Educaţia…şi Lecţia de viaţă! – Adâncirea crizei demografice a societăţii româneşti – ,,În România sunt mai multe cartele SIM active decât populaţia ţării”!

HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
O serie de cifre statistice demonstrtează că în anul 2017, populaţia ţării noastre a scăzut cu mai mult de 110.000 de locuitori, acest lucru reprezentând cea mai severă depopulare din Uniunea Europeană, cu puţin în urma Italiei. Totodată, se remarcă faptul că reducerea natalităţii şi emigrarea în alte ţări a populaţiei apte de muncă marchează cauzele de căpătâi ale unei depopulări evidente care se accentuează alarmant şi distructiv pentru economia naţională a României în tranziţie post-pandemică. Potrivit previziunilor, până în apropiere de anul 2050, populaţia rezidentă a ţării va fi de numai 16 milioane de locuitori, neluând în calcul fluxul migratoriu impresionant şi care nu poate fi ţinut sub un strict control. De aceea, se apreciază că vom asista la o fază accentuată a depopulării, astfel încât la un singur lucrător care părăseşte ţara pentru căutarea unui loc de muncă în altă ţară, economia României va pierde peste 6.000 de euro anual pe cap de muncitor salariat, având în vedere un salariu mediu brut foarte modest de numai 500 de euro pe fiecare lună. Luând în calcul şi privind cu atenţie numărul total de 184.000 de cetăţeni români care au emigrat în anul 2017, se apreciază că deficitul economiei naţionale se cifrează la 1,1 miliarde euro, doar din cuantumul salariilor emigranţilor, având în atenţie un calcul care priveşte volumul total al forţei de muncă aflată în afara hotarelor ţăii, deoarece o asemenea referire se face în mod expres la pierderea valorosului capital uman de înaltă calificare, implicat într-un domeniu cheie cum ar fi tehnologia informatică, apoi, costurile foarte ridicate care privesc numărul mare de specialişti de elită din sectoare ale ingineriei de vârf sau renumiţii creatorii de softuri!

,,România nu e nici pe departe un paradis. Aproape jumătate din populaţie e săracă, iar unul din trei oameni nu-şi poate plăti facturile” (Patrick Hill)
Pe de altă parte, se estimează că nu peste multă vreme, în jurul anului 2030, ţara noastră va avea aproape 6,3 milioane de persoane pensionate, ceea ce ar constitui aproape 31% din totalul populaţiei ţării, în timp ce raportul calculat dintre numărul total al pensionarilor şi numărul persoanelor apte de muncă, incluzând cohorta demografică extrem de cuprinzătoare a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 20-64 ani, ar fi de 50 %, în comparaţie cu cele de 30 % din anul 2010! De fapt, inclusiv numărul de 6,3 milioane de persoane pensionate, va trebui luată în seamă cu o anumită circumspecţie, în condiţiile ritmului rapid al pensionării unor categorii socio-profesionale, dat fiind faptul că la numărul de 6,3 milioane de pensionari, câţi se estimează că vor fi în jurul anului 2030, se vor mai adăuga unele cuantumuri care se referă la beneficiarii pensiilor de urmaşi, pe de o parte, iar pe de altă parte, este vorba despre beneficiarii de pensii speciale din armată, poliţie, servicii speciale, reprezentanţii cultelor, ai justiţiei, ceea ce înseamnă că s-ar putea vorbi cam despre 7 milioane de pensionari, peste aproximativ zece ani. Cauzele depopulării României sunt multiple, dar, se apreciază, mai ales faptul că în timp ce din anul 1990 cauza principală a creşterii deficitului demografic o constituie migraţia externă, începând cu anul 2013 s-au schimbat unele lucruri şi chiar unele criterii de abordare, deoarece se constată o scădere demnă de luat în seamă a populaţiei rezidente a ţării. Populaţia României s-a redus cu 80.000 de persoane, în anul 2014, iar la acestea se adaugă 40.000 de persoane care au plecat într-un singur an peste hotare în căutare de lucru, acesta însemnând echivalentul a două oraşe de mărime mijlocie sau a 7-8 comune de mărime medie. Pentru că metaforele fac parte din conţinutul unui text care se doreşte a fi relevant, să mai spunem că România moare încet, dar sigur, deoarece, la jumătatea anului 2017, numărul persoanelor decedate a fost cu 4.671 mai mare decât cel al copiilor născuţi vii, evidenţiindu-se faptul că la sfârşitul lunii mai 2017, s-au născut 16.053 copii, aproximativ cu 3.600 nou-născuţi mai mulţi decât în aprilie 2017, iar numărul celor care au decedat în acelaşi interval de timp s-a cifrat la 20.724 persoane, chiar dacă au fost mai puţine cu aproximativ 105 cazuri faţă de aprilie 2017. Acest lucru trebuie consemnat, mai ales că numărul copiilor decedaţi la vârsta de sub un an s-a ridicat la 123 de cazuri, la sfârşitul lunii mai 2017, deci, ca într-o statistică a dispăruţilor fără urmă, se poate vorbi despre o creştere cu 15 cazuri faţă de luna aprilie 2017, ceea ce confirmă, cât se poate de clar, ipoteza noastră privitoare la procesul dramatic al scăderii populaţiei ţării.

Scăderea populaţiei României între anii 2002-2011
Populaţia stabilă înregistrată la recensământul din 2011 (număr de persoane) Cu cât a scăzut populaţia, în procente, de la rensămân
tul din 2002
ALBA 327.258 -14,5
ARAD 409.072 -11,4
ARGEŞ 591.363 – 9,4
BACĂU 583.590 -17,4
BIHOR 549.752 -8,4
BISTRIŢA- NĂSĂUD 277.861 -10,8
BOTOŞANI 398.932 -11,9
BRĂILA 304.925 -18,3
BRAŞOV 505.442 -14,2
BUZĂU 432.060 -12,9
CĂLĂRAŞI 286.107 -12,2
CARAŞ-SEVERIN 274.277 -17,7
CLUJ 659.370 -6,2
CONSTANŢA 630.679 -11,8
COVASNA 206.261 -7,2
DÂMBOVIŢA 501.996 -7,3
DOLJ 618.335 -15,8
GALAŢI 507.402 -18,1
GIURGIU 282.525 -14,9
GORJ 334.231 -13,7
HARGHITA 304.969 -6,5
HUNEDOARA 396.253 -18,4
IALOMIŢA 258.669 -12,8
IAŞI 723.563 -11,4
ILFOV 334.412 16,8
MARAMUREŞ 461.290 -9,6
MEHEDINŢI 254.570 -17,0
MUREŞ 531.380 -8,5
NEAMŢ 452.900 -18,3
OLT 415.530 -15,1
PRAHOVA 736.883 -11,3
SĂLAJ 217.895 -12,1
SATU-MARE 329.079 -10,4
SIBIU 375.992 -10,8
SUCEAVA 614.451 -10,7
TELEORMAN 411.566 -25,4
TIMIŞ 650.544 -4,0
TULCEA 201.468 -21,5
VÂLCEA 356.320 -14,0
VASLUI 375.151 -17,6
VRANCEA 323.080 -16,7
(I.N.S. Baza de date TEMPO – on line)

O serie de schimbări în structura populaţiei ţării noastre relevă cu pregnanţă amplificarea procesului complex de îmbătrânire demografică, un proces cu efecte negative considerabile în plan economic şi social. Privit într-o perspectivă mai îndelungată, acesta se repercutează mai mult asupra viitorului naţiunii, prin dependenţa economică sporită faţă de investitorii străini, pe fondul adâncirii unor dezechilibre majore în cadrul sistemelor curente de asigurări sociale. O caracteristică de bază pe care am subliniat-o anterior cu privire la numărul covârşitor de mare al populaţiei rurale, relevă într-un context actualizat şi o serie de consecinţe importante în diferite medii sociale defavorizate, acţionând asupra influenţării condiţiilor bunăstării copilului, în felul acesta ajungându-se chiar la situaţii frustrante ale condiţiilor de locuire şi la evidenţierea unor lipsuri materiale de bunuri elementare de subzistenţă, pe lângă accesul destul de limitat la serviciile sociale! Un adevărat fenomen considerat atipic îl reprezintă numărul destul de mare al naşterilor în rândul fetelor adolescente şi al tinerelor aflate pe băncile şcolii, deoarece s-a observant că un copil din zece este născut de către o mamă cu vârsta de până la 20 de ani. În strânsă legătură cu acest aspect, se mai remarcă o rată ridicată a avorturilor, astfel că, până în anul 2003, numărul avorturilor l-a depăşit simţitor pe cel al naşterilor. În condiţiile în care rata avorturilor se menţine destul de ridicată, cu 52,7 cazuri care se raportează la 100 de naşterii vii, numărul acestora a scăzut de circa şapte ori în ultimele două decenii, între 2000-2019. Cu siguranţă, aceste situaţii des întâlnite demonstrează o planificare familială insuficient fundamentată sau chiar primitivă, legată de lipsa educaţiei în general, a tinerelor adolescente, în special! În loc de concluzia care se impune, constatăm că după un declin etalat pe parcursul ultimelor trei decenii vedem o deteriorare ireparabilă a structurii pe vârste a populației ţării, calea redresării fiind incertă ca să nu mai vorbim despre lipsa măsurilor şi a observaţiilor în care generațiile se înlocuiesc în România. Desigur, dacă declinul demografic îl determinăm față de începutul anului 2018, depopularea țării este și mai gravă, după unele statistici ar fi de 25, 21 și 18 la sută. Contribuția majoră la declin revine în toate variantele scăderii naturale a populației prin menținerea fertilității la 1,5 – 1,6 copii la o femeie fertilă, nivel oarecum inferior celui care asigură înlocuirea în timp a generațiilor! Dar, ceea ce surprindem sunt numai nişte secvențe din conturarea descendenței generațiilor și doar descendența finală, care este atinsă la vârsta de 50 de ani, reflectă evoluția în timp a populației, mai ales că datele și aprecierile puse la dispoziţia publicului larg pot oferi cititorului repere pentru o mai corectă înțelegere a complexității la care a ajuns situația demografică a țării în ultimii ani! (VA URMA)
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor dr. Vasile GOGONEA