Zilele trecute mă aflam în bazinul nr. 1 de la Băile Săcelu, judeţul Gorj, pentru a-mi mai ameliora afecţiunile reumatice. În bazin mai erau 10-15 persoane, printre care şi un preot de ţară, care ieşea în evidenţă, nu numai prin corpul său atletic, bine făcut, cât pentru lanţul gros de aur pe care-l purta la gât.
Cunoscuţi sau nu oamenii discutau ba de una, ba de alta, aşa cum se întâmplă de obicei, între cei care timp de 20-30 minute se îmbăiază în acest bazin, preotul fiind în centrul acestora.
La un moment dat a intrat în bazin o tânără, destul de durdulie, care în discuţiile ce au urmat a afirmat că este studentă la Litere. Auzind că domnului cu lanţul de aur i se spune ”părinte”, l-a întrebat mirată:
– Sunteţi preot?
– Da, dar de ce vă miraţi?
– Aşa…mă mir…nu prea arătaţi…
– Dar cum aţi vrea să arăt?
– Păi…mai slab…mai…
– Dumneata ai vrea să arătăm toţi ca nişte sfrijiţi? Dumneata nu vezi cum arăţi?
– Să fiu sinceră, nici mie nu-mi place cum arăt, însă Dumneavoastră, când v-am văzut, aşa şi cu lanţul de gât, am crezut că sunteţi…bulibaşe.
– Ei, asta-i şi Dumneata! Ce, nu pot purta un lanţ la gât?
– Ba da! ia răspuns tânăra. Dar cum rămâne cu lăcomia? Nu-i un păcat? Lanţul e de aur?
– Nu! A răspuns scurt preotul.
Dialogul s-a mai purtat câteva minute, preotul încercând şi chiar reuşind s-o ”pună la punct” pe tânăra cam obraznică, spunându-i că poate este de altă confesiune decât cea ortodoxă, ceea ce fata a negat.
În ceea ce priveşte sinceritatea preotului, precum că lanţul nu ar fi de aur, îmi permit să am rezerve, acesta strălucind prea tare, în ciuda apei sărate şi iodate a bazinului.
În fine, dilema care mi-a rămas, după ce am asistat la această discuţie penibilă şi chiar jenantă pentru preotul nostru, este următoarea: Oare de ce feţele bisericeşti iubesc atât de mult metalul galben-strălucitor, purtând bijuterii scumpe, ca dovadă a traiului bun de care se bucură, sfidând astfel mulţi enoriaşi, care în marea lor majoritate sunt oameni de condiţie modestă, chiar săraci? Nu ar fi mai potrivit să urmeze exemplul Domnului Isus Hristos, care a fost şi rămâne un model al modestiei şi al bunului simţ, în ceea ce priveşte vestimentaţia Sa? Că doar preoţii sunt reprezentanţii Lui pe Pământ şi trebuie să-i propăvăduiască ideile nu numai prin vorbe, dar şi mai ales prin fapte. Rămâne valabilă vorba ceea ”să nu faci ce face popa, ci ce zice popa”? Se vede că da!
C.S. Un enoriaş ortodox
