Ziua Europeană a Parcurilor Naţionale, sărbătorită pe 24 mai, ne oferă plăcutul prilej de a prezenta cititorilor noştri câteva repere ale celui mai nou parc naţional, desfăşurat în cea mai mare parte pe teritoriul Gorjului.
În suprafaţă de 11000 ha, Parcul Naţional Defileul Jiului prezintă o serie de particularităţi, dintre care cea mai importanta ar fi aceea ca vegetaţia forestieră este în mare parte sălbatică, foarte puţin atinsă de exploatările forestiere, iar defileul în sine reprezintă un important culoar de migraţie pentru o multitudine de specii de păsări şi animale.
Cursurile celor două Jiuri, de Est şi de Vest, îşi unesc apele în apropiere de Livezeni. De aici şi până în cealaltă parte a muntelui, la Bumbeşti, râul a ferestruit cel mai impresionant defileu aflat pe râurile interioare din ţara noastră. Este vorba despre Defileul Jiului, care, prin sălbăticia, asprimea şi greutatea cu care a putut fi amenajat, este pe bună dreptate recunoscut ca cel mai frumos şi mai lung defileu pe care îl au Carpaţii Românesti.
Sectorul dintre Livezeni şi Bumbeşti, ce reprezintă defileul propriu-zis, are o lungime de 33km şi s-a format cu foarte mult timp în urmă, apele Jiului săpând necontenit în stânca masivelor Parâng şi Vâlcan. Ferestruirea a fost uşurată şi de faptul că Jiul coboară de la altitudinea de 556m, la intrarea în defileu, la 305m, la ieşire. Locul prin care Jiul iese din defileu este aşa dosit încât cu greu îţi dai seama că te afli în vecinătatea unui râu mare. De abia după ce pătrundem în munte vom putea admira frumuseţea defileului prin care Jiul iese la lumină.
La Bumbeşti există şi azi ruinele unui castru roman construit iniţial din pământ de Traian, refăcut şi modernizat în piatră mai apoi de împăratul Septimiu Sever. Rolul castrului era acela de a închide Valea Jiului contra unui atac dinspre munţi precum şi de a controla drumul roman prin Pasul Vâlcanului, construit cam tot în acea perioadă.
Să fi reuşit totuşi romanii să construiască un drum pe defileu şi să învingă fiorosul Surduc al Jiului? Nicio dovadă nu a fost găsită până acum. Dacă pe Defileul Oltului resturile drumului roman se mai pot observa şi astăzi (unde se mai văd încă găurile în munte folosite pentru montarea grinzilor de lemn, procedeu utilizat în premieră de constructorii romani), pe Defileul Jiului acestea lipsesc cu desăvârșire. Cu toată reputaţia lor, constructorii romani îşi dăduseră seama că a săpa şi a întreţine un drum printr-o vale atât de strâmtă şi sălbatică era un lucru aproape imposibil pentru tehnicile de atunci.
Odată cu apariţia şi dezvoltarea industriilor în Ardeal a devenit din ce în ce mai necesară construcţia unei căi de comunicare cu sudul ţării, lucru ce ar fi redus distanţa dintre Valea Jiului şi Oltenia cu aproape 200km.Comitetul de Direcţie CFR, al cărui preşedinte era reputatul Anghel Saligny, a ales sectorul Bumbeşti-Livezeni, cu toate că traseele de pe Valea Sadului şi Valea Porcului erau mai scurte, dar necesitau ample lucrări de construcţii şi tuneluri de lungimi impresionante.
Construcţia căii ferate a început în anul 1924, dar a fost de mai multe ori oprită astfel că până în anul 1937 nu a înaintat decât 4 km. După cel de-al Doilea Război Mondial, în anul 1948, lucrările au început şi s-au finalizat în acelaşi an. Pentru a străbate cei 33 km ai defileului a fost necesară construcția a 43 tuneluri,15 bolţi de susţinere din beton,109 poduri, 2,5 km ziduri de sprijin şi aproximativ 3 milioane mp de terasamente.
Din anul 1973, calea ferată a fost electrificată, permiţând astfel creşterea considerabilă a capacității de transport şi a vitezei garniturilor de tren prin defileu.
Astăzi, Bumbeşti-Livezeni este sectorul de cale ferată cu cele mai multe tuneluri aflate într-un defileu din ţara noastră.
Mugurel Petrescu
