Săptămâna care a trecut a avut prea multă încărcătură politică pentru gorjeni, cu toate că, după Biblie, era Săptămâna Luminată şi continua zilele Sfintelor Paşti cu numeroase sărbători şi hramuri populare.
Odată cu venirea lui Boc, trecută mai mult în tăcere de actualul preşedinte al PD-L, atitudine care l-a ferit pe Boc în faţa mulţimilor, politica portocalie trebuia amplificată de alte ingrediente. Conform previziunilor lui Franks, preluate de preşedintele Traian Băsescu, venit şi el în Gorj pentru sanctificarea unui mare credincios gorjean, părintele Irodion, peste SNLO, Hidroelectrica, Termoelectrica şi celelalate organizări economice de stat se va abate furtuna restructurărilor.
Ca orice restructurare făcută de Guvernele Boc, şi aceasta va trece peste etapa dezbaterilor obiective şi va impune identitatea clientelară a oamenilor de partid.
Gorjenii vor trăi subiectiv schimbările furtunoase care se vor apropia ameţitor şi nu vor întârzia dincolo de cel de-al doilea trimestru. În fond, politica portocalie i-a pierdut dintre votanţi pe profesori, pe slujitorii lui Hipocrate şi pe pensionari şi îşi ia măsuri să nu-i piardă total pe muncitori.
Dezbaterea televizată de la Târgu-Jiu, pe eternele culoare: stradă, şcoală şi spital, împăduririle politice de la Crasna, unde oamenii politici n-au săpat groapa altuia, ci au avut pur şi simplu de săpat şi de plantat câte 30 de puieţi, au fost două evenimente caare au arătat puterea abordărilor pragmatice.
Din nefericire, fiecare dintre noi şi-a dorit o situaţie normală într-o ţară normală şi nu într-un spaţiu public partajabil şi disponibil în funcţie de interesul unor cvasi-personalităţi a căror trecere prin istoria ţării şi a locurilor ei mirifice trebuia garnisită cu fapte bune, nu cu măsuri fantasmagorice de relansare economică. Românii nu-şi pot anula starea de sărăcie care le-a fost indusă de guvernări iresponsabile şi neancorate în realitate.
Pentru politicieni greutăţile oamenilor de rând sunt necunoscute, veniturile lor amputate şi nevoile lor permanente, constituindu-se într-o societate care se prăbuşeşte dincolo de lumea civilizată.
Cum poate Boc să-şi etaleze cumpărarea unor pantofi cu preţul unui ajutor de şomaj şi să transforme această întâmplare într-o epopee publică atunci când în numeroase familii copiii sunt încălţaţi de la second hand, sau cu încălţăminte de proastă calitate, care distrug picioarele mergătorilor de mâine!?
Ca să pună colivă pe colacul naţiunii, Boc şi-a luat în primire, temporar, Ministerul Muncii, acolo unde a schimbat toate regulile calificate în Europa printr-o asumare asigurată de un Parlament tembel.
Premierul nu avea nevoie de niciun cod, pentru că nu sunt locuri de muncă, pentru că munca nu este plătită, pentru că demnitatea românilor care pleacă din ţară nu este protejată. Oricâtă sfinţenie ar căuta Traian Băsescu într-o zi de duminică, în prezenţa unor înalte feţe bisericeşti care se roagă şi pentru el, nu o va găsi, atâta vreme cât guvernul pe care îl ţine în braţe este format din miniştri mici şi corupţi.
Într-o duminică a muncii nu este nevoie de coduri pentru că Dumnezeu a lăsat această zi ca zi de odihnă. Sau poate, cine ştie, îşi mai asumă premierul Boc vreo lege… satanică.
Constantin Bunilă