Dialogul sub semnul educaţiei…de la catedră – ,,Valoarea se traduce prin atașamentul sănătos și constructiv al tuturor părților demersului educațional față de viziunea împărtășită şi asumată asupra educației”! – -M.S.B. Domnule profesor Vasile Gogonea, chiar dacă aveţi multe idei pe care le putem aborda, vă propun, pentru că suntem dascăli, să continuăm dialogul pe problemele educaţiei şi ale învăţământului românesc, pentru că este un domeniu despre care îmi place să discut cu un om ca dumneavoastră!

1112

-V.G. De acord, domnule director, Mircea Bădescu, deoarece, fiecare individ trebuie să aibă posibilitatea de a se dezvolta potrivit intelectului propriu, astfel încât să poată asigura independența și prosperitatea lui, a familiei pe care decide să și-o întemeieze și a grupurilor din care poate să facă parte în viaţa socială. Desigur, dezvoltarea personală continuă prin învățare pe tot parcursul vieții este esențială în societatea contemporană, şi pornind de la aceste aspecte şi roluri importante, întotdeauna și peste tot au existat și există discuții privitoare la scopul și obiectivele educației, la ceea ce trebuie să se învețe și cum să se învețe în şcoală şi chiar în afara şcolii. De altfel, guvernele multor țări înscriu în programele lor educația drept o prioritate absolută, iar Organizația Națiunilor Unite a inclus-o în cadrul Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, potrivit Agendei 2030.
-M.S.B. Tocmai acest lucru doresc să-l aprofundăm, pentru că mă interesează foarte mult şi cred că interesează şi generaţia tânără, ca şi cititorii ziarului!
-V.G. Din aceeași perspectivă a anului 2030, școala românească se doreşte a fi în serviciul copilului, al familiei, al comunității și al societății. Serviciul public de educație din România se poate construi pe cooperarea între toate sectoarele societății şi poate cuprinde învățământul de stat, ca şi cel privat, având ca finalitate modelarea copilului într-un adult responsabil, integrat social și profesional, care simte că aparține națiunii române şi spațiului european, un viitor cetăţean care gândește și participă la dezvoltarea lui personală şi la progresul societății!
-M.S.B. Poate că e bine să privim lucrurile şi din perspectivă istorică, ce spuneţi?
-V.G. Practic, cu excepția progresului educaţional din anii ’60 -’70 ai «epocii de aur», noi am trăit într-o lume care s-a mișcat în afara evoluţiei științei moderne, iar cunoașterea nu a fost niciodată un multiplicator al dezvoltării. Ca orice societate care se dezvoltă, multă vreme s-a mizat pe schimbarea bruscă, bazată pe convertirea lăuntrică și radicală a celor dornici de iluminare, nu pe transformarea organizată și etapizată, gândită ca un fundal al întregii noastre lumi, pe mântuire, nu pe dezvoltare!
-M.S.B. Bine, bine, dar, în zilele noastre, cum stăm cu valorile?
-V.G. Valorile pe care se construiește educația în România, ar trebui să fie cele de încredere, echitate, solidaritate, eficacitate și autonomie. Vedeţi, încrederea este o valoare esențială, care definește respectul reciproc și interdependența între toți actorii implicați în educație, de la elev, student și profesor, până la familie și comunitatea în diversitatea ei. Deci, valoarea se traduce prin atașamentul sănătos și constructiv al tuturor părților demersului educațional față de viziunea împărtășită şi asumată asupra educației.
-M.S.B. Această succesiune a generaţiilor în contextul actului educaţional, poate aduce şi un plus de credibilitate, pentru a depăşi momentele de neîncredere?
-V.G. Noi nu vrem să schimbăm, tenace și ireversibil, ceva, ca apoi, la fel de determinați, să trecem la pasul următor! Deci, vrem să rezolvăm totul dintr-un singur pas, or, această dorință subconștientă este, în esența ei, una minunată, ca tot ceea ce ține de trasformarea lumii și a omului într-o singură clipă și la un semn distinct. Dar, ştiința este exact opusul unui asemenea vis, pentru că devine o tentativă lentă și riguroasă de a înțelege lumea structurând-o şi analizând-o prin identificarea problemelor, prin căutarea răspunsurilor, prin verificarea lor, prin elaborarea aplicațiilor şi prin eficientizarea lor, toate fiind făcute de grupuri de oameni funcționând împreună, colaborând și crezând în faptul că lumea poate fi ameliorată prin măsuri progresive!
-M.S.B. E bine că spuneţi toate acestea, dar, aş dori să vă întreb, cum poate fi stimulată mai mult încrederea copiilor şi a părinţilor în actul educaţional, în ceea ce se învaţă în şcoală, unde s-a ajuns la violenţă şi la consumul de droguri?
-V.G. Domnule profesor, Sorin Bădescu, prin sinceritatea comportamentelor zilnice, între părți se nasc relații mai puţin constructive care pot fi îndreptate spre atingerea scopului viziunii educației. Dar, integritatea, convergența și corectitudinea serviciului public de educație reprezintă suportul de încredere în capacitatea sa de a-și îndeplini misiunea de modelare a copiilor şi a tinerilor în adulți responsabili. Copiii trebuie să aibă încredere că participarea la educație este importantă pentru ei, iar familia investește încredere în cadrele didactice, care trebuie să fie profesioniști în educație. Societatea, prin autoritățile sale, prin sectorul civil și prin cel privat, nu sprijină educația la toate nivelurile sale pe baza încrederii în calitatea proceselor și a rezultatelor obţinute!

,,Să ne imaginăm că lumea savanților, oameni și ei, este exact ca la şuetele care se spun…”!

-M.S.B. Prin urmare, credeţi că avem nevoie de o ştiinţă a educaţiei care să stabilească anumite programe eficiente sau de o educaţie a ştiinţei care progresează haotic?
-V.G. Știința nu atrage în lumea noastră pentru că noi nu avem disponibilitatea de a ne ocupa de știință, iar, sărăcia pe de-o parte, parvenitismul pe de alta, ne împing pe căi lăturalnice! Tinerii elevi şi studenţi vor doar diploma, fără să-i intereseze volumul de cunoştinţe care o acoperă! Aceia care te angajează, la diplomă se uită, nu te întreabă nimic altceva! Doar să munceşti şi să le aduci profit! Mulţi vor numai bani, vor titluri academice, pentru că prin ele te lauzi și ajungi în politică, nu se vrea verificarea inegalităţilor prin care diplomele sunt mai presus de valoarea omului!
-M.S.B. Vă propun să ne imaginăm că lumea savanților, oameni și ei, este exact ca la şuetele care se spun la colţul şahiştilor şi al tablagiilor din parcul Municipiului Târgu- Jiu sau la localul domnului Buşe Nicolae, de aici din apropierea noastră, unde stăm de vorbă despre toate (la câte-o masă plină) şi ne dăm și noi cu părerea (că nu costă), o pomenim pe Ursula von der Leyen (fie iertată!) cu indicaţiile ei comunitare, iar, dacă cineva ne contrazice că nu se potrivesc nicidecum cu interesele poporului român, chiar ne certăm cu el, pentru că eu n-am voie să-mi spun părerea despre menirea educaţiei în această democraţie «originală» în care se votează de voie şi de nevoie!
-V.G. Cred că este nevoie de lămurirea principiului conexiunii educației cu viața, cu mediul socio-cultural, or, aceasta înseamnă că educația trebuie să fie construită în conformitate cu cerințele societății, cu perspectiva dezvoltării viitoare și să răspundă nevoilor stringente ale acesteia. Un asemenea lucru se exprimă în faptul că educația are o orientare țintă, un «target» bine conturat! Principiul conexiunii educaţiei cu celelalte activităţi sociale necesită definirea scopurilor educației, ținând cont de cerințele colective și personale! În societatea post-modernă, scopul demersului educațional este de a ajuta individul în dezvoltarea cuprinzătoare şi în autodeterminarea profesională și a vieții personale. Ca să nu mai spun că principiul legării școlii cu viața presupune o astfel de organizare a educației, încât elevii să nu devină izolați în mediul școlar, ceea ce ar trebui asigurat prin dezvoltarea conținutului cunoştinţelor predate, prin selecția metodelor folosite, a formelor și a mijloacelor de educaţie!
-M.S.B. Poate că în viitor, vom aborda şi problema condiţiilor care definesc în mare măsură calitatea de elev, un fel de «etică şi echitate», cum se spunea pe vremea răposatului, ceea ce presupune folosirea direct şi transparentă a celor mai potrivite canale de comunicare a nevoilor tinerilor, a unor acțiuni și rezultate ale procesului educațional din România de astăzi!
-V.G. Echitatea înseamnă respectarea dreptului fiecărui elev de a avea șanse egale de acces pentru atingerea potențialului său maxim, indiferent de statutul socio-economic, de aptitudini sau de caracteristici fizice și psihice. Educaţia în spiritul echităţii presupune comportamente bazate pe respectarea reciprocă a drepturilor și îndatoririlor fiecărei părți implicate în demersul educațional, pe satisfacerea în mod echitabil a intereselor, a drepturilor și datoriilor fiecărui tânăr care doreşte să studieze! Acest lucru se manifestă la nivelul actului educațional prin tratamentul nepărtinitor, din toate punctele de vedere!
-M.S.B. Vă mulţumim din inimă că aţi venit pe la noi, tocmai acum, când suntem în ajunul Hramului de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu, şi mă bucur că vom continua şi în viitor dialogul nostru! (VA URMA)
HRISTOS S-A ÎNĂLŢAT! ADEVĂRAT S-A ÎNĂLŢAT!
Profesor Mircea Sorin BĂDESCU, Strâmba-Jiu, Turceni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here