HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
În prima parte, am precizat faptul că sâmbătă, 11 iunie 2022, în comuna Turburea din judeţul Gorj, cu prilejul organizării celei de 16-a ediţii a Congresului Tinerilor Creştini Ortodocşi din Oltenia, cu participarea şi cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitul Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, după oficierea Sfintei Liturghii la Biserica Parohială de la Poiana, în cadrul căreia diaconul Catrinoiu Mircea Constantin a fost hirotonit preot în Parohia Ştefăneşti, filia Cojani, din judeţul Gorj, coloana impresionantă şi plină de voioşie a pornit în procesiune solemnă către locul binecuvântat unde s-a pus piatra de temelie şi Crucea altarului Bisericii viitoarei Mănăstiri cu hramurile: «Naşterea Maicii Domnului», «Sfântul Ioan Evanghelistul» şi «Sfânta Mare Muc. Tecla», iar, la sfârşitul ceremoniei, asociată cu minunatele cântări armonioase ale Corului Catedralei Mitropolitane «Sf. Mare Mucenic Dimitrie» din Craiova dirijat de către prof. dr. Victor Şapcă, Întâstătătorul vieţii eclesiale din ţinuturile Olteniei, Înaltpreasfinţitul Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei a început prin a vorbi despre frumuseţea locului în care va fi înălţată viitoarea mănăstire, pentru că numai pronia divină, deci:
,,O construcţie nu se face numai cu mâna şi cu mistria; mai ales o biserică se face cu multă rugăciune”!
,,Dumnezeu a făcut ca prin noi, cei de astăzi, să renaştem din nou şi să reactualizăm acele vremuri pe care înaintaşii noştri le-au dorit să fie spre folosul nostru! Aici, am dorit şi dorim în continuare o mănăstire, de aceea, să ne rugăm cu toţi Maicii Domnului, Sfântului Evanghelist Ioan şi Sfintei Mari Muceniţe întocmai cu apostolii, Tecla, ca să ducem la bun sfârşit acest plan al nostru. E adevărat că uneori timpul parcă este prea «fugace», că nu săvârşim prea multe lucruri în spaţiul acesta pe care Dumnezeu ni l-a dat, dar, de multe ori, ne gândim că avem nevoie de rugăciune! O construcţie nu se face numai cu mâna şi cu mistria; mai ales o biserică se face cu multă rugăciune! Pentru ca îngerii Lui Dumnezeu să se unească şi să zidească împreună cu noi sufletele noastre, noi trebuie să ne rugăm! Mai trebuie să ştim că o biserică şi-o mănăstire au nevoie de rugăciune pentru că nu numai oamenii sunt potrivnici, cât mai de seamă diavolii! Aceia nu vor să vadă biserici construite, ci, doar ceea ce le place lor: cârciumi, locuri de destrăbălare! Dar, noi, care avem această chemare a lui Dumnezeu şi râvnă sufletească, trebuie să stăruim în rugăciune, aşa cum ne învaţă Mântuitorul Hristos! Să stăruim şi să veghem pentru ca atunci când va veni ca să ceară «socoteală» de la noi, să primim răsplata cuvenită! Prin urmare, aici ne-am adunat ca să stăm pe «bătătura» unei noi mănăstiri! Uitaţi, unde staţi dumneavoastră, va fi curtea mănăstirii! Aveţi acolo macheta mănăstirii, arhitecţii noştri de la Bucureşti, deja se silesc să facă tot ceea ce trebuie, domnul Mădălin, care este aici cu noi, care s-a străduit financiar ca să ne ajute să pornim biserica, mai sunt şi alţi oameni care vin, iar, constructorul, am vorbit cu domnul primar şi ne-am şi orientat la un om serios care a zidit multe biserici şi avem încredere că ne va ajuta! Domnul Stătică îl cheamă! Aşadar, să vă ajute Dumnezeu, să ne ajute pe toţi ca fiecare să se roage şi să ne rugăm aici, să o ridicăm cât mai repede şi să venim aici să ne «îndestulăm» sufleteşte de această binecuvântare a Lui Dumnezeu! Facă Bunul Dumnezeu ca întrunirea noastră să devină perpetuă, adică, să devină veşnică (sic!!!), această întrunire din sâmbăta dinaintea Rusaliilor, când facem amintire de moşii şi strămoşii noştri. Că la piatra de temelie a acestei biserici se va aşeza pomenirea tuturor înaintaşilor noştri şi la sfinţirea sfintei mese când se vor pune acolo numele tuturor, pentru ca ei să se bucure cu noi în Împărăţia cerurilor! Dumnezeu să ne ajute şi să împlinească cererea noastră! AMIN”! În felul acesta, Înaltul Ierarh al Olteniei strămoşeşti a pus în evidenţă pecetea însemnată a personalităţii sale şi autentica expresie a trăirii sale în Hristos, conştient fiind că nimic nu poate face, fără să se adâncească în rugăciune, mai ales că ascultarea faţă de Hristos izvorăşte din smerenie, care este sarea virtuţilor, cum spune Sfântul Isaac Sirul. Arhieria sa demonstrează că prin vieţuire şi prin ascultare întru zidire de biserici, se arată a fi un ierarh care îşi cultivă virtuţile sub mitra smereniei, răscumpărându-şi fiecare clipă a vieţii prin creaţie şi prin sfinţirea lăcaşelor de cult din Oltenia!
,,În locul acesta, ne-am gândit să facem un Centru Internaţional pentru Tineret”!
În cele din urmă, coloana de participanţi la sărbătoare s-a îndreptat spre Castelul Roşianu, acolo unde Înaltpreasfinţitul Părinte, acad. dr. IRINEU, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei le-a vorbit celor prezenţi despre menirea rugăciunii în viaţa credincioşilor, pentru a ne reaminti fiecare de cei care în perioada crizei pandemice s-au petrecut în lumea de dincolo, de aceea, trebuie ca noi toţi: ,,Să-I fim recunoscători Bunului Dumnezeu că ne-a mai dat zile ca să ne vedem unii cu alţii! În locul acesta, ne-am gândit să facem un Centru Internaţional pentru Tineret! Anii trecuţi, au venit oameni care sunt specializaţi în problemele tineretului, din Franţa şi din alte ţări şi au salutat cu încredere şi bucurie că în ţara noastră avem ocazia ca să ne întâlnim pe acest platou, să ne vedem unii cu alţii şi să desfăşurăm activităţi adecvate, cum am văzut pe aceşti copii şi dansatori de la Moţăţei, judeţul Dolj, conduşi de către Părintele Glăvan. Bucuria aceasta va dăinui în memoria noastră, a dumneavoastră în special, pentru a rămâne de aici înainte ca o frumoasă amintire! Vreau să spun ceva pentru cei care încă nu aţi fost aici, pentru că în jurul acestui castel, al lui Roşianu, aşa se numeşte el, un boier Roşianu, iar, noi am cunoscut o urmaşă de-a lui din familia Vârvorenilor! Deci, aici, în jurul acestui castel, ne-am gândit împreună cu domnul Primar Ion Bîrcă şi am stabilit ca să restaurăm această clădire, ca să reparăm acest trecut istoric, pentru că face parte din patrimoniul istoric şi cultural! Ne-am unit în gând şi-n simţire şi iată că acest castel, nu este încă, restaurat, dar, sperăm ca în curând să-l refacem, ca să ridicăm împrejur multe clădiri pentru tineret, pentru că este proiectat un mare centru pentru conferinţe. De aceea, am pus mănăstirea mai sus, ca de acolo, părinţii rugători sau maicile să vegheze cu acea rugăciune smerită care să ocrotească acest centru! Sperăm ca gândirea noastră să nu fie utopică, ci, una practică, iar, pentru toate acestea, avem convingerea că Dumnezeu este Cel care va împlini gândul nostru, pentru că 
El este Cel care ne-a îndemnat să facem acest lucru! Sperăm că se vor dezvolta şi vor creşte pe mai departe şi mănăstirea şi centrul acesta, pentru că şi prezentarea artistică se va face într-un amfiteatru care va fi ridicat chiar aici la intrare, ca un amfiteatru roman, pentru ca oamenii, ca tinerii, copiii, să poată să-şi desfăşoare activitatea în timpul zile, dar, şi în timpul serii. Bineînţeles, că la mănăstirea pe care noi astăzi am «marcat-o», pentru că s-a pus Sfânta Cruce şi se lucrează la proiect, sunt convins că vom reuşi, împreună cu prietenul nostru, Mădălin, ca şi cu alţi oameni de bine, domnul preşedinte al Consiliului judeţean, pentru că niciodată nu s-a zidit o biserică din blocuri monolite, ci, cărămidă cu cărămidă, pentru că întotdeauna rugăciunea trebuie să fie însoţită cu zidirea! Pot spune că întotdeauna ne-a încurajat vioiciunea domnului primar, pentru că de ani buni de zile de când colaborăm, l-am simţit activ şi niciodată nu ne-am lăsat mai prejos şi am pus întotdeauna inima la proiectele acestea! M-am rugat întotdeauna ca Bunul Dumnezeu să ne întărească şi să ne ajute, pentru că aşa cum Sf. Ap. Pavel a mers în misiune la Roma, iar, pe când eşuase cu corabia pe lângă Insula Malta şi a fost ajutat împreună cu alţi slujitori ai săi ca să scape din naufragiu, o viperă l-a muşcat de mână şi toţi au crezut că este condamnat de către Dumnezeu, fiindcă nu poate să fie decât un om cu păcate grele, ca să fie muşcat de o viperă după ce a scăpat din naufragiu! Şi cum toţi aşteptau ca el să moară, să se umfle de muşcătura viperei, fiindcă veninul viperei este cel mai periculos şi mai nociv, dar, el era liniştit şi fără teamă! Oamenii au crezut atunci că acesta era un zeu, cu puteri divine, pentru că oamenii de atunci erau închinători la zei! Dar, Sf. Ap. Pavel s-a folosit de acest moment şi Dumnezeu l-a ajutat ca el, care trebuia să moară de veninul viperei, să-i vindece pe oameni de veninul şarpelui-diavol, pentru a-i converti la credinţa creştină! Noi sperăm ca acesta să fie un loc al binecuvântării, pentru a privi mai departe spre orizont! Când privim ceva mai departe, să-L simţim mai aproape de noi pe Dumnezeu! Sperăm ca în rugăciunile voastre, dragi copii, care sunteţi curaţi sufleteşte, Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului să ne ajute să zidim mănăstirea, şi sunt convins că rugăciunea voastră şi sfânta cruce pe care o faceţi, să fie spre ajutorul nostru, ca să realizăm Centrul acesta Internaţional şi mănăstirea pe care am temeluit-o astăzi cu cei trei protectori: Maica Domnului care este protectoarea noastră a tuturor, a întregului neam românesc şi creştinesc, apoi, Sfântul Ioan Evanghelistul, pentru că este protectorul tinerilor şi mereu lângă Mântuitorul Hristos, permanent numit «cel iubit», iar, Sfânta Muceniţă Tecla, cea întocmai cu apostolii, o sfântă cu o viaţă deosebită, care a fost şi este în continuare un model pentru toţi creştinii. Am avut ocazia să mă închin la sfintele ei moaşte în Siria, o localitate considerată a fi singurul loc din lume în care se vorbeşte limba aramaică, limba Mântuitorului Iisus Hristos! În ciuda războiului, locul a rămas intact, de aceea, Sfânta Tecla este protectoarea tinerelor, aşa cum Sf. Ioan Evanghelistul este protector al tinerilor, iar, Maica Domnului este protectoarea tuturor! Aceasta, pentru ca voi toţi, cei care veţi veni aici, să aveţi sfântul protector al tinereţilor voastre! Pentru aceasta, la îndemnul Stareţului Irineu din Transilvania, am plecat de la hramul «Naşterea Maicii Domnului», am adăugat hramul «Sf. Ioan Evanghelistul», pentru că îl aveam de mai multă vreme în minte şi apoi, Sfânta Tecla, pentru că ar întregi această preamărire a lui Dumnezeu, iar, toţi să fie protejaţi şi uniţi în Domnul! Mulţumim Lui Dumnezeu, mulţumim tuturor factorilor de bine, tuturor celor care ne ajută şi ne vor ajuta în continuare, Amin”! În final, după cuvântul Mitropolitului Olteniei, am remarcat câteva cuvinte ale Prefectului Marcel Iacobescu, care a subliniat faptul că: ,,Înaltul a spus multe cuvinte frumoase şi de folos, a făcut multe îndemnuri, iar, ca reprezentant al Guvernului în teritoriu, pot să-i promit domnului preşedinte al Consiliului judeţean, care «a ridicat mingea la fileu», că o să aibă toată susţinerea noastră şi o să contribuim, atât cât putem, la reabilitarea acestui castel, iar, acest edificiu al mănăstirii, acest lăcaş de cult să fie ridicat cât mai repede”, a spus foarte pe scurt prefectul Gorjului! În încheierea manifestării de la Turburea, au fost premiaţi tinerii membri ai grupurilor parohiale din Oltenia care s-au afirmat prin desfăşurarea de proiecte şi activităţi cultural-educative şi sociale, la care s-a adăugat şi festivitatea de premiere a participanţilor la olimpiadele naţionale ale disciplinelor: «Religie», «Cultură şi spiritualitate», cu menţiunea că în timpul desfăşurării manifestării, grupurile parohiale de tineri au oferit momente artistice pline de substanţă şi au transmis mesaje de bucurie şi de credinţă participanţilor şi tinerilor creştini ortodocşi de pretutindeni!
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA
