În articolul acesta, voi insista asupra educaţiei tinerilor elevi, mai ales în manifestarea mişcării sportive, pentru că în acest sens, oamenii de știință și profesorii practicanți pornesc de la faptul că educația în promovarea sportului, nu poate merge în urma dezvoltării copilului, concentrându-se pe ziua de ieri, ci, cred că ar trebui să corespundă unui timp viitor al dezvoltării copilului! Această teză reflectă în modul cel mai clar principiul abordării dezvoltării mentale a unei persoane ca un proces controlat care este capabil să creeze noi structuri de valori personale pentru tinerii în creștere. De altfel, managementul procesului de creștere şi dezvoltare fizică şi mentală, desfășurat ca o construcție și dezvoltare intenționată a unui sistem de activitate complexă dată a copilului, este implementat de profesorii care introduc prin lecţiile desfăşurate copiii care ajung în zona dezvoltării proximale, iar, aceasta înseamnă că la o anumită etapă de dezvoltare, copilul poate avansa nu independent, ci sub îndrumarea adulților și în cooperare cu colegii mai capabili şi mai inteligenți, chiar mai apoi complet independenţi. Formarea intenționată a personalității unei persoane, a unui copil aflat pe băncile şcolii, implică proiectarea acesteia, dar nu pe baza unui șablon comun pentru toți oamenii, ci în conformitate cu un proiect individual pentru fiecare persoană în parte, ținând cont de caracteristicile sale fiziologice și psihologice specifice! În același timp, capătă o importanță deosebită a se lua în considerare forțele motrice interne, nevoile umane și aspirațiile tânărului, mai mult sau mai puţin conștiente. Pe această bază, devine posibilă evaluarea corectă a personalității și construirea unui sistem eficient de creștere a acesteia printr-o activitate special alocată, iar, includerea unui copil într-o activitate organizată de un adult, în procesul căreia se desfășoară relații cu mai multe fațete, consolidează formele de comportament social, formează nevoia de a acționa în conformitate cu modelele morale care acționează ca motive care încurajează activitatea și reglează relațiile copiilor!
În acest fel, «Arta educației» ajunge la o concluzie rezonabilă ce constă în folosirea unui mecanism psihologic atât de important, precum crearea unei combinații corecte de motive înțelese și de motive acționând efectiv la clasă şi pe terenul de sport, în același timp şi prin capacitatea de a se acorda o importanță mai mare activităţii care conduce la un rezultat reușit al muncii didactice în timp, astfel încât aceasta să asigure trecerea la un tip superior de motive reale care guvernează viața individului. Astfel, adolescenții sunt conștienți de viața importantă și responsabilă sub aspect social a unui membru adult al societății. Dar, numai includerea activităţii sportive într-o activitate recunoscută la nivel social, poate transforma unele motive înțelese în motive reale.
Dacă mă refer la legile educației, sincer, consider că sunt complet nonreformatoare şi nu cred că merită vorbit despre ele. Nu văd binele pe care-l vor face aceste legi, pentru că acum ele au trecut de parlament, care a marșat la solicitările președintelui, ce să vorbești despre ele? S-a vorbit în opinia publicã de nenumărate ori despre aceste legi, s-a arătat câte inegalități creează, câte disfuncții, care sunt centrate mai degrabă pe reorganizarea instituțională, decât pe reforma sistemului. Pentru că a funcționat mașinăria de vot și s-a ajuns la aceste legi uşor aberante, nu s-a luat în seamă nimic din argumentele care au fost puse pe masă pentru a îmbunătăți aceste legi la modul substanțial sau pentru a le reface, mai ales că în spatele lor stă un raport lipsit de orice valoare științifică, aşa cum o spun şi alţii în cunoștință de cauză. De asemenea, cred că trebuie încurajată intrarea în sistem, de aceea debutanţii trebuie să simtă în mod substanţial că merită să opteze pentru a profesa în domeniul educaţional şi nu în altă parte. Au atât de multe variante acum absolvenţii de facultate! Un absolvent de matematică are atât de multe variante decât sistemul de educaţie în care să-şi desfăşoare activitatea, să ia salarii mult mai mari, pentru că poate fi angajat în bănci, poate fi angajat în firme de IT, poate fi angajat în multe alte locuri. La fel, un absolvent de fizică poate fi angajat în spitale la toată aparatura asta medicală etc. Clar, trebuie să încurajăm intrarea în sistem, iar intrarea înseamnă salarii mari pentru debutanţi. Dacă vrem să avem oameni buni, întâi trebuie să intre în system! E mult mai important să dai salariu mai mare unui debutant, decât unui profesor la final de carieră! Şi nu vreau să risc cifre, dar dacă vrem să facem atractivă educaţia, trebuie să comparăm cât primeşte un debutant în alte domenii. Dacă ar fi după mine, aş merge până la 1.000 de euro pentru un salariu de debutant! Atunci, am putea să învingem inerţia socială care te face să nu intri în sistemul de educaţie. Repet, problema este alocarea de resurse pentru educaţie în general, mai ales pentru educaţie fizică, nu numai pentru salarizare. Un PIB pe o perioadă lungă de timp, nu pe un an de zile, că nu se rezolvă problemele într-un an de zile, care se alocă pentru educaţie. Vrem o educaţie ca în alte ţări, cu sisteme performante, dar, atunci trebuie alocat 6, 7, 8% din PIB pe o perioadă lungă de timp, dacă vrem să rezolvăm probleme, ca să trecem dincolo de ceea ce gândeşte în mod absolut aberant, un aşa-zis specialist fără niciun fel de perspectivă şi fără niciun fel de strategie coerentă!
Prof. Claudiu Ion PERESCU,
Liceul Tehnologic Bustuchin
