Au început înscrierile la Facultatea de Ştiinţe Medicale şi Comportamentale şi la Pedagogia Învăţământului primar şi preşcolar (prescurtat FŞMC şi PIPP). Mi-s două facultăţi familiare, din simplul motiv că ţin cursuri universitare, şi la una şi la cealaltă. Ba, la PIPP, am condus 12 lucrări de licenţă şi chiar cu o comisie de la Târgovişte, „fetele mele” – cum le alintam eu la discuţiile prilejuite de fiecare etapă de elaborare a fiecărei teze în parte – au ieşit bine şi foarte bine.
Am avut mână liberă de la decan, domnul Sorin Purec, ne-am înţeles asupra exigenţelor pe care contextul, mai special, le impunea. A fost o aventură aproape incredibilă, întrucât, invitat de decan şi de comisia de la Târgovişte, să asist la examenul de prezentare susţinut de „absolventele” mele, mai fiind de faţă şi Livian Rădescu, am realizat că ne-a ieşit exact ce-am preconizat, şi eu şi ele. Apoi, fericite de izbândă, „fetele mele” m-au sunat ca să-mi mulţumească, le simţeam încă emoţia în suflet şi vibraţia invizibilă în voce, dar şi eliberarea survenită, firesc, după luni întregi de febrilitate a muncii intelectuale, a cercetării, de aplicaţii la clasă etc.
Şi iată mi se comunică (de către domnul prorector Ştefan Ghimişi, Sorin Purec ş.a.) că la PIPP e concurenţă reală la înscriere: doi pe loc. Aşadar exact acolo unde am fost – şi cred că voi fi în continuare şi din toamnă în virtutea rezultatelor obţinute ca modest lector universitar doctor (pe când şi promovarea la titlul de conferenţiar? – îmi stăruie în cap obsesia-mi şi nemulţumirea-mi dată pe faţă zilele acestea – n.m., I.P.B.).
La Facultatea de Ştiinţe Medicale şi Comportamentale, am fost transferat fără de voia mea de la Litere, printr-o măsură administrativă pe care iniţial am dezavuat-o. Ulterior, aveam să constat, am dat peste foştii mei colegi de la Colegiul Universitar înfiinţat, ca ministru, de marele meu mentor de azi, Andrei Marga, un filozof de talie europeană şi un excelent om de dialog. Eram acolo: doamna Monica Bîcă, domnul Bolovan-Durbăcea, George Badea Miss, Camelia Plăstoi, Oana Păstaie, Daniel Chivu ş.a. Toţi, admirabili comilitoni, de caracter, de ispravă, alcătuind un colectiv exemplar, încât, normal, rezultatele de excepţie n-au întârziat să apară, în fotbal, baschet, handbal, atletism, ştiinţele comunicării. M-am lăsat antrenat în cea de-a doua aventură a vieţii mele academice: parteneriatul, absolut fabulos, cu doamna conferenţiar Cami Plăstoi, în domeniul hermeneuticii şi al filosofiei sportului (gimnastică, ski, înot etc.) încât cu seria de comunicări şi studii scrise în comun şi publicate în diverse reviste şi volume de gen am putea scoate împreună încă o carte ce ar inaugura în România o nouă paradigmă de referinţă.
Dar consistenţa activităţii mele la FŞMC mi s-a rotunjit graţie încrederii totale, necondiţionate, pe care doamna decan Monica Bîcă, fiica fostului meu profesor de educaţie fizică de la Liceul „Tudor Vladimirescu”, astăzi bun amic, mi-a acordat-o. Aşa s-a făcut că la Editura „Academica Brâncuşi”, unde am o coechipieră deosebită, doamna Nicoleta Iordănescu, oarecum brădiceneancă de-a mea prin „alianţă”, am tipărit patru tomuri masive din „Facerea şi Corpul în Ştiinţă şi Artă”.
Pe urmă, la insistenţele domnului prodecan Marian Durbăcea, de care n-am scăpat în nici un chip (mi-amintesc că într-o zi mi-a spus-o ferm, cum îi e stilul: „mai fugi mult de mine, dom’ profesor?”; „Oh – am oftat, căci era vorba de revista „AnteMeridian&PostMeridian”, pe care, deşi eu o înfiinţasem, dimpreună cu Valentin Taşcu, o considerasem o cauză pierdută – fie, mă înham la jug”.) Şi a fost, iarăşi, o perioadă fastă, numerele au ieşit unul după altul până când, pe 8 septembrie 2015, Juriul Atelierului Naţional de Poezie „Serile la Brădiceni” a decernat revistei „AnteMeridian&PostMeridian” premiul pentru cea mai bună revistă de cultură, literatură şi artă din Gorj şi din România (vezi diploma de alături).
Aşa că tinerii proaspăt bacalaureaţi se pot înscrie până pe 26 iulie la această facultate prestigioasă. Apropo: locurile nu sunt prea multe, să se grăbească: la „Educaţie fizică şi sportivă” (15+36), la Kinetoterapie şi motricitate specială (10+20), la Moaşe (10+20), la Asistenţi de farmacie (10+20) – la programele de licenţă; la programele de masterat (10+15). Mai ales că semnatarul acestui articol le va conferenţia despre ştiinţele comunicării în conformitate cu imperativele Uniunii Europene, căci România e un stat în U.E.
