Despre Sărbătoarea «Sfânta Treime» şi semnificaţia sa duhovnicească!

1323

Iubiţi credincioşi, însuşi «Crezul» pe care noi îl rostim în rugăciune este o mărturisire de credinţă despre Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, iar, a-l rosti cu evlavie şi cu sinceră credinţă înseamnă a intra în comuniune cu Sfânta Treime. Desigur, Dumnezeu este Unul în Fiinţă şi întreit în Feţe, iar, în cea de-a doua zi după Duminica Pogorârii Sfântului Duh, adică în Lunea Rusaliilor, pe 8 iunie 2020, se numără şi sărbătoarea închinată Sfintei Treimi, zi aleasă în care adorăm cu evlavie pe Dumnezeu, Unul în Fiinţă şi întreit în Persoane: Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Dacă ne referim la Taina Sfintei Treimi, vorbim chiar despre învăţătura de credinţă care stă la temelia mântuirii noastre, fiindcă dogma Sfintei Treimi este dogma fundamentală a creştinismului, pe care trebuie să o cunoaştem şi să o preţuim aşa cum se cuvine! Iar, după cum o mamă arată copiilor săi în tablou pe tatăl lor, care e dus departe şi ei nu-l pot vedea în alt chip, tot astfel Biserica dreptmăritoare ne arată şi ne face cunoscut pe necuprinsul în timp şi spaţiu care este Dumnezeu, prin rugăciuni smerite, prin icoane minunate şi prin simboluri nepieritoare.
Biserica noastră de parohie ne conduce mintea şi inima pe calea credinţei până la adevărata cunoaştere şi iubire a lui Dumnezeu, iar, în acest fel, ne ajută să înţelegem adevărul despre Sfânta Treime, Care «ne mântuieşte pe noi», trăitorii pe acest pământ! În calendarele celorlalte Biserici Ortodoxe, Lunea de după Rusalii este numită Lunea Sfântului Duh, ca în Penticostar, iar, la Sinodul II ecumenic, ţinut în anul 381 la Constantinopol, a fost respinsă învăţătura lui Macedonie, care afirmă că Sfântul Duh este o «creatură», fiindcă, noi trebuie să reţinem că acolo s-au alcătuit celelalte articole din Crez şi s-a mărturisit că Sfântul Duh purcede din Tatăl şi «este împreună cu Tatăl şi cu Fiul închinat şi mărit»!
În localitatea noastră, în Oraşul Turceni, aceasta este Sărbătoarea şi Hramul Mănăstirii «Sfânta Treime» de la Strâmba-Jiu, păstorită de către Maica Stareţă Marina Gligor Stavrofora şi pe la noi există obiceiul ca de Rusalii să se aducă în biserică frunze de nuc sau de tei, simbol al limbilor ca de foc, ca semne ale coborârii Sfântului Duh, iar ele sunt binecuvântate şi împărţite credincioşilor, ca şi în ziua de Sfânta Treime! Ramurile de tei au o simbolistică aparte la această sărbătoare, deoarece se consideră că teiul fereşte gospodăriile de grindină sau de duhurile rele şi de aceea flăcăii le aduc din păduri după care se sfinţesc la biserică, iar credincioşii le iau acasă şi le pun la icoane!
În Vechiul Testament se vorbeşte despre un Dumnezeu în trei Persoane: „Şi a zis Dumnezeu: să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră” (Fac. 1, 26); „Haideţi, dar, să Ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Fac. 11, 7). Prin aceste texte, vedem că se face aluzie la o pluralitate în Dumnezeu, la existenţa Persoanelor Sfintei Treimi în Fiinţa dumnezeiască! De aceea, Dumnezeu Cel tripersonal apare la stejarul Mamvri, când Avraam vede trei bărbaţi, dar li se închină şi se adresează ca şi cum ar fi fost unul singur: „Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!” (Fac. 18, 3). Iar, Proorocul Isaia vede Serafimii zburând în jurul tronului dumnezeiesc şi cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot, plin este tot pământul de slava Lui!” (Is. 6, 3). În întreita repetare a cuvântului „Sfânt”, Sfinţii Părinţi văd indicată «Sfânta Treime», iar în singularul Domnul Savaot, ei văd unitatea Fiinţei dumnezeieşti. Să arătăm că, totuşi, în Noul Testament, adevărul despre Sfânta Treime este arătat mai lămurit, deoarece, în cuvântul de rămas bun către Apostoli, Domnul vorbeşte de Tatăl, de Fiul şi de Duhul Adevărului, Care purcede de la Tatăl (In. 14, 16-17; In. 15, 26), iar, când îi trimite pe Sfinţii Apostoli la propovăduire, Mântuitorul le spune: „Mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt. 28, 19).
Sfântul Apostol Pavel, în binecuvântarea pe care o dă corintenilor, spune: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi” (II Cor. 13, 13).
De fapt, sfânta tradiţie completează şi lămureşte cele scrise în Sfânta Scriptură cu privire la dogma Sfintei Treimi. Ştim că noi ne închinăm zicând: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” sau „Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”, iar, Sfânta Liturghie începe cu „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh” şi se termină: „Că Tu (Dumnezeule) eşti sfinţirea noastră şi Ţie slavă înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh”. Cântarea „Sfinte Dumnezeule”, imnul „Sfânt, Sfânt, Sfânt Domnul Savaot!”. Iar, Sfânta Cruce, locaşurile noastre de închinare, sfeşnicul cu trei braţe sunt dovada sau mărturia credinţei noastre în Sfânta Treime. Desigur, despre dogma Sfintei Treimi se pot spune multe lucruri frumoase şi interesante, care ne umplu sufletul, de aceea, când avem în suflet Sărbătoarea «Sfânta Treime» şi semnificaţia sa duhovnicească, învăţătura despre Sfânta Treime ne ajută să înţelegem că Dumnezeu nu este un „anonim”, cum au zis unii şi nu este una cu natura sau cu o piatră, cu un arbore sau cu o stea, cum spun alţii, ci, Dumnezeul nostru este Persoană Atotputernică, atotbună, Care ne ocroteşte, când ne adresăm Lui în rugăciune, având certitudinea că El e Tatăl nostru din cer, Care ia aminte la cererea noastră şi înţelege durerea noastră şi bucuria noastră! De aceea, Dumnezeu primeşte rugăciunea noastră şi ne ajută în tot ceea ce facem spre bine, Amin!
Preot Paroh, iconom stavrofor, Antonie FĂINIŞI, Parohia Strâmba-Jiu, Oraşul Turceni, Gorj

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here