu te teme fiule, pentru că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău! Am venit aici ca să-ţi arăt ceea ce ţi-am promis! Scoală-te, că sunt Iehova, Care te ţine cu mâna dreaptă şi îţi spun, nu te teme, te voi ajuta!
-V.G: Doamne, când îţi aud vocea, frica mă părăseşte şi nu mai mă sperii! Iată, îngerii mi-au deschis un drum înaintea Ta şi văd o lumină puternică şi strălucitoare! Simt în suflet pacea!
-IISUS: Pace, ţie, fiule!
-V.G: Doamne, ai părul de aur strălucitor şi ai o haină albă, cu o panglică roşie care trece peste pieptul Tău, pe care scrie: «Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor». Ai această încălţăminte de aur strălucitor! Ce se întâmplă, vrei să mă iei cu tine?
-IISUS: Am de gând să-ţi arăt iadul, aşa că te vei întoarce şi le vei spune oamenilor că iadul este real, că iadul există! Şi, de asemenea, îţi voi arăta Slava mea! Îţi voi arăta, pentru a spune poporului meu să fie pregătit, pentru că Slava mea este reală şi Eu sunt real! Fiule, nu te teme!
-V.G: Nu mă tem, Doamne, că sunt cu Tine, dar, eu vreau să merg numai pentru o zi dumnezeiască, numai în raiul din cer, nu în iad, pentru că am auzit că iadul e oribil!
-IISUS: Fiule, eu voi fi cu tine şi nu te voi lăsa în acel loc, dar, trebuie să-ţi arăt locul acela, pentru că sunt mulţi care nu ştiu că iadul există! De aceea, ei nu au nici o teamă! Ei cred că iadul este o glumă şi mulţi nu ştiu despre el! De aceea, trebuie să-ţi arăt locul, pentru că există mai mulţi care pier, decât cei care intră în Slava mea!
,,Ei cred că iadul este o glumă şi mulţi nu ştiu despre el”!
-V.G: Doamne, văd că Îţi curg lacrimi pe hainele Tale, de ce plângi?
-IISUS: Deoarece există mai mulţi care pier şi eu îţi voi arăta acest lucru, astfel că vei merge şi vei spune adevărul, ca astfel, ei să nu mai ajungă în acel loc!
-V.G: Doamne, în ultima vreme, pământul se cutremură tot mai mult şi se despică, unde apare o groapă foarte întunecată! Doamne, nu vreau să merg în acel loc!
-IISUS: Fiule, nu te teme, Eu sunt cu tine!
-V.G: Doamne, m-ai adus aici şi e atâta întuneric în groapa iadului ceresc, în care se aud mulţime de voci! Doamne, ce este aici? Eu, nu vreau să merg în locul acesta!
-IISUS: Ceea ce vezi, e doar un tunel către iad! E necesar pentru tine, ca să vezi locul acesta!
-V.G: Dar, de ce, Doamne, de ce?
-IISUS: Ca să spui adevărul omenirii! Pentru că omenirea piere! Mulţi sunt pierduţi şi puţini intră în Împărăţia Mea!
-V.G: Doamne, acesta pare a fi un abis plin de flăcări!
-IISUS: Fiule, îţi dau acest caiet cu foi albe de hârtie! Uite, ia creionul acesta, ca să scrii pentru oameni şi pentru ziar, tot ceea ce îţi voi arăta, tot ceea ce vei auzi şi tot ceea ce vei vedea în viitor! Să scrii totul în timp cei vei observa şi vei vedea aceste lucruri!
-V.G: Doamne, am să scriu, dar, deja am văzut prea multe suflete chinuite în flăcările acestea foarte mari! Am să spun la toţi oamenii pe care îi cunosc, care mă iubesc sau care nu mă iubesc, despre faptul că iadul există, că este real, dar, scoate-mă de aici!
-IISUS: Fiule, noi n-am intrat în locul acela pe care îl numesc unii blestemul iadului, încă, nu ţi-am arătat mare lucru! Tu, deja, vrei să te scot de aici?
-V.G: Da, Doamne, te rog să mă scoţi de aici!
-IISUS: Să ştii că te-am adus la mine, pentru că tu trebuie să vezi asta! (VA URMA)
Profesor dr. Vasile GOGONEA