Pentru a evoca sărbătorirea celor două veacuri scurse de când, în 1821, Tudor Vladimirescu, marele comandant gorjean al pandurilor, a reușit să uimească marile curți imperiale prin felul său unic de a iniția Revoluția de Renaștere Națională a Țării Românești, în prima decadă a lunii februarie 2021, cu sprijinul financiar al Primăriei Târgu-Jiu, Editura „Măiastra” din Târgu-Jiu, a publicat două noi lucrări dedicate Bicentenarului Tudor Vladimirescu. Una este o antologie de epigrame, madrigaluri și poezii „Bicentenar Tudor Vladimirescu (1821 – 2021)” realizată de Any Drăgoianu și Gabi-Cristinel Roșianu, iar a doua este Revista de Rebus nr. 168 intitulată „Tudor Vladimirescu – 200 de ani de la moarte”, realizată de domnul Nelu VASILE din Turburea, județul Gorj.
În panoplia istoriei Țării Românești de la începutul secolului al XIX-lea, olteanul Tudor Vladimirescu s-a distins ca o figură emblematică a unui secol revoluționar, ca un simbol și o scânteie a mișcării de redeșteptare națională. Tudor a fost deschizătorul unui veac al emancipării naționale, pentru că „renașterea românilor începe odată cu revoluția lui Tudor Vladimirescu” – cum spunea marele istoric român, Nicolae Iorga. Cunoscută în istorie ca Revoluția de la 1821, efortul lui Vladimirescu a fost concretizat în eliberarea, cel puțin temporară, a românilor de sub domniile fanariote.
Mișcarea revoluționară condusă de Tudor Vladimirescu a făcut din Țara Românească „teatrul unei complexe mișcări naționale și sociale” așa cum a spus și istoricul Iulian Oncescu. Începută în Oltenia, la Padeș, pe 21 ianuarie, prin citirea unei „Proclamații către popor” de către Tudor, a urmat traseul Padeș – Țânțăreni – Slatina, pentru ca în 21 martie, să ajungă la București, cu o armată de peste zece mii de panduri și o mie cinci sute de arnăuți. După ce au sosit și trupele eteriste ale lui Alexandru Ipsilanti, Tudor Vladimirescu s-a retras la Cotroceni. Cei doi conducători au înțeles de timpuriu că armatele române și grecești nu puteau înlătura dominația turcească fără ajutorul armatelor ruse, așa cum fusese înțelegerea inițială cu Alexandru I, dar așteptările lor au fost spulberate de Țarul Rusiei care a permis intrarea turcilor în Țara Românească pentru reprimarea revoluției. În acest timp, de numai două luni, Tudor s-a proclamat Domn al Țării Românești, a încercat să oprească abuzurile administrative și judecătorești la care erau supuși țăranii. Le-a promis eliberarea de sub stăpânirea boierilor, dar împrejurările și vremurile i-au stat împotrivă.
După intrarea trupelor turcești în Țara Românească, Tudor decide să plece cu armata sa în Oltenia unde se putea apăra mai bine de turci. Se retrage la Golești, de unde urma să meargă la Drăgășani. La Golești, lui Tudor i s-a întins o capcană. Sub pretextul că este invitat de Alexandru Ipsilanti la Mitropolia din Târgoviște, Tudor, este dezarmat și ucis în noaptea de 26 spre 27 mai, iar trupul a fost aruncat într-un puț de lângă grădina Geartol, așa cum spun sursele oficiale. Neoficial, alte surse susțin că Tudor nu a fost ucis, ci a plecat în secret la Mânăstirea Polovragi unde s-a călugărit sub numele de Theodor (numele lui de botez) și a murit mult mai târziu.
Fără conducător, pandurii se retrag în Oltenia. O mare parte se retrag la casele lor, iar o mică parte participă la o luptă aprigă cu trupele turcești, la Drăgășani, unde sunt înfrânți.
„Tudor Vladimirescu a fost subiectul multor sinteze și monografii istorice, a multor studii și cercetări care l-au așezat în locul bine meritat în istoria românilor. Literatura nu a rămas mai prejos în omagierea personalității lui Tudor Vladimirescu, fiind regăsit în nuvele, romane, scenarii de teatru, poezii, cântări, epigrame ș.a. Astfel că, la bicentenarul revoluției din 1821, o seamă de epigramiști și poeți – adunați la „sunetul de goarnă” al «pandurilor» Any Drăgoianu și Gabi-Cristinel Roșianu – s-au reunit în paginile acestui volum pentru a-și aduce, prin contribuțiile lor, omagiul Domnului Tudor. Mulțimea celor adunați, cât și diversitatea zonelor geografice de proveniență, sunt un plus al volumului” – scrie istoricul Bogdan Emanuel Răduț, din Craiova.
Domnul Ion Drăgoianu din Țânțăreni, județul Gorj, unde Tudor a avut o tabără de două săptămâni (14 – 28 februarie 1821), i-a dedicat următoarea epigramă: Pandurului Tudor Vladimirescu „Pe mândre plaiuri gorjenești/ Prin noi să știi că mai trăiești;/ Și am lăsat orice deoparte,/ Să-ți dăruim această carte”. La rândul său, craioveanul Coge Marius, în madrigalul Tudor Vladimirescu, argumentează: „Dorind să schimbe mersul sorții/ A îmbrăcat «cămașa morții»,/ Și ridicând poporu-a dovedit/ Că jaful țării poate a fi oprit”. Din Chișinău, Ion Diviza spune: „Viteaz pandur al gliei sfinte/ Din glia veche de eroi/ Când cu izbândă-ai mers nainte/ Te-a tras trădarea înapoi”. Din Strehaia, județul Mehedinți, domnul Vasile Vulpașu, îi răspunde: „Un gorjean de care ne mândrim/ Și pururi cu respect să-i fim,/ La două secole-i firesc(u)/ Să-l cântăm pe … Vladimirescu”, iar din București, Liviu Zanfirescu, concluzionează: „În șirul marilor conducători/ A dovedit, luptând, cu tot firescu’/ Că fulger e între luminători/ Pentru popor, în veci VLADIMIRESCU”. Din Târgu-Jiu, Gabi-Cristinel Roșianu îl prezintă ca o pildă pentru generații: „Tudor e pandur vestit/ Ce-a luptat, și-a reușit/ Pentru glia cea străbună,/ Să ne dea o pildă bună”.
La secțiunea de poezie nu putem să nu remarcăm pe: Mihaela Aionesei (Covasna), Mihai Batog-Bujeniță (Iași), Gheorghe Filiș (Târgu-Jiu), Petre Gigea (Craiova), Ilie Gorjan (Râmnicu Vâlcea), Violetta Petre (Constanța), Gina Zaharia (Buzău) ș.a., iar Any Drăgoianu, autoarea acestei antologii, i-a dedicat poezia „Poporul și Tudor” pe care o redau integral:
Uitat în a vremii vâltoare,
Când jaful mereu ia amploare,
Poporul întruna grăiește:
Un Tudor, un Tudor să vină!
Prin calcule stranii-l tocară
Târându-l pe-un drum de ocară,
Dar, Doamne, poporul se-nchină:
Un Tudor, și azi, ne lipsește!
Cum strigătul trist nu răzbește,
Poporul amaru-și trăiește,
Căci toate, de-acuma-s pe dos,
Un Tudor ne-ar fi de folos!
Secat ca o veche fântână
În vatra aceasta străbună
Poporul prin plânsu-i o spune:
Poporul prin plânsu-i o spune:
Un Tudor ar fi o minune!
Ce timp, și ce lume haină,
Că țara, de azi, e străină,
Vândută pe șest de copoi:
Dă-l, Doamne, pe Tudor-napoi!
Doljeanul Ionică Laurian, din Boureni, contribuie cu o haioasă poezie umoristică „Reproș lui Tudor Vladimirescu”, iar Ananie Gagniuc cu o schiță veselă intitulată „Pseudotragedie pentru o antologie, dedicată lui Tudor Vladimirescu”.
Lucrarea mai conține și o povestire scrisă de doamna Marieta Marancea din Cilieni, județul Olt, sub titlul „Tudor Vladimirescu, prieten cu haiducul Iancu Jianu și viitor cumnat”, o postfață „Moartea lui Tudor Vladimirescu” scrisă de Gigi Bușe din Târgu-Jiu și o fotocopie a articolului „O troiță lui Tudor Domnul, în lunca Padeșului-Mehedinți” scris de M. Gușiță în ziarul „Datina” în ianuarie 1921 din care redau un fragment „Milă pentru suferințele celor de jos, scârbă pentru josnicia celor de sus, sete de dreptate și dragoste de patrie, iată izvorul revoluției din 1821”.
Pe coperta doi, autorii concluzionează, cu un scris tricolor: „2021 – anul când sărbătorim bicentenarul unei Revoluții care a adus mari schimbări pe meleagurile mioritice. Mulțumim din suflet tuturor pandurilor ce au răspuns apelului nostru de a participa la acest proiect minunat! Știm că nu este suficient, în comparație cu jertfa eroului Tudor Vladimirescu, dar e bine că nu l-am uitat, iar conducerea Primăriei Târgu-Jiu a luat hotărârea de a susține financiar opera noastră colectivă. Ne cerem scuze dacă am fost prea direcți în unele creații, însă adevărul trebuie spus cu orice preț! Bunul Dumnezeu să lumineze mințile celor care lucrează în slujba neamului românesc pentru ca niciun suflet să nu se simtă străin în țara lui!”.
Celor doi „panduri” curajoși care s-au încumetat să inițieze și să realizeze acest frumos proiect, le mulțumim și-i felicităm că nu au lăsat să treacă neobservat un eveniment național de acest fel, într-o Românie înclinată spre globalism și spre pierderea identității naționale. Domnul Tudor este și va rămâne un bun național!
Cealaltă lucrare dedicată Domnului Tudor și editată de „Măiastra” Gorj este Revista de Rebus nr. 168 intitulată „Tudor Vladimirescu – 200 de ani de la moarte” care conține 10 careuri tematice, șarade, biverbe, joc de ligamente, criptograme, zigzaguri anagramate și un frumos aritmograf pe coperta doi.
Mi-ar face mare plăcere să cred că, atât la nivel local, în Gorj, dar și prin alte părți ale țării, manifestările prilejuite de comemorarea împlinirii a două sute de ani de la acea revoltă a oamenilor simpli, să aibă un rol important în conștientizarea generațiilor actuale de români, despre ideea că cinstirea marilor înaintași, cum este și Tudor Vladimirescu, înseamnă, în primul rând, respect pentru dumnealor, iar mai apoi respect pentru țară și pentru viitorul urmașilor de mâine și de poimâine.
Gigi BUȘE
