Perioada de pregătire pentru Postul Mare al Învierii Domnului este marcată de semnificaţia liturgică a Triodului, care constituie o carte de cult ce se foloseşte la strană în cadrul slujbelor desfăşurate în biserica noastră. Această denumire de «triod» se referă la specificul slujbei Utreniei în zilele din Postul Mare şi la Canonul ce are doar trei ode sau cântări, spre deosebire de canoanele Utreniei din toate celelalte perioade ale anului bisericesc, în număr de nouă ode, de unde şi denominaţia de «Triod» sau trei ode, pentru a-l aşeza pe om în starea de fiu al Lui Dumnezeu, pentru a-l ridica de la moarte la viaţă, asemeni Mântuitorului Iisus Hristos, Cel Care ne însoţeşte permanent pe drumul nostru spre propria noastră înviere! Să notăm că primele trei săptămâni de pregătire pentru «arena luptelor du¬hovnicești», aşa cum este numit de către imnografi întregul parcurs al Postului Mare, ne arată că fiecare creștin care urmează acest parcurs duhovnicesc trebuie să se înarmeze cu virtutea smereniei, cea care înseamnă «sarea» virtuţii, cum spunea Părintele Arsenie Boca! În filele sale minunate, Cartea Triodului cuprinde toate slujbele săvârşite în Biserică în perioada Postului Mare, pe săptămâni şi zile, rânduind viaţa lăuntrică a creştinilor într-o ordine desăvârşită! Perioada Triodului trebuie văzută ca un îndrumător duhovnicesc, prin intermediul căruia strădaniile omului sunt îndreptate către schimbarea vieţii lăuntrice, prin puterea nevoinţei şi milostivirea Bunului Dumnezeu coborâte în viaţa noastră apăsată de multe ori de către întunericul păcatului! Cu alte cuvinte, avem un «ghid» duhovnicesc de înălţare a omului din păcat, oferindu-i acestuia pe tot parcursul Postului Mare povățuirea necesară pentru a ajunge la bucuria Învierii. De altfel, scopul slujbelor şi al rânduielilor din vremea Postului Mare este de a-i introduce pe credincioşi într-un mod de vieţuire, prin participarea la viaţa Bisericii, exprimată în slujbele şi în spiritualitatea ei duhovniceacă.
„Uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viaţă”!
Prin urmare, toţi trebuie să ne pregătim de întâmpinarea Postului, pentru scopul în vederea căruia a fost rânduit: pentru pocăinţă şi îndreptarea vieţii celei neîndreptate, ca să ascultăm cântarea: „uşile pocăinţei deschide-mi, Dătătorule de viaţă”! Dar, uşile acestea au fost deschise prin cruce, ele vor sta deschise pentru toţi oamenii, atâta vreme cât va dăinui lumea, şi pentru fiecare dintre noi, atâta vreme cât mai este suflare de viaţă lumea aceasta! De aceea, trebuie să trecem întâi prin uşile îndurării şi ale îndurerării, ale frângerii inimii, ca să ajungem la uşile milostivirii. Îndurerează-te şi frânge-ţi inima, şi Domnul te va primi! „Frânge-ti inima”- iar inima nu se frânge: „îndurerează-te”- dar ea nu vrea să se îndurereze. Şi iată că omul este zăvorât în sine prin împietrirea inimii – şi neavând putere să se biruie pe sine, strigă către Milostivul Dumnezeu: „uşile pocăinţei deschide-mi mie, Dătătorule de viaţă!” Uşa ta este întotdeauna deschisă, Doamne; a mea, însă, este închisă, şi nu am pe unde să ies! Deschide-mi mie, prin această frângere, uşa inimii mele împietrite, ca să ies la Tine şi să intru prin ușile milostivirii Tale!, cum ne spune Sfântul Teofan Zăvorâtul! Triodul a început cu Duminica Vameșului și a Fariseului, continuă cu Duminica Fiului Risipitor, Duminica Înfricoșatei Judecăți – numită și a lăsatului sec de carne, Duminica Izgonirii lui Adam din rai – numită și Duminica iertării sau Duminica lăsatului sec de brânză. Acestora li se adaugă duminicile Postului Mare: Duminica Ortodoxiei, Duminica Sfântului Grigorie Palama, Duminica Sfintei Cruci, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Duminica Sfintei Maria Egipteanca și Duminica Floriilor. Săptămâna Sfintelor Pătimiri sau „Cununa Triodului” poate fi considerată la fel de bine, Cununa Anului Liturgic Bisericesc. Această denumire este o consecință a complexității și a bogăției liturgice, dogmatice și istorice pe care ea o cuprinde. Aproape toată rânduiala perioadei Triodului este una specifică, pentru că în nici o perioadă a anului liturgic bisericesc nu mai întâlnim aceste comori ale cultului liturgic, dar în același timp, constituie perioada premergătoare unui alt mare eveniment din istoria mântuirii, care este Învierea Domnului. Chiar introducerea pe care o face pentru praznicul Învierii, dar și începutul prăznuirii acesteia arată că are o notă aparte, servind ca temelie pentru întreaga învățătură de credință, tocmai prin evenimentele petrecute în Ierusalim cu peste 2.000 de ani în urmă, pe care le trăim și le asumăm și noi duhovnicește, an de an şi zi de zi în viaţa noastră, Amin!
Preacucernicul Părinte, Preot Ioan VODISLAV, Parohia Pojogeni, Gorj
