De ziua Sfintei Mari Mc. Marina! – „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine şi nu da sufletul meu întru stricăciune, ca să nu mă biruiască vrăjmaşii mei”!

Sfânta Mare Mc. Marina sau Margareta este una dintre cele mai venerate Sfinte ale Bisericii lui Hristos, fiind slăvită de către creștinii orientali și occidentali, care se roagă la ea deoarece slava și faptele ei depășesc gloria multor sfinţi ai Bisericii Ortodoxe. Îi plăcea lui Dumnezeu faptul că tânăra fecioară, care «prin puterea Harului dat Ei» a uimit lumea cu manifestarea puterii credinței sale și până în ziua de azi îi uimește pe toți cei care îl cunosc viața şi se roagă ei, fiindcă ajută imediat în toate problemele creştinilor!
Rugăciunea către Sfânta Marina vindecă suferințe nenumărate, aduce iertare, ajută să scapi de povara vinovăției altcuiva! Rugăciunea către Sf. Mare Mc. Marina este adesea folosită înainte ca o persoană să ia o decizie importantă legată de viață, deoarece Sfânta Marina este un exemplu de puritate spirituală și statornicie în credinţă. Oferim doar câteva crâmpeie din viaţa Sfintei Marina, care s-a născut în Pisidia sau în Antiohia Galată, orașul de graniță dintre Frigia și Pisidia. Pe vremea Sf. Apostolul Pavel, orașul a fost repartizat provinciei romane Galatia. A fost situat chiar în inima Asiei Mici, într-o zonă montană cu apă joasă, la nord-est de Munții Tavra. Splendoarea sa de odinioară este încă evidențiată în prezent de ruinele maiestuoase ale templelor romane, piețelor, arcul de triumf al lui Augustus și apeductul roman. Sfânta Marina provenea dintr-o familie nobilă, tatăl ei, Edesie, era preot păgân, iar mama sa a murit când fata avea doisprezece ani. După aceea, tatăl și-a dat singura fiică pentru a fi crescută de către o doică ce locuia pe moșia soției sale, care petrecea într-un sat departe ca la 15 stadii de cetate. Şi venind copiliţa în vârstă, s-a arătat a fi frumoasă cu trupul, dar mai frumoasă cu sufletul, pentru că era împodobită cu bună pricepere şi cu bun obicei. În vremea aceea, fiind mare prigoană împotriva creştinilor, preoţii şi clericii, învăţătorii cuvântului lui Dumnezeu, se ascundeau de frică, unii prin pustietăţi, alţii prin munţi şi peşteri, iar alţii prin sate, printre oamenii cei simpli, se tăinuiau în chip de săraci, dar unde puteau, învăţau sfânta credinţă în taină şi pe mulţi întorceau de la înşelăciunea idolească la creştinătate. Deci fecioara Marina, care acum era de 12 ani, a auzit de la un oarecare om credincios: cuvânt despre Hristos, Adevăratul Dumnezeu, cum S-a întrupat de la Duhul Sfânt în pântecele Preasfintei Fecioare şi cum S-a născut dintr-însa, păzindu-i fecioria nestricată; apoi cum a făcut multe minuni şi a pătimit de bunăvoie pentru mântuirea oamenilor, a murit, a înviat, S-a înălţat la cer şi a pregătit celor ce cred în El şi-L iubesc viaţă fără de sfârşit, slavă şi împărăţia veşnică. Auzind acestea, Sfânta Mare Muceniţă Marina, cea cu bună înţelegere, a crezut în Hristos, inima ei s-a aprins cu dumnezeiasca dragoste, încât nici nu mai gândea şi nici nu grăia altceva, decât numai despre Iisus Hristos. Toată luarea ei aminte era la Mântuiorul Hristos, când auzea ceva grăindu-se despre adevăratul Dumnezeu. Şi precum credea într-Însul cu inima, tot aşa nu se ruşina a-L mărturisi pe El cu gura, deşi era încă nebotezată, căci nu aflase preot creştin care să o boteze pe ea. Şi dorea Sfânta Marina să-şi verse sângele său pentru Hristos şi cu acela să se boteze, ca într-o scăldătoare a botezului, precum a auzit că mulţi din sfinţii mucenici – bărbaţi şi femei – s-au botezat în sângele lor, punându-şi sufletele lor pentru Domnul, şi voia şi ea să se facă următoarea acelora. Dar Edesie, tatăl ei, aflând că fiica lui, Marina, a crezut în Hristos, a urât-o şi o socotea pe ea nu ca pe o fiică, ci ca pe o străină, însă fecioara Marina îşi punea nădejdea spre Tatăl cel ceresc. Şi venind în vârsta cea desăvârşită, ca la 15 ani, a ieşit o dată la oile tatălui său, care păşteau pe câmp, ca să le vadă. În acel timp, s-a întâmplat că eparhul părţilor Răsăritului, Olimvrie, văzând-o cât este de frumoasă, s-a mirat de neobişnuita ei frumuseţe şi îndată rănindu-se de dragostea ei, s-a gândit să o ia de soţie. A stat în loc şi, privind-o, a început a o întreba: „De ce neam eşti, fecioară? A cui fiică eşti şi cum te numeşti? Să-mi spui mie despre tine tot adevărul, pentru că te văd foarte frumoasă la vedere şi de eşti din părinţi liberi, te voi lua pe tine cu nuntă legiuită, iar de eşti roaba cuiva, te voi răscumpăra şi te voi face femeia mea”, iar fecioara, înfrumuseţându-se mai mult cu întreaga înţelepciune decât cu podoaba feţii, i-a răspuns cu blândeţe şi i-a spus a cui fiică este şi cum se numeşte. Dar n-a tăinuit nici aceea că este roaba lui Hristos, crezând întru Unul Dumnezeu, Care a zidit cerul şi pământul, şi că însoţindu-se cu Acela prin dragostea inimii, nu are trebuinţă de alt mire. Eparhul, auzind că fecioara este creştină, îndată, ca unul ce avea stăpânire de la împăraţi asupra creştinilor ca să-i îndepărteze de credinţa lor, a poruncit ostaşilor să o ia pe dânsa şi să o ducă în cetate după dânsul, însă cu cinste, pentru că auzind cuvintele ei cele fecioreşti cu bună înţelegere mai mult a iubit-o pe ea, nădăjduind ca, prin îngrozirea muncilor, să o întoarcă degrab de la Hristos şi să o aducă spre a sa voie. Iar fecioara, fiind dusă de către ostaşi, se ruga în auzul tuturor către Dumnezeu, zicând: „Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, nu mă lăsa pe mine şi nu da sufletul meu întru stricăciune, ca să nu mă biruiască vrăjmaşii mei; auzul meu să nu se spurce din cuvintele lor cele viclene; înţelegerea mea să nu se schimbe din înşelăciunile lor cele spurcate; inima mea să nu se înfricoşeze de îngrozirile lor cele cumplite. Nu face, Doamne, ca a mea credinţă să fie aruncată în tina noroiului şi să nu se bucure de mine diavolul cel urâtor de bine, ci trimite-mi ajutor din înălţimea Sfântului Tău scaun şi-mi dă înţelepciune, spre deschiderea gurii mele, ca, înarmându-mă cu puterea Ta şi cu darul Tău, înţelepţindu-mă, să stau fără de frică şi să dau răspuns la întrebarea ighemonului. Aşa, Doamne, caută spre mine cu milostivire în ceasul acesta. Iată, acum sunt ca o oaie în mijlocul lupilor, ca o pasăre între cei ce o vânează şi ca peştele în mreajă. Deci vino şi mă izbăveşte de toate meşteşugirile vrăjmaşului”, a suspinat din greu sfânta! Mâine, în ziua de sâmbătă, 17 iulie 2021, să ne rugăm pentru sănătatea şi îndelunga slujire mănăstirească a Maicii Stareţe Marina Gligor Stavrofora, de la Mănăstirea «Sfânta Treime» Strâmba-Jiu!
Preot Ioan Vodislav, Parohia Pojogeni, Gorj