-VG: Înaltpreasfinţia Voastră, cu mult respect, v-aş ruga să continuăm discuţia despre «GORJEANUL» nostru de suflet, la cei 100 de ani de la apariţia sa minunată!
-ÎPS Irineu: Ziarul a apărut şi a prezentat secvenţe din viaţa socială, din viaţa contemporană în care oamenii trăiau! Prin urmare, tot ceea ce oamenii au simţit nevoia să spună, s-a scris în ziar, şi articolele din ziar au devenit nu numai o informare «periferică» sau de suprafaţă, ci, au devenit o colecţie de vieţi!
-VG: Şi pentru că au fost în decursul veacului, mulţi oameni de calitate care au trudit în redacţia acestui ziar!
-ÎPS Irineu: Mulţi dintre cei care au scris au fost oameni cu multă cugetare, cu multă competenţă, au transmis din experienţa lor, prin cuvinte frumoase din care să se înveţe ceva!
-VG: Aveţi şi amintiri frumoase care se poate spune că v-au inspirat întotdeauna scrisul?
-ÎPS Irineu: Eram în Franţa, unde citeam ziarele, nu neapărat ca să aflu ştirile de acolo, ci, mai degrabă, mă interesau multe expresii, multe cuvinte, multe neologisme şi aşa mai departe, pe care le învăţam, şi după aceea, mi le însuşeam prin vocabular, nu pentru ca să devin un jurnalist sau pentru cultură jurnalistică, ci, mai mult, ca să poţi să gândeşti, deci, ca să «îmbraci» ideea cu o «haină» frumoasă!
-VG: Această «haină» frumoasă, cum o numiţi Arhieria Voastră, această vestimentaţie morală a decenţei, cam lasă de dorit în zilele noastre!
-ÎPS Irineu: Acest lucru este în plan profesional o datorie, ca jurnalistul să nu folosească niciodată cuvinte urâte, vulgare, expresii hilare, deci, jurnalistul să fie un om consecvent, un om responsabil, pentru că un om responsabil nu scrie orice, deci, trebuie să-ţi păstrezi întotdeauna dimensiunea!
,,Este important cum scrii, pentru că trebuie să te gândeşti întotdeauna că această «pastilă», spusă în limbaj jurnalistic, este ca o «mâncare»”!
-VG: Mai ales în perioada aceasta a Postului Mare, devine foarte important modul cum scrii, dar, capătă o importanţă deosebită subiectul pe care îl abordezi, chiar şi tema pe care o propui cititorului, în funcţie de aşteptările sale!
-ÎPS Irineu: Este important cum scrii, pentru că trebuie să te gândeşti întotdeauna că această «pastilă», spusă în limbaj jurnalistic, este ca o «mâncare», iar, dacă mâncarea nu are gust, nu are nici efectul scontat, nu are succesul aşteptat! Pentru că, ce doreşti, de fapt, ca jurnalist? Doreşti ca să informezi şi să construieşti?
-VG: De bună seamă că jurnalistul, ca şi jurnalul, desigur, trebuie să se plieze pe problemele «la zi», cum se spune, acelea care sunt legate de preocupările oamenilor şi chiar de interesul pe care aceştia îl manifestă faţă de actul de cultură, faţă de evenimentul care a fost în atenţia autorităţilor competente!
-ÎPS Irineu: Iar, dacă a fost un simpozion, l-a mediatizat, l-a pus în evidenţă, pentru că şi dumneavoastră, aţi făcut foarte mult, pentru că din cei 100 de ani ai ziarului, aproape cincizeci de ani i-aţi făcut şi dumneavoastră, pentru că v-aţi identifcat cu ziarul acesta jumătate din viaţa dumneavoastră, aici a fost «casa» dumneavoastră, cunoaşteţi toate camerele din această «casă», cunoaşteţi toate spaţiile care sunt frumoase sau mai puţin frumoase, mai puţin luminoase, iar, acesta este un lucru excepţional, şi bănuiesc, deci…
-VG: Vă rog mult, nu cred că merit asemenea aprecieri, mai ales că am destule persoane care mă invidiază, iar, ceea ce fac prin scrisul meu, e numai «talantul» de la Dumnezeu!
-ÎPS Irineu: Eu doresc să spun, ceea ce cred că merită să spun!
-VG: Pentru că şi jurnalistul poate să trateze un subiect preferat, o temă care îl frământă!
-ÎPS Irineu: Ei, bine, jurnalistul în cazul nostru, în cazul «Gorjeanului», poate să spună, că un caz, aşa cum este personalitatea lui Constantin Brâncuşi, care a fost un om mare, este un contemporan al nostru, şi trebuie să fie comunicat mai departe cu toate datele şi cu toate frumuseţile lui cultural-ştiinţifice sau cum vrem să le spunem noi!
-VG: Vorbeaţi anterior despre «magia cuvintelor» pe care o simţeaţi la Paris! Vreau să vă spun că Gorjul nostru, un ţinut de legendă, se numea «Gorjiul», deci, Jiul de sub munte, etimologic vorbind!
-ÎPS Irineu: Atunci, hai să mai facem ca o jumătate din ziar, sau măcar un sfert din ziar, căteva pagini din ziar, să fie, totuşi, despre viaţa culturală! Mă uit şi văd ce fac guvernanţii, dacă au dat legea pensiilor, pentru că vreau să mă informez, iar, astăzi, avem omul informat!
-VG: Chiar «intoxicat» cu informaţii false…
-ÎPS Irineu: Pentru că este un om cunoscător, şi aşa mai departe, dar, în acelaşi timp, să mai avem şi ceva de natură culturală, care atrage atenţia!
,,Am o impreie foarte frumoasă despre «Gorjeanul», dar, impresiile mele sunt îndreptate şi spre alte lucruri, ca să putem să ne bucurăm”!
-VG: Care sunt problemele pe care le consideraţi interesante şi acroşante pentru cititorul de azi?
-ÎPS Irineu: Poate că în graba mea de a parcurge un ziar, «Gorjeanul», spre exemplu, ajung să văd pagina care mă interesează, iar, în felul acesta, pot fi ajutaţi şi tinerii de astăzi ca să cunoască cine au fost înaintaşii noştri, pentru că la un moment dat, uneori, deşi am avut impresia că tinerii învaţă într-un liceu, să zicem la Colegiul Naţional «Tudor Vladimirescu», dar, nu ştiu istoria eroului care dă numele unităţii de învăţământ! Deci, cum poţi să stai în şcoala aceasta şi să nu ştii nimic despre eroul din Vladimirii Gorjului, pentru că e şi interesul profesorului!
-VG: Interesul profesorului de istorie sau al oricărui profesor de o altă diciplină?
-ÎPS Irineu: Propun să mergem pe latura noastră, a jurnalistului, deci, jurnalul «Gorjeanul», dacă este cineva să facă o teză de doctorat, la filologie sau la istorie, ar putea să scoată subiectele impotante sau în multe cazuri, mai este şi o poezie, mai erau şi epigrame, deci, o adevărată «poiană de flori»!
-VG: Ce frumos o spuneţi, parcă faceţi o poezie!
-ÎPS Irineu: Domnule profesor, în final, vă pot spune că am o impreie foarte frumoasă despre «Gorjeanul», dar, impresiile mele sunt îndreptate şi spre alte lucruri, ca să putem să ne bucurăm! Dar, de ce să nu fie şi o poezie, de ce să nu fie şi o epigramă, de ce să nu fie şi o istorie despre…lingură, spre exemplu, pentru că sunt lucruri pe care le trecem aşa, din generaţie în generaţie, deci, să le abordăm suficient şi cu competenţă!
-VG: Dialogul cu Înaltpreasfinţia Voastră, parcă mi-a «primenit» sufletul, de aceea, vă mulţumesc mult pentru acest interviu! Vă doresc LA MULŢI ANI şi o îndelungată slujire arhierească spre Slava Lui Dumnezeu şi a Bisericii noastre dreptmăritoare!
Profesor Vasile GOGONEA
